Alesul „pulimii” – primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu – a fost reţinut de DNA pentru luare de mită.

06 septembrie 2015
Nr. 1438/VIII/3

COMUNICAT DNA

„Procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – Secția de combatere a corupției au dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și reținerea pentru 24 de ore, începând de la data de 06.09.2015, ora 00.33, până la data de 07.09.2015, ora 00.33, a inculpatului OPRESCU SORIN MIRCEA, primar al municipiului Bucureşti, cu privire la săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

În ordonanța procurorilor se arată că, în cauză, există date și indicii din care rezultă suspiciunea rezonabilă care conturează următoarea stare de fapt:

În perioada 2013-2015, un grup bine organizat, la care a aderat şi inculpatul Oprescu Sorin Mircea, a înființat în administrația locală din Municipiului București un sistem prin care operatorii economici care doreau să primească contracte din partea instituțiilor publice aflate în subordinea Primarului trebuia să remită o parte din profitul brut realizat din execuția acelor contracte, cu titlul de mită, unor factori de decizie din cadrul aparatului Primarului Municipiului București.

Astfel, executantul păstra pentru sine între 30% şi 33% din profitul brut, iar diferența era remisă funcționarilor din cadrul aparatului primarului Municipiului București, cu titlul de mită, un procent de 10% din valoarea contractului fiind cerut pentru inculpatul Oprescu Sorin Mircea.

Concret, membrii grupului, persoane cu funcţii de conducere din cadrul a două instituţii publice din subordinea Primarului Municipiului București facilitau câștigarea contractului, vorbeau cu angajaţii din subordine să accepte documentația de atribuire, precum și să aprobe și dispună efectuarea plății facturilor emise de firmele respective, foarte repede față de momentul facturării, totodată solicitând sume de bani pentru persoane cu funcții de conducere în aparatul Primarului Municipiului București, precum și pentru Primar.

La data de 05.09.2015, în baza unei înțelegeri prealabile cu conducătorul unei instituții publice din subordinea sa și o persoană de încredere a primarului, inculpatul Oprescu Sorin Mircea, a primit de la primul suma de 25.000 euro din totalul de 60.000 euro pretinși de cei doi de la un număr de patru denunțători pentru edilul municipiului Bucureşti.

În cauză, procurorii beneficiază de sprijin de specialitate din partea Serviciului Român de Informații.

Inculpatului Oprescu Sorin Mircea i s-au adus la cunoștință calitatea procesuală și acuzațiile, în conformitate cu prevederile art. 309 Cod de procedură penală, urmând ca acesta să fie prezentat, la data de 06 septembrie 2015, Tribunalului București, cu propunere de arestare preventivă pentru 30 de zile.

Facem precizarea că punerea în mișcare a acțiunii penale este o etapă a procesului penal reglementată de Codul de procedură penală, având ca scop crearea cadrului procesual de administrare a probatoriului, activitate care nu poate, în nici o situație, să înfrângă principiul prezumției de nevinovăție.”

Bravo, DNA. În sfârşit aţi ajuns şi la Oprescu, intangibilul, golanul, ipocritul, coruptul şi sfidătorul tuturor oamenilor de bun simţ. Dacă ancheta va fi serioasă iar judecătorii cu adevărat imparţiali, Oprescu ar trebui să suporte consecinţele legii penale. În dosarul „Oprescu” volumul de muncă este uriaş: mai întâi e necesară informaţia – extrem de bogată dacă se ajunge la sursa/sursele importante, apoi se impun verificările temeinice ale conturilor bancare – unele în străinătate, ale firmelor off-shore din Cipru şi alte paradisuri fiscale, ale proprietăţilor înregistrate pe numele diverselor persoane din jurul doctorului „Pulime” şi multe altele.  Ingineriile financiare au fost supuse mişcării elicoidale, firmele au trecut prin filiere de tip suveică, iar „prosperitatea” plesneşte de-atâta furăciune. Diavolul se ascunde în detalii!

„La mine la spital beneficiază de tratament egal si VIP-urile si pulimea” (Sorin Oprescu)

Oare cine va fi emanatul pulimii în speţă? Oprescu sau procurorul? Rămâne de văzut.

UPDATE 1! La ora 00.00, instanţa de Drepturi şi Libertăţi a TMB a emis mandatul de arestare pe numele lui Sorin Oprescu, pentru 30 de zile. Felicitări!

UPDATE 29 octombrie 2015 – Primarul suspendat al Bucureștiului, Sorin Oprescu, a părăsit în această zi (joi) arestul Poliției, după ce instanța a decis înlocuirea arestului preventiv cu arestul la domiciliu.

… şi se făcu dreptate c-aşa „funcţionează” justiţia din România!

Ministerul Muncii, Ministerul Administraţiei şi Primăria capitalei au muşamalizat infracţiuni de fals şi abuz în serviciu săvârşite de directorul general al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială Bucureşti săvârşite cu prilejul unui concurs de angajare!!!! RUŞINE!

Cazul pare insignifiant faţă de bombele explodate în justiţia românească a ultimelor luni dar demonstrează cu certitudine schema odioasă şi general aplicabilă în instituţiile statului care, prin funcţionari cu putere de decizie, muşamalizează faptele de corupţie! Dacă un director general săvârşeşte nenumărate infracţiuni în scopul de a-şi angaja pila pe funcţie în cadrul unui concurs organizat legal, mult mai periculos devine faptul că ceilalţi funcţionari (subalterni sau superiori) l-au sprijinit prin alte fapte de corupţie acoperindu-i faptele odioase!!! Cei din urmă sunt mult mai vinovaţi decât făptuitorul!!! Imaginaţi-vă reţeaua mafiotă super-consolidată în cazul în care la mijloc se vehiculează sute şi milioane de euro!!!!

Pe data de 15 octombrie 2014, Direcţia Generală de Asistenţă Socială a Municipiului Bucureşti (DGASMB) a organizat un concurs pentru ocuparea mai multor posturi vacante printre care se afla si unul de consilier juridic. Pentru postul de consilier juridic au candidat 3 persoane: doi bărbaţi şi o femeie. Doamna M. a fost surpriza neplăcută a concursului în sensul că a obţinut cel mai mare punctaj dintre candidaţi la proba scrisă şi dacă nu cumva chiar cel mai mare punctaj dintre toţi candidaţii participanţi pentru posturile celor cu studii superioare!!!! Evident că d-na M. se prezentase la concurs fără pile şi fără şpăgi aşa cum ar proceda orice om cinstit din ţărişoara asta. A învăţat o lună şi a obţinut 80 puncte dintr-un punctaj maxim de 100. N-a vrut să depună contestaţie la lucrarea scrisă pentru că oricum o avantaja notarea. Înainte de a intra la proba orală stabilită pentru ziua de 22 octombrie 2014, cineva din interiorul instituţiei îi spune că, deşi i-a citit lucrarea scrisă şi a impresionat-o valoarea profesională (suspect, nu? persoana nu era membru al comisiei de examinare!!!) trebuie să o anunţe cu regret că locul este deja ocupat de unul dintre ceilalţi doi candidaţi!!! Surprinsă de informaţie, nu comentează şi se prezintă încrezătoare la proba orală.

Comisia de examinare orală, formată din 5 funcţionari dintre care unul chiar directorul general al instituţiei, era unică pentru toate posturile vacante iar candidaţii intrau în ordinea sosirii la instituţie conform tabelului întocmit de portar. D-na M. a intrat a doua. Din prima secundă directorul general Cosmina Simiean-Nicolescu pune tunul întrebărilor extra-tematice asupra candidatei „surpriză”. Deşi d-na M. îi atrage atenţia că ceea ce o întreabă nu are legătură cu tematica – fapt confirmat inclusiv de secretarul comisiei de examinare d-na Zenovia Ropotică (şef serviciu Resurse Umane) – directoarea continuă tirul întrebărilor ignorându-i complet observaţia. „Examinarea” orală a doamnei M. a durat peste 45 minute, timp în care d-na Simiean-Nicolescu a comis cele mai abominabile fapte posibile în acest context, inclusiv a umilit-o şi a insultat-o!!! La sfârşitul  „examinării” directoarea îşi încheie prestaţia cu fraza: „M-ai dezamăgit teribil!” (!?!)

De altfel d-na M., datorită atitudinii incalificabile a directoarei generale, a înţeles din primele secunde că informaţia primită de la angajatul instituţiei se confirmă şi că, indiferent de calitatea răspunsurilor sale, şansa de a fi admisă este zero! Pe parcursul celor 45 minute de interogatoriu comunist (pentru că ceea ce s-a întâmplat nu se poate numi interviu) doar o singură întrebare i-a fost pusă de un alt membru al comisiei (toate celelalte au aparţinut exclusiv directorului general Simiean-Nicolescu) şi, pentru că ştia răspunsul, a fost oprită de aceeaşi directoare pe motiv că „Nu ne interesează ceea ce ştiţi ci ceea ce nu ştiţi”!!!!

Întrucât modul în care a decurs interviul a fost abominabil şi previziona un rezultat cert de respingere a candidaturii, d-na M. a trimis prin e-mail două sesizări identice către Ministerul Muncii şi Ministerul Administraţiei solicitând urgent sprijinul deoarece se comit fapte de corupţie în timp real, impunându-se imediat intervenţia lor pentru stoparea abuzurilor. Ministerul Administraţiei nici măcar nu s-a deranjat să răspundă sesizării iar de la ministerul muncii a răspuns un funcţionar care nu şi-a declinat identitatea dar care a declinat competenţa instituţiei în speţă. D-na M. a replicat Ministerului Muncii invederând faptul că orice sesizare primită de o instituţie, în cazul în care nu este competentă în soluţionare, este obligată să o trimită personal instituţiei abilitate şi să anunţe petiţionarul în acest sens în caz contrar, aceasta refuza să-şi îndeplinească obligaţiile conform legii! După precizările făcute, funcţionarul Ministerului Muncii recunoaşte că are aceasta obligaţie şi o anunţă că sesizarea a fost transmisă către Primăria Municipiului Bucureşti spre competentă soluţionare.

D-na M. a formulat contestaţie împotriva modului în care directorul general al instituţiei a înţeles să-şi exercite calitatea de membru (sau preşedinte) al comisiei de examinare orală arătând toate abuzurile la care a fost supusă pe parcursul celor 45 minute atacând inclusiv întrebările puse din extra-tematică. Contestaţia formulată împotriva directorului general NU putea fi soluţionată de subalternii acestuia!!! Se impunea constituirea unei  comisii superioare celei din DGASMB.

Secretara instituţiei refuză iniţial să înregistreze contestaţia motivând că a primit ordin să nu înregistreze niciun document venit de la d-na M. şi a rugat-o plângând să înţeleagă că se teme pentru postul ei. După mai multe discuţii purtate cu aceasta, este chemată în birou şefa serviciului Resurse Umane (şi secretar al comisiei de examinare) care îi dă secretarei undă verde pentru înregistrarea contestaţiei. D-na M. atenţionează şefa serviciului Resurse Umane că se impune constituirea unei comisii superioare de constestaţii întrucât faptele şi abuzurile din timpul probei orale au fost săvârşite exclusiv de directorul general Simiean-Nicolescu.

La plecarea din instituţie, d-na M. verifică lista cu numele membrilor comisiei de examinare şi constată în primul rând că aceasta era formată doar din 4 membri şi că directorul general Simiean-Nicolescu NU SE AFLA PRINTRE EI!!! Incredibil! A intrat într-un examen fără calitate pentru a-şi proteja infracţional pila!!!

Evident că ajunsă acasă a completat sesizarea iniţială transmisă ministerelor de resort cu cele constatate ulterior. Nimeni n-a luat nicio măsură!

În disperare de cauză şi fără vreo speranţă, d-na M. sesizează şi Comisia de Abuzuri a Senatului. Surprinzător este că aceasta a fost singura instituţie care şi-a îndeplinit obligaţiile în speţă şi a mişcat cât de cât lucrurile. Demersurile făcute de Comisia Senatului au condus la anularea concursului organizat la sediul DGASMB de către Primăria Municipiului Bucureşti (fără a se face în vreun fel această dovadă) şi s-a dispus constituirea unei comisii disciplinare pentru directoarea Simiean-Nicolescu. Având în vedere că de la momentul la care Primăria Municipiului Bucureşti a anunţat măsurile dispuse a trecut mai mult de o lună iar directorul general al DGASMB se află bine-mersi în funcţie, este clar că totul s-a muşamalizat la nivel inter-instituţional.

Şi, ca un corolar al tuturor faptelor de corupţie comise în grup organizat de diverşi funcţionari publici, d-na M. intră recent în posesia copiilor xerox după documentele întocmite la examen  (solicitate conform legii) şi constată că ABSOLUT TOATE AU FOST FALSIFICATE! S-a falsificat până şi componenţa comisiei orale în care acum d-na director general figurează ca membru!!! Întâmplător, d-na M. a fost inspirată şi a făcut o poză la PV afişat după examenul oral unde comisia avea o cu totul altă componenţă!!! S-au falsificat tabele, constatările din PV inclusiv întrebările şi răspunsurile date de d-na M.!!! Toate  falsurile şi uzul de falsuri nu s-ar fi putut întâmpla dacă ceilalţi funcţionari publici implicaţi în speţă n-ar fi pus „umărul” la muşamalizarea corupţiei din DGASMB. Ceea ce s-a întâmplat aici este o regulă în România şi nu o excepţie!!! Datorită acestor funcţionari corupţia a devenit generalizată!!!

Contestaţia d-nei M. a rămas şi astăzi nesoluţionată legal întrucât directoarea Simiean-Nicolescu, în inteligenţa ei penibilă, a decis să fie soluţionată de … subalternii dumneaei şi nicio instituţie competentă nu a binevoit să îndrepte abuzurile!!! 

Şocant este (cel puţin petnru mine) că atâţia subalterni ai infractoarei Simiean-Nicolescu, pentru a-i salva curul, au acceptat să întocmească şi ulterior să semneze un braţ de documente falsificate fără a se gândi că ar putea răspunde penal!!! Chiar nimeni nu se mai teme de braţul legii? Atât de puţin costă libertatea lor? Atât de mare este reţeaua încât au fost toţi asiguraţi că nu vor păţi nimic?

D-na M. a depus ulterior şi o plângere penală la DNA întrucât pe cale civilă instituţională nimeni n-a vrut să se implice. Poate că justiţia îi va face în sfârşit dreptate şi vor răspunde penal toţi vinovaţii. Sunt multe persoane în grup şi toate cu funcţii înalte! Văzând acţiunile justiţiei din ultima perioadă, îndrăznesc pentru prima oară să cred că şi dumneaei i se va face dreptate. Dacă DNA-ul a avut curaj să demonteze oameni ca Udrea, Cocoş şi Isărescu etc. – toţi părând de neatins – gândesc că în speţă persoanele implicate fiind mult mai minore, sunt şanse mari de îndreptare a lucrurilor!

Nota: Este suficient ca instituţiile abilitate să verifice averea d-nei Simiean-Nicolescu având în vedere că prin DGASMB se derulează proiecte europene la care doar cine trebuie are acces, să compare preţul biletelor către ţările exotice în care-şi petrece vacanţele de când a intrat în funcţie cu veniturile obţinute în calitate de director general (vreo 2.400 lei/lună) şi multe alte „nimicuri” dintr-astea. De asemenea, n-ar fi rău să se descopere persoana care a adus-o de la Botoşani la Bucureşti pentru a o numi în funcţie şi de ce CV-ul şi declaraţiile de avere şi interese nu sunt publice? Iţele duc spre PD-L şi nu numai. A învăţat rapid tehnica fantastică a cameleonului: se schimbă puterea, trece în barca potrivită. Corupţia a fost şi a rămas trans-partinică!

După 10 ani de sufocare sub talpa băsistă, justiţia a început să lucreze! Succes!

Asistăm zilnic la tot felul de arestări spectaculoase, la deconspirările marilor reţele mafiote organizate la cel mai înalt nivel, încrengături odioase dezvoltate endemic în cei zece ani de băsism şi pe care mulţi dintre noi le cunoşteam de la începuturi. Justiţia, zugrumată complet de Băsescu şi clica lui de mafioţi, nu avea undă verde la cercetări! Dosarele de corupţie umpleau rând pe rând rafturile şi sertarele procurorilor, aşteptând liniştite ziua în care cineva le va permite să iasă la lumină. Acea zi a venit odată cu încheierea mandatului preşedintelui Băsescu Traian, cel mai odios preşedinte postdecembrist al României!

Cât de mult a fost batjocorit statul de drept şi cât de adânc ne-a îngropat corupţia instituţională ştim cu toţii. De 10 ani mafia colcăia în toată splendoarea ei puturoasă, obturându-ne orice progres, ucigându-ne orice vis. România intrase de vreo 7 ani în metastază. Din octombrie 2014, DNA-ul s-a trezit brusc din coma profundă, şi-a smuls tuburile conectate la Cotroceni, a început să lucreze temeinic, la foc continuu şi cu responsabilitate. Loveşte în oameni ce se credeau de neatins, sparge reţele ce păreau indestructibile. În cei 7 ani de „beatitudine”, s-au născut monştri. Nu ştiu cât va dura valul  dezinfectării naţionale dar aşteptăm condamnări cu executare şi confiscări extinse ale averilor ilicite. Tele-Justiţia nu ne interesează; Justiţia nu înseamnă CIRC!  Tare mi-aş dori ca avântul DNA-ului să nu fie doar unul temporar, declanşat de schimbarea locatarului de la Cotroceni şi nici să aibă spor – eventual – până prin martie 2015 ci aş vrea să demonstreze întregii societăţi româneşti că în sfârşit a redevenit o instituţie independentă, eficientă. Şi, pentru a înţelege exact cum stau lucrurile, aşteptăm procesele penale privitoare la jafurile lui Băsescu, Blaga, Videanu, Udrea, Dragnea, Oprişan, Verestoy Atilla, Paul Lambrino etc.

România a ajuns în metastază datorită marii corupţii din JUSTIŢIE! Un stat lipsit de justiţie nu este un stat de drept ci unul anarhic. Anarhia generează disoluţie instituţională şi sărăcie cruntă.  Economia subterană, nesupusă impozitării şi nerespectând regulile jocului instituite prin legi,  a pus în pericol afacerile legitime, creând uriaşe dezavantaje actorilor corecţi din piaţă. Corupţia severă s-a infiltrat în absolut toate instituţiile statului. Ne izbim de ea zilnic, o simţim pe pielea noastră oriunde şi în orice mod. A devenit pandemică, omnipotentă, ubicuă, obstrucţionează dezvoltarea şi deviază complet resursele (naturale, economice, financiare şi umane). Sărăcia, ca efect al corupţiei, a devenit profundă şi omniprezentă. Între corupţie şi sărăcie există un raport direct de proporţionalitate: cu cât corupţia este mai mare, cu atât sărăcia este mai mare.

Statul de drept (cunoscut şi sub numele de Nomocraţie – format din cuvintele greceşti „nomos” – „drept” şi „kratos” – „regulă”, „putere”) este principiul juridic potrivit căruia o naţiune este întotdeauna guvernată de LEGE. Aceasta trebuie să primeze în societate. Legea este  singura autoritate certă şi universal valabilă. În statul de drept, toate instituţiile, entităţile,  persoanele şi chiar statul însuşi participă în comun la consituirea unui ansamblu solid de legi a căror aplicabilitate trebuie să fie egală, echitabilă, imparţială, justă şi morală. Să ne reamintim că atunci când există dezbatere se nasc soluții. În prezent, statul este lipsit de voinţă, limitându-se doar la birocraţie excesivă, taxe, impozite şi … mafie!

Justiţia, într-un stat de drept, acţionează independent şi transparent, magistraţii decid numai în concordanţă cu normele interne şi a pactelor internaţionale la care statul a fost semnatar parte, drepturile omului sunt respectate şi, nu în ultimul rând, fiecare persoană răspunde pentru faptele proprii indiferent de poziţia politică, socială sau economică deţinută vremelnic.

Statul de drept nu este formal ci implică supunerea în faţa legii a fiecărui cetățean, inclusiv a legiuitorilor înşişi. Atunci când unii sunt mai presus de lege, dispare statul de drept şi putem vorbi despre dictatură, tiranie sau falsă democraţie. În lipsa statului de drept, corupţia suprimă totul. Aparent, funcţionează diverse mecanisme de corecţie, însă ele nu sunt puse în mişcare pentru a schimba ceva în sens pozitiv ci pentru a abuza de putere într-o formă sau alta, acţionând ca instrumente de intimidare şi şantaj împotriva adversarilor.

O normă de drept slabă, imorală sau edictată în scopul satisfacerii anumitor interese de grup coroborată cu lipsa bunei guvernări reprezintă o amenințare majoră la dezvoltarea economică și socială a statului, împiedicând progresul. Sistemele eficiente sunt cele în care resursele umane din justiție și din celelalte instituții fundamentale ale statului conlucrează în vederea construirii unei societăți sănătoase, capabile să faciliteze creșterea şi dezvoltarea economică a statului simultan cu cea a individului. Cetăţeanul nu este perceput ca entitate abstractă ci ca persoană implicată activ în evoluţia naţiunii.

Statul de drept este cheia fundamentală care determină calitatea și buna guvernare a unei țări, este temelia unei societăți civilizate. Acesta stabileşte transparenţa proceselor, recunoaşte prezumția de nevinovăție, asigură dreptul la un proces echitabil și public, fără întârzieri nejustificate, abordează faptele rațional și dispune pedepse proporționale cu acestea, protejează comunicările confidențiale avocat-client şi asigură egalitatea tuturor în fața legii. Arestările sunt excepţii şi nu reguli; sunt interzise detenţia pe perioadă nedeterminată, neprecedată de un proces, pedepsele sau tratamentele degradante; justiţia trebuie să fie accesibilă tuturor pentru că aceasta este singura care eliberează dar şi protejează individul.

Adevărata libertate presupune existenţa statului de drept coroborat cu existenţa unui sistem judiciar în care nu pot fi garantate drepturile unora simultan cu negarea drepturilor altora.

Preşedintele Consiliului Judeţean Cluj, Horea Uioreanu – anchetat de DNA pentru fapte de corupţie. Averea sa: case, bani şi mii de hectare de teren.

Preşedintele Consiliului Judeţean Cluj, Horea Uioreanu, vizat într-un caz de corupţie, are, potrivit declaraţiei de avere, cote părţi din două case de locuit, o casă de vacanţă şi un apartament, zeci de mii de lei în fonduri de pensie sau asigurare de viaţă, precum şi mii de hectare de terenuri.

Potrivit declaraţiei de avere din iunie 2013, preşedintele CJ Cluj deţine jumătate dintr-o casă de locuit de 173 de metri pătraţi în Cluj și deţine trei sferturi dintr-o casă de locuit de 145 de metri pătraţi, dobândită prin moştenire, având şi trei părtrimi dintr-o casă de vacanţă de 62 de metri pătraţi, în comuna Mărişel, din Cluj, informează Mediafax.

Uioreanu mai deţine şi un apartament în Cluj, împreună cu Elena Uioreanu, actual deputat şi fostă soţie a şefului CJ. Preşedintele CJ Cluj deţine un autoturism Volkswagen din anul 2008.

De asemenea, Uioreanu are 15.861 de lei într-un fond privat de pensii, deschis în 1999 la Groupama Asigurări SA Cluj şi 23.325 lei într-un fond de asigurare de viaţă la aceeaşi companie. Şeful CJ Cluj a trecut în declaraţia de avere şi 4.406 lei într-un fond de pensie pentru Alexandru Uioreanu.

Preşedintele CJ Cluj a acordat Elenei Uioreanu un împrumut de 109.800 de lei, iar aceasta a acordat către „Versatil” UE Consult SRL 177.693 de lei.

Horea Uioreanu este, potrivit unei anexe la declaraţia de avere, acţionar la mai multe societăţi comerciale, unele dintre acestea în faliment sau lichidare.

Uioreanu a trecut în declaraţia de avere 27.365 de lei indemnizaţie de la Camera Deputaţilor, precum şi 27.554 de lei indemnizaţie de la Consiliul Judeţean Cluj. Preşedintele CJ Cluj are trecută în declaraţia de avere şi suma de 31.262 lei venituri ale soţiei, coordonator Centru Cluj al Institutului de Management Asigurări Bucureşti. Tot la soţie, Uioreanu a trecut 43.747 de lei, obţinuţi din calitatea de expert POSDRU, precum şi indemnizaţie de 2.813 lei, de la Consiliul Local Cluj-Napoca şi 1.466 de lei indemnizaţie de la Camera Deputaţilor.

De asemenea, Uioreanu a trecut în declaraţia de avere 41 de acţiuni gratuite (un leu bucata) la Banca Transilvania, precum şi 20.000 de lei dividende la Balanţa Cosmetics SRL. Elena Uioreanu are, potrivit declaraţiei de avere a lui Horea Uioreanu, 3.281 de acţiuni gratuite (un leu bucata) la Banca Transilvania.

Uioreanu mai deţine în comuna Beliş, judeţul Cluj, un teren intravilan de 500 de metri pătraţi dobândit în 1999, precum şi un teren extravilan de 5.210 metri pătraţi, ambele împreună cu Consuela Burnar, prima sa soţie.

În comuna clujeană Gilău, Uioreanu deţine, tot cu Burnar, o păşune de 300 de metri pătraţi. În comuna Băişoara, Uioreanu deţine 3/8 dintr-o păşune de 400 de metri pătraţi, împreună cu Rodica Uioreanu, dobândită prin moştenire. Tot în declaraţia de avere, Uioreanu a trecut şi un „fânaţ” de 1.138 de metri pătraţi, deţinut în proporţie de 7/8 împreună cu Rodica Uioreanu.

Preşedintele CJ Cluj deţine 3/8 dintr-un teren agricol intravilan din Cluj moştenit împreună cu mama sa, Rodica Uioreanu. Tot în Cluj, Uioreanu deţine 3/4 dintr-un teren intravilan de 252 de metri pătraţi, împreună cu Rodica Uioreanu. În comuna Războieni, din judeţul Alba, Uioreanu deţine trei sferturi dintr-un teren agricol de 5.600 de metri pătraţi moştenit împreună cu Rodica Uioreanu.

La categoria „Datorii”, Uioreanu a trecut în declaraţia de avere 25 la sută din veniturile salariale ca pensie alimentară, început în 2003 şi care se va încheia în 2014. De asemenea, el a trecut tot la capitolul „Datorii” un card Banca Transilvania de 10.000 euro.

Direcţia Naţională Anticorupţie a anunţat că procurorii Serviciul Teritorial Cluj fac cercetări într-o cauză penală ce vizează suspiciuni privind săvârşirea unor infracţiuni de corupţie, în perioada 2013-2014, de către persoane cu funcţie de conducere de la nivelul autorităţilor locale.

Potrivit DNA, în această cauză au fost făcute, miercuri, percheziţii la 11 adrese din municipiul Cluj-Napoca, la sediile unor societăţi comerciale, la instituţii publice şi la domiciliile unor persoane, între care sediul Consiliului Judeţean Cluj, Aeroportul Cluj, Facultatea de Construcţii, locuinţa şefului CJ Cluj, Horea Uioreanu, a şefei Direcţiei de Dezvoltare şi Investiţii de la Consiliul Judeţean Cluj, Mariana Raţiu, şi a consilierului judeţean Ioan Petran, preşedinte al PNL Cluj-Napoca şi conferenţiar la Facultatea de Construcţii a Universităţii Tehnice din Cluj.

În dosarul în care se fac cercetări pentru fapte de corupţie (dare şi luare de mită), care ar fi fost comise în perioada 2013-2014, de către persoane din conducerea Consiliului Judeţean Cluj, sunt vizaţi Horea Uioreanu, fosta sa soţie Elena Uioreanu, deputat, şefa Direcţiei de Dezvoltare şi Investiţii de la Consiliul Judeţean Cluj, Mariana Raţiu, omul de afaceri Ioan Bene, proprietarul Napoca Construcţii SA, firma care care a construit noua pistă a Aeroportului din Cluj, şi consilierul judeţean Ioan Petran.

După percheziţiile de la locuinţa sa din Cluj-Napoca, Horea Uioreanu a fost dus la sediul Consiliului Judeţean, el declarând că pune la dispoziţia anchetatorilor documente, fără a face alte precizări.

Miercuri dimineaţă, birourile preşedintelui CJ Cluj şi ale altor directori din Consiliul Judeţean Cluj au fost sigilate.

Sursa: Stiri de Cluj

Tabloul clinic al Justitiei din Romania transmis de „Lumea Justitiei” catre Bruxelles, in atentia comisiei care se ocupa cu Mecanismului de Cooperare si Verificare

Comisia Europeana, prin Mecanismul de Cooperare si Verificare, continua sa monitorizeze Romania si chiar daca a existat, de la bun inceput, o linie clara de demarcatie intre capitolul Justitie si afaceri interne (JAI) si aderarea la spatiul Schengen, practic, europenii le mentin interdependente. Ultimele rapoarte MCV dovedesc ca perceptia la nivel european nu este una obiectiva, iar reprezentantii Comisiei au primit pana acum tot felul de informari false sau trunchiate din partea conducerilor institutiilor reprezentantive ale Justitiei romane. Pe de alta parte, fostul ministru al Justitiei, europarlamentarul Monica Macovei a avut grija sa intoxice si sa manipuleze in permanenta Comisia si Parlamentul European astfel incat realitatea Justitiei romane sa fie ascunsa sau cosmetizata, iar problemele majore sa fie si ele camuflate, in speranta ca adversarii politici ai democratilor si ai Presedintelui Traian Basescu vor fi catalogati drept opozanti ai ideii de Justitie europeana.

Pentru ca aceasta perceptie la nivel european sa se apropie cat mai mult de necesitatile sistemului judiciar la acest moment, Lumeajustitiei.ro a transmis in urma cu doua zile, Secretariatului General al Comisiei Europene si secretarului general adjunct Michel Servoz (care a condus delegatia de evaluare pe MCV incheiata in Romania in 27.11.2013) o scrisoare in care sunt sesizate problemele reale ale Justitiei si carentele sistemului judiciar. Consideram ca opinia publica, la randul ei, trebuie sa fie informata cu privire la acest demers, motiv pentru care publicam integral sesizarea adresata Comisiei Europene de conducerea site-ului Lumeajustitiei.ro.

Stimati reprezentanti ai Comisiei Europene,

Jurnalistii de la site-ul online Lumeajustitiei.ro, editat de S.C. JURINDEX MEDIA SRL, dorim sa aducem la cunostinta inaltului for european care se ocupa in permanenta de monitorizarea Romaniei pe domeniul Justitiei in cadrul Mecanismului de Cooperare si Verificare (MCV) problemele reale legate de starea Justitiei si carentele sistemului judiciar. Astfel, consideram ca perceptia nu va fi deteriorata de informari incomplete, tendentioase sau mincinoase, care sa denatureze adevarul despre starea Justitiei din Romania. Drept urmare, va semnalam aceste carente pe care noi, jurnalistii specializati pe domeniu, le-am remarcat, solicitand reprezentantilor europeni sa le analizeze si sa ia masuri ce vor fi cuprinse in interiorul Raportului MCV de la finele acestui an.

Consiliul Superior al Magistraturii

– Conducerea Consiliului Superior al Magistraturii a fost preluata de catre un procuror, la inceputul anului 2013, prin alegeri contestate de majoritatea membrilor judecatori, in conditiile in care Constitutia Romaniei stipuleaza clar si fara echivoc ca actul de justitie se infaptuieste prin Inalta Curte de Casatie si Justitie si celelalte instante. Acest procuror-presedinte al CSM se afla intr-un razboi permanent cu jurnalistii care atrag atentia asupra derapajelor decizionale din interiorul acestei institutii si, fapt fara precedent, razboiul respectiv se poarta actualmente in instanta, desi menirea acestei institutii este aceea de a fi garantul independentei magistratilor, de a promova magistratii si de a asigura actiunea disciplinara impotriva acelor magistrati care savarsesc diverse abateri de la statutul lor. Din acest motiv, la comisia parlamentara care s-a creat pentru revizuirea Constitutiei Romaniei s-a pus problema ca noua Lege fundamentala sa stipuleze clar ca CSM nu poate fi condus de catre un procuror supus controlului ierarhic, ci de un reprezentant al judecatorilor

– la nivelul acestei institutii, inclusiv la Inspectia Judiciara, se manifesta o lipsa de transparenta pe multe dintre subiectele de interes public

Ministerul Public

– prin numirea procurorului general, adjunctilor, sefilor de sectii, procurorilor sefi ai DNA (Directia Nationala Anticoruptie) si DIICOT (Directia pentru Investigarea Crimei Organizate si Terorismului) si a sefilor de sectii de catre Presedintele Romaniei, inclusiv prin posibilitatea discretionara a Presedintelui de a refuza numirile, creeaza dependenta exclusiva a conducatorilor Ministerului Public de catre institutia prezidentiala. De aici decurge inregimentarea intregii activitati de urmarire penala interesului politic si personal al Presedintelui, deoarece procurorii sefi sunt aceia care decid – de multe ori impotriva legii – directionarea urmaririi penale si incalcarea prezumtiei de nevinovatie, acuzarea adversarilor politici sau personali ai Presedintelui si, corelativ, favorizarea persoanelor si intereselor prezidentiale. In practica, 90 % din dosarele DNA au fost constituite ca urmare a unor provocari sau inscenari. Practica folosirii excesive a inregistrarilor telefonice sau ambientale, lipsa coroborarii acestora cu alte probe (materiale sau testimoniale) este una dintre marile carente ale anchetelor, persoanelor invinuite findu-le incalcat din start dreptul la un proces echitabil. Din acest motiv, Romania a suferit multiple condamnari la CEDO. Aratam, totodata, ca CEDO a criticat dur in cursul acestui an modul in care a fost incalcata, de catre procurorii DNA, imunitatea unui judecator al Curtii Europene, Corneliu Birsan, a carui casa a fost perchezitionata in Romania fara ca acesta sa fie invinuit de ceva si fara ca CEDO sa-si fi dat acordul

– politica delegarii cvasigeneralizate pe functii, prin aceasta “politica” fiind numite provizoriu in functii persoane, de cele mai multe ori lipsite de profesionalism si competenta sau persoane care au raspuns afirmativ intereselor celor aflati la putere

– numirea procurorilor de executie din DNA si DIICOT prin interviu cu procurorul sef, eludandu-se procedura legala a examenelor de promovare – situatie in care promovarile in functii de cel mai inalt grad profesional se fac pe criterii ce tin mai degraba de raspunsul si disponibilitatea de a servi interese politice

– directionarea/dirijarea urmaririi penale (ca si a solutiilor instantelor de altfel) prin discurs prezidential, urmat de declansarea automata a urmaririi penale impotriva celor nominalizati

– banuiala legitima ca in sistem exista ofiteri/agenti sub acoperire ai serviciilor secrete, racolarea unor magistrati din sistem fiind facuta fara a exista si posibilitatea ca acestia sa fie deconspirati, desi aceasta apartenenta contravine statutului magistratilor

Carente la nivelul instantelor

– promovarea unui numar mare de procurori ca judecatori la cea mai inalta instanta (ICCJ), fara ca acestia sa aiba un minim de experienta in judecarea cauzelor, procurori care au instrumentat dosare ce priveau adversari politici ai actualei puteri prezidentiale. Aceste tipuri de promovari sunt contra naturii, in conditiile in care un judecator de cariera accede la Inalta Curte dupa un lung traseu la instantele inferioare

– numirea de catre Presedintele tarii a presedintelui, vicepresedintelului si sefilor de sectie din ICCJ, cu posibilitatea discretionara de a respinge propunerile neagreate si crearea, in acest mod, a unui instrument pentru aservirea deplina a instantei supreme. Actualele numiri la nivelul conducerii Inaltei Curti sunt susceptibile de imixtiunea factorului politic, in conditiile in care presedintele ICCJ Livia Stanciu si vicepresedintele Ionut Matei au facut parte din completul care a decis condamnarea la inchisoare cu executare a fostului premier Adrian Nastase (cunoscut adversar al lui Traian Basescu) prin eludarea probelor in aparare ce evidentiau inexistenta unui prejudiciu, doar in baza unor probe indirecte, fapt fara precedent in Justitia europeana. Desigur, la nivelul Inaltei Curti exista si magistrati profesionisti si verticali, insa acestia sunt incorsetati de sistem si nu si-au permis nici macar sa isi depuna candidatura pentru aceste functii de conducere, intrucat exista sentimentul ca sansele lor ar fi fost minime in fata colegilor lor agreati si sustinuti de sistem

– modificarea legii de organizare a ICCJ si introducerea Completelor de 5 Judecatori, printr-o lege data cu dedicatie de Presedintele Romaniei in 2012, scopul fiind de a crea o pseudoinstanta obedienta si subordonata intereselor sale. Aceste complete sunt formate din judecatorii aceleiasi sectii si conduse de presedintele si vicepresedintele ICCJ. Contrarietatea cu prevederile Constitutiei, Conventiei europene si Declaratiei Universale a Drepturilor Omului sta in aceea ca acestea nu sunt instante, ci complete ale aceleiasi sectii (ex., Sectia penala a ICCJ), judecatorii fiind in aceeasi subordonare si aflati in relatii de colegialitate reciproca – finalmente ajungandu-se la situatia de tautologie (din moment ce, pe rand, judecatorii care pronunta hotararile in prima instanta sunt controlati de colegii lor si invers, se creeaza situatia de dependenta incrucisata, judecatorii fiind pe rand controlati si controlori in acelasi timp ai colegilor lor)

– inexistenta in practica a repartizarii aleatorii, fapt mentionat si de raportul Curtii de Conturi din acest an, dar si de probatoriul dintr-un dosar de coruptie ce are ca inculpati judecatori de la nivelul instantei Tribunalului Bucuresti.

Probleme comune

– construirea dosarelor si fundamantarea condamnarilor pe interceptari si inregistrari neoriginale, neautentice si incontestabil prelucrate (falsificate) de DNA, cea mai clara dovada fiind memoriile transmise autoritatilor de expertul Catalin Grigoras, (actualmente director al National Center for Media Forensics din cadrul Universitatii Colorado-Denver) in care a demonstrat inclusiv complicitatea Institutului National pentru Expertiza Criminalistica la ascunderea faptului ca inregistrarile erau falsificate

– generalizarea aprobarii si efectuarii interceptarilor in faza de acte premergatoare in care, neexistand obligatia inregistrarii interceptarilor si informarii persoanelor ascultate, acestea se efecteaza in clandesitinitate si, mai ales, sine die.

– eludarea de catre DNA a Sistemului unic de interceptare si inregistrare gestionat de SRI, prin impunerea ca semnalele interceptate sa fie transmise direct prin fibra optica la DNA, unde exista un birou tehnic propriu, fara existenta niciunui echipament omologat sau certificat impotriva interventiilor (editarii/falsificarii) asupra inregistrarilor.

– eludarea legii semnaturii electronice, a legii marcii temporale si a legii arhivei electronice in materia interceptarilor si inregistrarilor utilizate ca probe, cu finalitatea generalizarii construirii acuzatiilor pe probe susceptibile a fi falsificate.

– numiri in functii de conducere a unor persoane cu “probleme” in cariera, dispuse sa cedeza la santaj. Acest tip de santaj este determinat de posibilitatea ca procurorii sa deschida dosar penal, in scopul intimidarii, oricarui judecator care nu raspunde intereselor politicului. Astfel, judecatorul respectiv este pus in situatia de a se teme ca suspendarea sa din functie poate avea loc oricand, iar cariera sa poate fi distrusa printr-o imagine deteriorata pe tot parcursul existentei unui astfel de dosar, chiar daca la finalul actului de justitie s-ar dovedi ca este nevinovat. In aceste conditii, nu mai putem vorbi despre o reala inamovibilitate a judecatorului in sistemul judiciar roman.

– participarea INEC la fraudarea probatoriului penal, prin atestarea ca probe valabile a unor pseudoprobe (lipsite de originalitate si autenticitate) chiar vadit falsificate din cauza subordonarii voluntare si oculte fata de interesele presedintelui. Toate problemele legate de expertizele criminalistice continua sa existe din cauza faptului ca Romania nu are inca experti independenti.

– directionarea artificiala a competentei de urmarire penala catre DNA a unor dosare ce privesc adversari politici ai Presedintelui Romaniei

– folosirea de catre Presedintele Romaniei a unor procurori din DNA pentru a verifica situatia juridica a unor terenuri agricole (300 ha) pe care le-a achizitionat recent, acoperirea legala a anchetatorilor fiind aceea ca verificarile priveau un dosar amplu legat de posibile retrocedari nelegale. Desigur, aceste aspecte tin de moralitatea profesionala a unora dintre procurorii folositi ca instrument politic in ultimii 8 ani

– utilizarea DNA, CSM si ICCJ precum si a serviciilor secrete ca instrumente ale luptei politice pentru a se reusi desemnarea lui Daniel Morar ca judecator la Curtea Constitutionala. Fapt fara precedent, Asociatia Magistratilor din Romania a introdus o actiune in justitie prin care contesta la acesta ora Decretul prezidential de numire a fostului sef al DNA in scaunul de inalt judecator al Curtii Constitutionale

– inventarea, la nivelul conducerii DNA si a Parchetului Inaltei Curti, a unei imunitati prezidentiale, care a dus la suspendarea sau solutionarea cu neinceperea urmaririi penale a unor dosare ce priveau posibile infractiuni savarsite chiar de Presedintele Romaniei, in conditiile in care principiul de baza statuat de Constitutia Romaniei este acela ca „nimeni nu e mai presus de lege”.

In final, va rugam sa luati in considerare si aceste aspecte semnalate de noi, jurnalisti cu experienta de peste 20 de ani, specializati in domeniul juridic si a investigatiilor pe problemele sistemului judiciar pentru ca Raportul MCV sa contina masuri absolut necesare realizarii unei reforme reale a Justitiei in Romania. O adevarata reforma se face, in opinia noastra, prin indreptarea acestor carente, iar recomandarile dumneavoastra sunt deosebit de utile la acest moment.

Cu aleasa consideratie,

co-editori ai site-ului Lumeajustitiei.ro (www.luju.ro)

Adina A. STANCU

Razvan SAVALIUC

Cum lucrează mafia din justiţie? Pentru 630.000 euro, judecătoarea Cîrstoiu Veronica a achitat o pedeapsă cu închisoarea de 7 ani! Suma totală a şpagii: 1.500.000 euro!

COMUNICAT DNA

20 noiembrie 2013
Nr. 1055/VIII/3

Procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție au dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a următorilor inculpați:

CÎRSTOIU VERONICA, judecător la Curtea de Apel București-Secția I penală (în prezent suspendată din funcție), în sarcina căreia s-au reținut infracțiunile de luare de mită, trafic de influență, complicitate la trafic de influență, instigare la spălare a banilor, comisă în legătură directă cu infracțiunea de luare de mită, înșelăciune în formă continuată (65 acte materiale), două infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată și infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (65 acte materiale),
CERGAN FLORIN, fiul judecătoarei Cîrstoiu Veronica, în sarcina căruia s-a reținut complicitate la infracțiunea de trafic de influență,
BĂGIA LUCIAN, avocat în Baroul Sibiu, în sarcina căruia s-au reținut infracțiunile de trafic de influență și fals în înscrisuri sub semnătură privată, comisă în legătură directă cu infracțiunea de trafic de influență,
STAICU DINEL, consultant financiar, în sarcina căruia s-au reținut infracțiunile de dare de mită și cumpărare a influenței,
POPESCU CARMEN IOANA, economist, în sarcina căreia s-au reținut: complicitate la infracțiunile de dare de mită și cumpărare a influenței, precum și infracțiunea de participație improprie la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, comisă în legătură directă cu infracțiunea de trafic de influență.

În aceeași cauză, au fost trimiși în judecată dar în stare de libertate, următorii inculpați:

STAICU MARIAN, arestat preventiv în altă cauză, consultant în investiții financiare (fratele lui Staicu Dinel), în sarcina căruia s-au reținut infracțiunile de cumpărare a influenței, complicitate la cumpărare a influenței, instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, comisă în forma participației improprii și în legătură directă cu infracțiunea de trafic de influență, precum și complicitate la infracțiunea de dare de mită,
DASCĂLU ADRIANA, în sarcina căreia s-au reținut șase infracțiuni de trafic de influență, complicitate la luare de mită, fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată (2 acte materiale), comisă în legătură directă cu infracțiunea de trafic de influență și complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, comisă în legătură directă cu infracțiunea de trafic de influență,
ZGĂBEI GIORGEL, avocat în Baroul București, în sarcina căruia s-a reținut complicitate la infracțiunea de trafic de influență,
CUCIANU MARILENA, în sarcina căreia s-au reținut: complicitate la infracțiunea de înșelăciune în formă continuată (50 acte materiale), două infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată și infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată (50 acte materiale).

În rechizitoriul întocmit, procurorii au reținut următoarea stare de fapt:

În cursul lunii februarie 2012, inculpata Cîrstoiu Veronica, în calitate de judecător la Curtea de Apel București – Secția I penală, a primit, prin inculpata Dascălu Adriana, suma de aproximativ 630.000 euro de la inculpatul Staicu Dinel, pentru a pronunța, împreună cu ceilalți doi membri ai completului de judecată o soluție de admitere a contestației în anulare formulate de Dinel Staicu, intr-un dosar in care fusese condamnat la 7 ani închisoare (fraudarea Băncii Internationale a Religiilor).
Banii au fost primiți prin medierea lui Staicu Marian (fratele lui Staicu Dinel) și a inculpatei Popescu Carmen Ioana.
La 22 februarie 2012, completul din care a făcut parte Cîrstoiu Veronica, a pronunțat decizia prin care a fost înlăturată pedeapsa definitivă de 7 ani închisoare aplicată inculpatului Staicu Dinel în dosarul privind fraudarea Băncii Internaționale a Religiilor.
În scopul menționat, anterior pronunțării deciziei, Dascălu Adriana a pretins de la Staicu Dinel suma de 2.500.000 euro, diminuată ulterior, succesiv, la 2.000.000 euro și, respectiv, la 1.500.000 euro. Din banii pretinși, Dascălu Adriana a primit 1.200.000 euro de la Staicu Marian, care s-a preocupat împreună cu inculpata Popescu Carmen Ioana de procurarea banilor.
Pentru a disimula originea ilicită a banilor primiți (suma de aproximativ 630.000 euro) judecătoarea Cîrstoiu Veronica a determinat-o pe sora sa să schimbe o parte din banii primiți sub formă de mită (prin cumpărare pe numele surorii sale, la data de 12 septembrie 2012, a unui apartament în București, la prețul de 636.642,8 lei).
Raportat la intervențiile făcute în favoarea inculpatului Dinel Staicu (în dosarul fraudării BIR) prima faptă de corupție, în ordinea cronologică a evenimentelor, s-a consumat în perioada februarie – martie 2011, când inculpata Dascălu Adriana a pretins suma de 500.000 euro de la inculpatul Staicu Dinel, lăsând să se creadă că are influență asupra judecătorilor de la Curtea de Apel București – Secția I penală care intrau în compunerea completului învestit să soluționeze recursul, în dosarul în care acesta era judecat pentru fraudarea BIR.
În condițiile în care Staicu Dinel refuzase propunerea inițială și după ce a primit decizia definitivă de condamnare șapte ani închisoare, Dascălu Adriana a pretins din nou, de la inculpatul Staicu Dinel, în perioada august – septembrie 2011, suma de 500.000 euro, lăsând să se creadă că are influență asupra judecătorilor de la Curtea de Apel București, pentru a-i determina să pronunțe în beneficiul acestuia o hotărâre favorabilă, constând în admiterea unei contestații în anulare și înlăturarea pedepsei definitive de 7 ani închisoare. Ulterior, Dascălu Adriana, a primit de la Staicu Dinel, prin intermediul fratelui său Staicu Marian, suma de 500.000 euro, în scopul specificat mai sus, însă a restituit banii în întregime, întrucât , la acea dată, beneficiul promis nu a fost obținut.
Demersurile în vederea intervenției au fost reluate de Dascălu Adriana în a doua jumătate a anului 2011, fiind finalizate, așa cum am menționat mai sus, prin admiterea contestației în anulare, în schimbul sumei de bani.
În cursul lunii iulie 2013, judecătoarea Cîrstoiu Veronica a acceptat promisiunea lui Dascălu Adriana privitoare la darea sumei de 50.000 euro, iar, ulterior, în ziua de 8 august 2013, a și primit acel folos prin intermediul fiului său, inculpatul Cergan Florin, lăsând să se creadă că are influență asupra unei judecătoare la Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală, pentru a o determina să pronunțe o hotărâre favorabile unei persoane, într-un dosar penal aflat în recurs.
În același scop, Dascălu Adriana pretinsese, în perioada 30 mai – 8 iulie 2013 suma de 60.000 euro, iar, ulterior, după ce a primit o primă tranșă de 10.000 euro, a majorat folosul pretins și a solicitat diferența până la 100.000 euro. În ziua de 27 iulie 2013, Dascălu Adriana a primit, cu ajutorul lui Zgăbei Giorgel, suma pretinsă de 100.000 euro.
În perioada ianuarie 2008 – iunie 2013, având funcția de judecător la Curtea de Apel București, Cîrstoiu Veronica a indus în eroare, cu ajutorul inculpatei Cucianu Marilena, pe funcționarii din cadrul Departamentului economic al aceleiași instanțe, prin folosirea lunară (cu excepția lunii iunie 2010) a 65 înscrisuri pe care le-a falsificat. Înscrisurile respective atestau, în fals, faptul că Cîrstoiu Veronica deținea calitate de chiriaș în temeiul a două contracte de închiriere încheiate succesiv cu inculpata Cucianu Marilena și cu o altă persoană. In acest fel, judecătoarea Cîrstoiu Veronica a obținut pentru sine și pentru Cucianu Marilena un folos material injust prin compensarea ilegală a chiriei. Fapta a cauzat o pagubă de 140.064 lei în dauna Curții de Apel București.
În cursul lunii aprilie 2012, acționând în coautorat cu inculpatul Băgia Lucian, Dascălu Adriana a pretins suma de 350.000 euro de la Staicu Marian, lăsând să se creadă că are influență asupra judecătorilor de la Tribunalul București – Secția a II-a penală, astfel încât, la judecarea recursului, fratele său Dinel Staicu să fie pus în libertate într-un dosar în care era judecat în stare de arest preventiv (dosarul Transgaz). Ulterior, inculpatul Băgia Lucian a primit, în scopul anterior menționat, suma de 1.900.052 lei (reprezentând, la acea dată, echivalentul a aproximativ 420.000 euro, ce includea cei 350.000 euro pretinși pentru coruperea judecătorilor și TVA aferentă), în temeiul unui contract fictiv de asistență juridică,
În cursul lunii iulie 2013, inculpata Dascălu Adriana a pretins, prin intermediar, suma de 150.000 euro de la inculpatul Staicu Dinel, prevalându-se de influența pe care a susținut că o are asupra a trei judecători de la Curtea de Apel București (între care Cîrstoiu Veronica), astfel încât, prin fraudarea sistemului informatic ECRIS, dosarul în care fusese trimis în judecată Staicu Marian (împreună cu două judecătoare de la Tribunalul București) să fie „dirijat” la un complet favorabil, precum și în scopul facilitării pronunțării unei hotărâri favorabile lui Staicu Marian.

Cu privire inculpații Cîrstoiu Veronica și Cergan Florin, fiul acesteia, procurorii au dispus aplicarea dispozițiilor legale privitoare la confiscarea extinsă.
În acest sens, s-a avut în vedere că veniturile totale realizate de inculpata Cîrstoiu Veronica, în perioada 2007 – 2013, au fost în sumă de 925.071 lei (reprezentând 717.353 lei – venituri salariale și 207.718 lei – echivalentul a 47.500 euro – din vânzarea unui imobil) și că valoarea bunurilor dobândite de inculpată, în aceeași perioadă de timp, a totalizat suma de 1.567.039,08 lei.
Din compararea veniturilor licite obținute și a averii dobândite de către inculpata CÎRSTOIU VERONICA, în perioada de referință, reiese o diferență de 641.968,08 lei (echivalent cu 144.262,4 euro).
În ceea ce îl privește pe inculpatul Cergan Florin, s-a reținut că veniturile totale realizate de către acesta, în perioada 2008 – 2013, au fost în sumă de 277.088 lei, iar valoarea bunurilor dobândite, în aceeași perioadă de timp, a totalizat suma de 330.727,6 lei (12.053,84 euro).

Procurorii au dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpaților Cîrstoiu Veronica și Cergan Florin, în vederea:
– confiscării speciale a sumelor de 630.000 euro (care a făcut obiectul infracțiunii de luare de mită) și 156.351 lei (cu care s-a constituit parte civilă Curtea de Apel București, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune) de la inculpata Cîrstoiu Veronica
– pentru confiscarea extinsă a bunurilor lui Cîrstoiu Veronica (în perioada 2007 și până în prezent);
– pentru confiscarea extinsă a bunurilor lui Cergan Florin (din anul 2008 și până în prezent).

Dosarul a fost înaintat spre judecare la Curtea de Apel București.

Precizăm că această etapă a procesului penal reprezintă, conform Codului de procedură penală, finalizarea anchetei penale și trimiterea rechizitoriului la instanță, spre judecare, situație care nu poate în niciun fel să înfrângă principiul prezumției de nevinovăție.

Băsescu – ultimul Autocrat al Europei

Articol publicat in ziarul New Europe sub titlul „Basescu – The last Autocrat of Europe” scris de jurnalistul Dietmar Bergtahl pe data de 1o noiembrie 2013.

Aproape la un sfert de secol după căderea Cortinei de Fier, strigătele dureroase pentru „Libertate”, pot fi încă auzite de la oamenii care demonstrează în Europa. În România, membră a Uniunii Europene din 2007, oamenii sunt încă în căutarea valorilor democratice care au fost îngropate sub regimul despotic al controversatului președinte al țării, Traian Băsescu.

Exact cu un an înaintea următoarelor alegeri prezidențiale din România, Traian Băsescu îşi redobândeşte regimul său autocratic, care a fost slăbit prin referendumul de anul trecut, în care 87% dintre români au votat în favoarea suspendării sale.

Angajat într-un război intern împotriva noului guvern și a majorităţii politice, Basescu şi-a îndreptat privirea spre atracțiile din afara României – poate din Europa, poate chiar peste Oceanul Atlantic. Există zvonuri că va încerca să-şi asigure viitorul politic cu ajutorul conexiunilor sale vechi, care l-au ajutat să rămână la putere cu un an în urmă, în ciuda rezultatului referendumului. Aceasta este, poate, cea mai ciudată poveste a unei reveniri în Europa și totodată una care părea mult mai probabilă într-o țară ca Belarus (ultima dictatură comunistă nereformată din Europa), decât într-un stat membru al Uniunii Europene. Doar un tiran poate astfel sfida deschis voința poporului (7.4 Milioane de români din 8.4 Milioane au votat pentru demiterea lui), și totuşi a revenit la biroul său.

Acesta este modul în care Băsescu a reușit să se întoarcă la Palatul Prezidențial după suspendarea lui de trei săptămâni de către Parlament.

Construirea unui regim autocratic

Nu a fost întâmplător faptul că Traian Băsescu a reușit să-și recâștige puterea după ce poporul i-a spus să plece. El a construit atent un sistem personal de aservire, sistem care l-a salvat.

Regimul lui Basescu este caracterizat printr-o rețea de instituții, care sunt toate sub comanda lui personală. Prin numirea susținătorilor săi loiali în poziții cheie și menținuţi în funcţie dacă-şi arată recunostinţa, Băsescu a reuşit chiar să preia controlul total al serviciilor secrete din România și să se folosească de propriile prerogative în calitate de președinte al Consiliului Suprem de Apărare a Țării.

Folosind informațiile furnizate direct de către serviciile secrete și de sistemul de monitorizare, se spune că Băsescu a reușit să pună presiuni subversive pe cei mai mulţi dintre șefii-cheie ai instituțiilor de stat.

Pas cu pas, prin mai multe întâlniri și mandate, el a reușit să prelungească controlul personal și să-şi extindă în continuare puterea peste capetele procurorilor șefi, precum și peste cea a conducerii Curții Supreme de Justiție, a Consiliului Superior al Magistraturii, a Curţii Constituționale din România și a Agenției Naționale de Integritate, pentru a numi doar câteva dintre ele. Folosind toate aceste instituții influente, inclusiv Agenția Națională de Administrare Fiscală și Comisia audio-vizualului, de-a lungul celor nouă ani de mandat, Traian Băsescu a reușit să compromită și să elimine rivalii săi politici, foştii aliati, vocile mișcării sindicale și ale societății civile. De asemenea, el a atacat în mod deschis instituţiile de presă liberă ale țării.

În esență, au existat două încălcări constituționale, care au condus la decizia Parlamentului de a-l suspenda pe Basescu – nu o dată, ci de două ori şi care s-au finalizat prin referendum. Dar ceea ce s-a întâmplat vara trecută a fost un caz tipic de servitute voluntară a instituțiilor statului față de un singur om – președintele.

Votul majorității zdrobitoare pentru demiterea lui Băsescu a fost declarat pur și simplu nul și neavenit de către Curtea Constituțională – una dintre instituțiile care se află sub controlul său direct.

Băsescu a adunat, de asemenea, sprijinul aliaților săi de peste Atlantic. Ambasadorul Statelor Unite la Bucuresti, Mark Gitenstein, de exemplu, este privit ca un susținător fără echivoc al lui Băsescu. Într-o intervenție fără precedent a unui diplomat american în ultimul deceniu, ambasadorul Gitenstein a vorbit împotriva referendumului. El a spus că este „profund preocupat de orice încercare de a amenința independența instituțiilor democratice”.

De asemenea, trebuie remarcat faptul că ambasadorul Gitenstein, destul de ciudat, de asemenea, este membru al Consiliului de Administraţie al Fondului Proprietatea din România.

În ceea ce privește emisarii trimiși de la Washington pentru a-l sprijini în mod public pe Băsescu, foarte ușor și fără nici o ezitare îmbrățișează cifrele extrem de umflate prezentate în legătură cu o fraudă electorală imaginară. Ei au prezentat aceste pretinse cifre ca fapte reale, chiar dacă a trecut un an de la referendum și nimeni nu a fost în stare să găsească dovezi concrete privitoare la cele  aproximativ două milioane de voturi  care ar fi votat împotriva suspendării lui Băsescu.

Acest lucru poate fi descris doar ca o încercare deliberată din partea Washington-lui și Bruxelles-ului de a dezinforma publicul. O teorie scandaloasă a fost chiar inventată în ceea ce privește intenția noului guvern de a … aresta unii judecători ai Curții Constituționale. Adevărul a fost ascuns, fie din partea elitei politice europene sau pur şi simplu s-a dorit distorsionarea realitatăţii: Basescu si sustinatorii săi au transmis comunicate şi informaţii false la Bruxelles și Washington prin care declarau că în Constituția din România nu există nici o mențiune privitoare la  procedura suspendării preşedintelui ţării, acreditând teza ca fiind o lovitură de stat.  Şi mai grav este că această confuzie a fost menținută în mod deliberat şi cu privire la independența membrilor Curții Constituționale care sunt în fapt numiți pe criterii politice.

Anul trecut, mii de români au ieșit în stradă cerând „Libertate, libertate” – după 23 de ani de la căderea regimului comunist. Mulți dintre ei simt că România lui Băsescu este din ce în ce mai mult și mai asemănătoare cu cea a lui Nicolae Ceausescu – preşedintele Republicii Socialiste România, conform sondajelor de opinie și a rapoartelor din mass-media locală.

O statistică oficială vorbește despre regimul actual din România și este una care ar trebui să îngrijoreze pe toată lumea. Potrivit cifrelor oficiale, au existat mai mult de 3.000 de dispoziţii (în doar un an) pentru interceptarea convorbirilor telefonice din România pe motive de securitate națională. De asemenea, în România, presa este considerată o „vulnerabilitate” pentru securitatea națională a țării, așa cum scrie în documentul de strategie națională.

După nouă ani de mandat Băsescu, mulți oameni au reînceput să vorbească în șoaptă. Ei se tem că telefonul le este ascultat și că un singur cuvânt sau frază ar putea deveni probă într-o cauza penală construită exclusiv pe compilații și interceptări incomplete ale convorbirilor telefonice. Aceasta este concluzia care poate fi trasă din rapoartele independente cu privire la sistemul judiciar din România care prezintă cele mai multe dosare penale deschise împotriva liderilor politici și a oamenilor de afaceri, având ca fundament probatoriu exclusiv interceptarea convorbirilor telefonice, fără nici o altă dovadă suplimentară.

Între timp, detenția preventivă pentru mai mult de un an înainte de ședința de judecată a devenit o metodă comună și una care amintește românilor despre regimul opresiv al lui Stalin. Dar, dincolo de sentimentele tot mai mari de frică şi anxietate, românii, de asemenea, se simt frustrați și trădaţi, fapt exprimat prin voturile de anul trecut la referendum – voturi care au fost ignorate.

Ca președinte, încercările lui Basescu de a rămâne la putere a creat un paradox: votul a mai mult de şapte milioane de oameni nu contează la fel cum nu contează nici voturile celor care au lipsit. Acest rezultat va afecta, probabil, alegerile viitoare și, în plus, democrația de România.

De fapt, acesta este visul oricărui conducător autocrat: să înlocuiască voința poporului cu propriul său sistem și să sporească nedumerirea cetățenilor care încep să creadă că opiniilor şi manifestările lor nu mai contează, votul este un non-sens, părerea este inutilă și libertatea nu mai există cu adevărat.

Monopolul asupra mesajelor externe

Înaintea referendumului, mass-media din România apropiată şi controlată de Băsescu, a transmis în cascadă  mesaje din România către alte state membre ale Uniunii Europene și Statele Unite. De fapt, nenumăraţi mesageri pro-Băsescu au bătut la uşa diverşilor membri ai Parlamentului European și ai altor guverne și instituții din afara țării.

Criticii spun că aceasta a fost o încercare de a difuza doar informații „adecvate”, aprobate de președintele Băsescu și a regimului său. Ei au venit sub formă de instituții culturale – în principal concepute pentru a promova cultura română în lume – sau organizații non-guvernamentale (ONG-uri), apropiate regimului prezidențial (cum ar fi Freedom House România). Scopul lor a fost de a oferi o mai mare credibilitate a așa-numitei informații despre lovitura de stat, care se reclama a fi fost organizată de către Parlamentul din România, Guvern și cu majoritatea de 90% din români. Toate aceste eforturi de furnizare a informațiilor false în restul UE și a Statelor Unite ale Americii au avut ca scop obținerea unui sprijin extern pentru președintele suspendat și pentru a compensa lipsa aproape totală a sprijinului intern.

Cine are viitor?

În 13 luni, România va avea probabil un nou președinte deoarece Băsescu nu poate candida pentru un al treilea mandat. Dar el nu a renunțat. Băsescu a lansat recent o idee hilară prin care aruncă ideea că şi-ar putea prelungi mandatul prezidenţial conform Constituției cu cel puțin încă două luni.

Modul său de gândire, combinat cu metodele prin care s-a folosit şi continuă să se folosească de rețeaua de instituții aflate în totalitate sub comanda sa, ne face pe toți credem că se poate întâmpla orice. În cel mai rău caz: va schimba scaunul său prezidențial pentru o poziție de președinte oficial într-un for european sau NATO.

Noii sefi ai Directiei Regionale Antifrauda sunt tot vechi, unii sunt cercetati in dosare penale!!!

Pe 5 septembrie, prin decizii ale prim-ministrului publicate în Monitorul Oficial în aceeaşi zi, Ponta le-a semnat numirile în funcţiile de şefi ai proaspăt înfiinţatelor direcţii regionale antifraudă lui Claudiu Codrea (Bucureşti), lui Cosmin Georgescu (Suceava), lui Daniel Dinulescu (Constanţa), lui Gabriel Valentin Cărbubaru (Alexandria), lui Adrian Paul Voicu (Târgu Jiu), lui Călin Valer Vesa (Deva), lui Iulian Bogdan Gheorghe (Oradea) şi lui Laurenţiu Dan Puşdercă (Sibiu).

Ajunşi şefi la Antifraudă cu sprijinul USL, nou promovaţii sunt, în general, în relaţii vechi fie cu PSD, fie cu PNL. În cazul lui Iulian Bogdan Gheorghe, fost şef la RA-APPS Scroviştea şi avansat pe filiera PNL Ilfov, acestea au suplinit chiar lipsa de experienţă în domeniu.

În situaţia lui Laurenţiu Puşdercă, fost director al Biroului Vamal de la Braşov, s-a trecut cu vederea o decizie recentă a instanţei prin care se cere reluarea cercetărilor pentru începerea urmăririi penale pe numele său şi al altor doi lucrători vamali pentru un prejudiciu de 2,9 milioane de lei. Contactat de gândul pentru a explica situaţia privind reluarea cercetărilor DNA, şeful Direcţiei Antifraudă de la Sibiu spune că „PDL a vrut să deschidă un dosar, dar n-a mers”. „În textul OUG 74 există obligaţia să am un aviz al serviciilor de specialitate ale statului. Dacă există situaţia despre care vorbiţi, este cunoscută de cei care m-au numit în funcţie. Am o pregătire în materia fraudei vamale şi nu eu am aplicat, am fost numit„, susţine Laurenţiu Puşdercă.

Direcţia Generală Antifraudă, o creaţie 2013

Numirile şefilor din teritoriu ai noii direcţii pe care premierul a prezentat-o public ca pe o schimbare majoră, „o structură care să nu mai stea toată ziua să controleze pe buticul din colţ şi firma care îşi plăteşte impozitele, ci să meargă ţintit acolo unde avem probleme de evaziune fiscală: accize, combustibil, legume-fructe”, a venit după reorganizarea ANAF la finalul lunii iunie.

Prin decizia Guvernului, Garda Financiară şi Autoritatea Naţională a Vămilor au fuzionat cu ANAF, în interiorul căreia s-a înfiinţat Direcţia Generală Antifraudă care să combată evaziunea fiscala, cu 8 servicii regionale în directă coordonare de la centru.

Potrivit raportului anual al Consiliului Fiscal, evaziunea a crescut cu 5,6% în ultimul an, de la 76,8 miliarde de lei, cât era în anul 2011, la 81,1 miliarde de lei (14% din PIB) în anul 2012.

Prin „crearea unui mecanism unic de control care să înlăture paralelismele”, aşa cum apare Direcţia Antifraudă în nota de fundamentare a OUG de reorganizare a ANAF, “se va urmări dacă legile din domeniul fiscal sunt respectate, pentru a preveni şi combate diverse ilegalităţi, dar se va şi participa la „acţiuni de depistare şi combatere a activităţilor care generează evaziune şi fraudă fiscală”.

Oficial, pentru a rămâne în ANAF şi în special la Direcţia Antifraudă, angajaţii au de dat teste de specialitate . (n.r. specialitate in pile si relatii!!!)

Claudiu Codrea. Şeful de cabinet

Noul mega-ANAF funcţionează în subordinea lui Gelu – Ştefan Diaconu, un apropiat al vicepremierului Daniel Chiţoiu, căruia i-a fost şi secretar de stat la Ministerul Economiei. Şeful său de cabinet, Claudiu Codrea a fost de altfel şi primul numit şef la Antifraudă Bucureşti. Numirile au fost făcute pentru poziţiile de inspectori generali adjuncţi. Toţi cei învestiţi în funcţie conduc însă instituţiile, având în vedere că inspectorii generali vor fi numiţi abia după concurs, după un calendar imprecis.

Claudiu Codrea este un mai vechi colaborator al ministrului Finanţelor, vicepremierul Daniel Chiţoiu şi un apropiat al PNL. La Antifraudă Bucureşti a fost propulsat din poziţia de şef serviciu la Finanţe în care a fost promovat recent. Până nu demult era directorul de cabinet al preşedintelui ANAF, post pe care a venit în mai 2012, după instalarea  USL la Palatul Victoria. Tot atunci a fost numit membru în Consiliul de Administraţie al Poştei Române cu un mandat de patru ani, până în mai 2016.

Codrea face parte din cercul oamenilor promovaţi în subordinea Chiţoiu încă din timpul guvernării Tăriceanu, când actualul ministru a fost preşedintele ANAF. În perioada respectivă, era consilier personal al vicepreşedintelui ANAF şi membru în Consiliul de Administraţie la Imprimeria Naţională, după ce cu un an înainte se ocupase de taxa de primă înmatriculare din poziţia de consilier superior la Finanţe.

După 2009, când liberalii au fost înlocuiţi la putere de PDL-PSD, a fost retrogradat temporar pe un post de şef serviciu la Direcţia Finanţelor Publice Bucureşti, activând însă la Camera Consultanţilor Fiscali, unde Chiţoiu era preşedinte şi de unde provin mare parte din consilierii săi actuali de la Guvern.

Claudiu Codrea are 38 de ani şi este asociat într-o firmă de consultanţă în afaceri şi management – SC FGA Consultanţă SRL – şi în compania Asociaţia DAPHNES cu sediul în Olteniţa, judeţul Călăraşi.

Adrian Voicu. Fost iubit al Dacianei Sârbu

La 36 de ani, Adrian Paul Voicu numit şef al Antifraudei la Târgu Jiu, era de un an, după schimbarea de putere din 2012, adjunct la comisariatul general al Gărzii Financiare. Adus de la Timişoara, Voicu a fost promovat pe filiera PSD, partid care l-a susţinut de altfel şi în 2009 când a fost numit, atât cât au stat social-democraţii la guvernare în coaliţia cu PDL, director coordonator la Garda Financiară Timiş.

După ieşirea PSD din Guvern, a revenit pe o poziţie de comisar la Garda Financiară din Timişoara din care a plecat temporar, în 2011, fiind respins la testele profesionale. Episodul a fost pus public pe seama unui conflict cu deputatul PDL Alin Popoviciu, dată fiind relaţia lui Voicu cu PSD şi controalele pe care le făcuse la o firmă a parlamentarului.

Este de altfel de notorietate prietenia lui Adrian Voicu cu Ilie Sârbu, socrul lui Victor Ponta şi liderul PSD Timiş, ca şi faptul că Adrian Voicu a avut o relaţie amoroasă cu europarlamentarul Daciana Sârbu înainte de căsătoria ei cu actualul prim-ministru care a semnat numirea. „Nu neg relaţia pe care am avut-o cu Daciana, dar nu vreau să vorbesc despre ea”, spunea Adrian Voicu, în 2009.

Înainte de a ajunge la la Garda Financiară la Bucureşti, şi-a înfiinţat şi o firmă de consultanţă – AV & IR Consulting SRL cu sediul în Timiş.

Dan Laurenţiu Puşdercă. Directorul cercetat de DNA

La Sibiu, Victor Ponta a numit şef al regionalei un fost director vamal, aflat din nou în atenţia DNA, în cazul căruia o structură care îi va fi practic subordonată este chemată de instanţă să le prezinte procurorilor explicaţii şi documente care l-ar putea incrimina, în măsura în care există.

Numele lui Dan Laurenţiu Puşdercă a devenit de notorietate locală în 2008, în timpul guvernării liberale, când a fost numit director executiv al Biroului Vamal la Braşov. Pentru perioada respectivă a fost ulterior reclamat la DNA pentru abuz  în serviciu. Procurorii din Braşov i-au dat NUP. În consecinţă, Autoritatea Naţională Vamală, din care a fost exclus în 2009, s-a adresat instanţei.  Soluţia Judecătoriei Braşov din 2 iulie 2013 a fost aceea de a „trimite cauza procurorilor în vederea începerii urmăririi penale faţă de Puşdercă Laurenţiu Dan (…)” pentru abuz în serviciu în formă calificată.

Întrebat  ce îl recomadă pentru a conduce instituţia, Laurenţiu Puşdercă invocă experienţa de manager în direcţiile vamale. “Am o expertiză şi un CV care mă recomandă ca manager în instituţia vamală. Am condus instituţii vamale din 1995 încoace, cu pauze datorate anumitor impuneri politice. Vorbesc de impuneri ale conducerii instituţiei”, admite el regula susţinerii politice practicată de guverne. (…)

După plecarea PNL de la guvernare şi instalarea PDL, în 2009 Laurenţiu Puşcercă a fost retrogradat şi apoi respins la interviu la Direcţia Regională Operaţiuni Vamale Braşov şi exclus din sistem. A atacat decizia în instanţă care i-a dat câştig de cauză în 2011, când a revenit pe un post de şef de serviciu.

Călin Vesa. Naşul

Între cei care au dat în judecată instituţia în care acum au posturi de conducere, de această dată pentru obţinerea unor prime de concediu şi a altor drepturi băneşti, se numără şi Călin Valer Vesa, până de curând director al Direcţiei Regionale Vamale Cluj, instalat acum şef la Antifraudă la Deva.

Considerat un apropiat al lui Vasile Blaga, cu care a lucrat la Oradea şi cu sprijinul căruia ar fi ajuns în 2005 şef al regionalei Cluj, Vesa este în relaţii foarte bune şi cu lideri ai PSD. În 2012 a fost, alături de prefectul de Bihor Claudiu Pop, fost parlamentar PSD, naşul de cununie al fiului lui Ioan Mang, fostul ministru al educaţiei implicat în scandalul de plagiat şi lider al PSD Bihor. La rândul său, finul, Alexandru Mang, este vicepreşedintele Consiliului Judeţean Bihor.

O altă relaţie de notorietate este vechea sa prietenie cu Adrian Tărău, fiul fostului prefect de Bihor Aurel Tărău, arestat în 2001 pentru contrabandă cu produse petroliere.

Numele său este legat şi de dosarul „Gazeta” în care apare ca martor ca urmare a unei tentative de şantaj asupra sa pentru „a capacita” firme din Cluj să sponorizeze trustul de presă local.

Cu două săptămâni înainte de numire, preluase conducerea Direcţiei Regionale pentru Finanţele Publice, în Prahova.

Iulian Bogdan Gheorghe. Şeful de la RA-APPS avansat la Antifraudă

O ascensiune rapidă a avut actualul şef de la Antifraudă în regiunea Nord-Vest, Iulian Bogdan Gheorghe, în ciuda faptului că experienţa sa profesională legată de controlul evaziunii se limitează la şase luni în Garda Financiară Ilfov. Trecutul său profesional se leagă în schimb de RA-APPS, mai exact de sucursala Scroviştea la care a fost director din timpul guvernării Tăriceanu şi a fost păstrat de PDL, graţie subordonării sale directorului general Georgian Surdu, şi el apropiat al liberalilor.

La Scroviştea, Gheorghe administra unul din cele mai mari domenii de vânătoare destinate exclusiv demnitarilor, gestiona domeniul favorit al lui Ion Iliescu pentru a-şi petrece timpul liber când era preşedinte, dar şi Palatul Snagov, un domeniu exclusivist pe care celebrităţile îl preferă pentru nunţi şi recepţii de lux.

Plecarea de la RA-APPS, pe 12 septembrie 2012, a fost urmată de promovări succesive. La nici o lună, pe 25 octombrie, a fost cooptat de liderul PNL Marian Petrache consilier asistent la Consiliul Judeţean Ilfov. În mai puţin de o lună, era promovat consilier clasa I. În acelaşi an de succes 2012 cumpăra 2500 de metri pătraţi de teren la Snagov, iar începutul anului a venit cu o nouă promovare, în funcţia de comisar adjunct la Garda Financiară Ilfov unde a stat şase luni pentru ca pe 5 septembrie să fie numit inspector general adjunct la Antifraudă.

Gabriel Cărbunaru. Comisarul susţinut transpartinic

Al doilea fost adjunct al comisariatului general al Gărzii Financiare, Gabriel Valentin Cărbunaru, numit inspector şef al regionalei Antifraudă cu sediul în Alexandria, are CV-ul cu cea mai mare greutate în lotul celor 8 numiri. Cărbunaru a fost comisar general adjunct la Garda Financiară mai întâi în timpul guvernării Năstase, în 2004, fiind păstrat în funcţie de liberali, apoi de PDL şi PSD până în 2011, când, în timpul mandatului de ministru al lui Gheorghe Ialomiţianu (PDL), a fost retrogradat şef de divizie.

Aşa l-a prins venirea la guvernarea USL, fiind însă avansat de noua putere pe fostul post de comisar general adjunct. În această calitate a fost audiat de DNA în iunie în dosarul şantajului Antena Group asupra RCS-RDS, Garda Financiară fiind suspectată că a furnizat informaţii confidenţiale. Mai exact, a fost chestionat de procurori în legătură cu modul cum a ajuns un contract la Sorin Alexandrescu, şeful Antenelor.

Cosmin Georgescu. Şeful fără o zi în vamă

La Suceava, Victor Ponta l-a numit, pentru a pune pe picioare controlul întregii regiuni Nord-Est şi a graniţei de Est a Uniunii Europene, pe Cosmin Georgescu. Singurele date care se cunosc despre acesta sunt legate de poziţia sa de comisar la Garda Financiară, din 2008 până în 2013, lipsindu-i însă experienţa în instituţiile vamale şi cea de management.

Georgescu are 40 de ani, locuieşte, potrivit declaraţiei de avere, în Corbeanca, neavând însă nicio proprietate imobiliară pe numele său în afara unui teren agricol de 5.000 de metri în comuna Ulieşti (Dâmboviţa).

Daniel Dinulescu. Directorul de sub aripa lui Chiţoiu

De la Direcţia Generală pentru Mari Contribuabili, care colectează peste 50% din veniturile Fiscului, reorganizarea ANAF l-a dus pe directorul general adjunct Daniel Dinulescu şef la Antifraudă la Constanţa.

Dinulescu a lucrat şi până acum în ANAF, însă promovarea sa de la şef de serviciu la director general adjunct al uneia dintre cele mai importante structuri s-a făcut în septembrie 2012, după revenirea în Guvern a lui Daniel Chiţoiu. Şi Dinulescu, ca şi majoritatea consilierilor ministrului liberal este membru în Camera Consultanţilor Fiscali unde Chiţoiu a fost ales preşedinte.

Sursa: gandul

Politistii rusi care nu si-au putut justifica averea au ramas fara ea si au fost trimisi in colonii de munca. La noi de ce nu se poate? Ca suntem prea corupti si NU SE VREA!

Ruşii nu au nici DNA, nici ANI, nici DIICOT, nici alte mii de instituţii şi organisme care să lupte cu corupţia, aşa cum are România.

În schimb ruşii îl au pe Raşid Gumarovici Nurgaliev, general-colonel, ministrul Poliţiei şi al Afacerilor Interne, fost KGB-ist.

Recent, din ordinul lui Nurgaliev,  toţi cei 1,4 milioane de poliţişti ruşi în frunte cu cei 340 de generali au trecut prin Comisia Specială de Reatestare  Profesională care i-au verificat şi la măsele şi la portofele. Cu alte cuvinte, le-au fost controlate  cunoştinţele profesionale, dar şi averile.  Poliţistul care nu a fost în măsură să-şi justifice averea a rămas fără ea, considerându-se că a fost furată, iar  el a luat drumul coloniilor de muncă de pe lângă Cercul Polar. Scurt.

Printre cei respinşi la examenul de reatestare pe posturi s-au aflat şi 21 de generali ruşi de poliţie.

În cele din urmă, din 1,4 milioane de poliţişti ruşi, au mai rămas 800.000. “Puţini, dar buni!” a remarcat mulţumit ministrul Nurgaliev.

Comisiile de reexaminare au descoperit  poliţişti ruşi posesori de cinci sau şase  case, posesori de magazine, restaurante sau chiar hoteluri. Unii dintre ei erau chiar patroni de mici bănci.

Rashid Nurgaliev, un general extrem de respectat şi iubit de ruşi, cunoscut pentru sobrietatea şi viaţa lui austeră, a examinat listele cu respectivii ofiţeri şi a întrebat mirat: “Dar pentru ce mai stăteau ăştia aici în Poliţie dacă ei milionari? Cine-i ţinea  pe aceşti indivizi  în funcţii? Şi ce rezultate aveau aceşti veritabili  oligarhi  ca simpli sergenţi de poliţie? Probabil că aveau nişte rezultate fenomenale şi erau dedicaţi cu trup şi suflet muncii de poliţie dacă, putrezi de bogaţi fiind, ei patrulau noaptea pe străzi ca să prindă hoţii! Vreau să văd rezultatele muncii  lor!”

Ministrul Nurgaliev nu a avut ce vedea, pentru că rezultatele cu pricina nu existau.  Ca atare au zburat din posturi şi cei care îi toleraseră în funcţii pe primii.

Nu ar fi rău ca  exemplul ruşilor   să fie preluat urgent şi de Ministerul Român de Interne, dar şi de alte ministere din România.

Există sute de mii de funcţionari români de stat (mai ales la primării şi prefecturi), de  poliţişti şi militari români, de directori ai unor companii de stat, de funcţionari prin diferite ministere care dacă ar fi luaţi acum la un control serios nu şi-ar putea justifica nici măcar zece la sută din averile  pe care le  deţin.

Există poliţişti, jandarmi, militari şi funcţionari români care posedă la ţară adevărate moşii. Mai mult decât atât, unii au proprietăţi prin străinătate, deţin case şi hoteluri sau pensiuni. Au contractate împrumuturi la bănci de milioane de euro. Mulţi dintre ei au acţiuni la diferite companii. Practic sunt multimilionari. Singura spaimă reală cu care se confruntă aceşti poliţişti şi funcţionari  este, în mod paradoxal, spaima de a nu fi daţi afară din  “serviciul la stat”.

Deşi România a revenit la capitalismul chiaburesc de acum o sută de ani de care este foarte mândră,  noii moşieri şi chiaburi ai României nu se găsesc pe haturile şi ogoarele ţării ci prin birourile MAI sau prin inspectoratele Poliţiei şi ale Jandarmeriei.

O  mafie  de nivel naţional s-a format şi în sistemul militar de pensii.

O simplă privire aruncată asupra listelor de pensii militare arată diferenţe scandaloase  şi absconse. Militari cu acelaşi grad primesc pensii extreme (unul de o 150 de euro, altul de 4.000 de euro) sub pretextul că unul dintre ei a ieşit la pensie cu câţiva ani mai devreme decât celălalt sau că unul a avut “munci de răspundere” în timp ce altul nu a avut aşa ceva. Aşa se face că în România de azi există plutonieri cu pensii de două sau de trei ori mai mari decât ale unui colonel.

Dar mai presus decât toate acestea stă neputinţa Justiţiei române de a lua măsuri contra celor care s-au îmbogăţit prin furt şi şantaj.

Presa a făcut mare tam-tam în legătură cu cazul ministrului Dan Ioan Popescu căruia i s-a pus sechestru pe bunurile deţinute  a căror provenienţă nu a putut fi justificată (circa un milion de euro).

Totuşi, respectivul nu a păţit nimic. Iar  în România există sute de mii de proprietari care nu pot justifica în nici un fel vilele, terenurile, conturile de milioane de euro pe care le deţin  sau lăzile burduşite cu sute de kilograme de aur cu care posesorii nemaiştiind ce să facă îşi poleiesc maşinile cu el. De ce nu verifică statul aceste averi?

Nu le verifică pentru că România nu are deocamdată un Nurgaliev.

Sursa: Universul Romanesc, autor Stan Valentin

Opinie personala: Nu le verifica nimeni pentru ca toti cei care detin fraiele tarii sunt corupti, hoti, incompetenti, santajabili si direct interesati in a-si pastra propriilor averi pentru care sunt capabili sa faca orice compromis la nevoie!

Un sistem corupt si mafiot – ca cel romanesc, diferit de cel italian – poate fi curatat complet DACA  in posturi cheie ar fi numiti OAMENI INTEGRI, MORALI, INCORUPTIBILI, NESANTAJABILI, NEINRUDITI CU VECHILE & NOILE STRUCTURI SI PROFESIONISTI – adica exact tipologia functionarului competent, schimbator de sisteme cangrenate, canceroase, de care decidentii actuali ai Romaniei NU ARE NEVOIE!

Judecatoarele Viorica Dinu si Antonela Costache raman in arest. DNA s-a oprit din „curatenia” de primavara. De ce?

Judecatoarele Dinu si Costache erau de multa vreme cunoscute
pe piata in care se vindea „dreptatea” la taraba
iar prosperitatea generata de activitatile infractionale
se reflecta in casele, hainele si masinile din garaje.
Un calcul simplu poate evidentia rapid diferenta uriasa
dintre veniturile salariale versus  cheltuieli si investitii.

Buun. DNA-ul s-a luat doar de ele. De ce oare? De ce acum? Care e miza? De ce procurorii n-au deconspirat intreaga retea de la Tribunalul Bucuresti si de la Curtea de Apel? Numai in aceste doua institutii s-ar mai gasi vreo 100-150 de magistrati la fel de penali ca cele doua. Au curaj sa  faca „igienizare” si la ICCJ?  Indraznesc sa inceapa curatenia chiar de la propriul DNA? Ca si acolo colcaie de corupti!

O justitie penibila care-si genereaza propria culme: procurorii corupti pretind arestarea si cercetarea judecatorilor corupti!

Pana cand DNA-ul nu-si va face ordine in propria-i ograda, orice actiune ori demers efectuat impotriva altor corupti devine suspecta si imbraca forma unei executii la comanda. Astfel, activitatea lor heirupista si hipermediatizata, in loc sa aiba ca fundament eradicarea coruptiei institutionalizate, miroase strident a razbunare politica ori de alta natura.

N-ar fi prima data cand constat ca ceea ce respinge DNA prin NUP altor persoane no-name,  devine – surprinzator – motiv intemeiat pentru arestare in cauzele comandate de la centru.

Recent procurorul DNA Eugen Stoina (care ancheteaza cu pistolul la brau), afirma intr-un NUP ca infractiunile de luare si dare de mita nu pot fi deductibile  ori prezumate a fi savarsite din prisma savarsirii altor infractiuni conexe, intrucat ar „contravine modului in care este reglementata raspunderea penala in sistemul de drept romanesc si prezumtiei de nevinovatie. Intr-o astfel de ipoteza, asa cum apreciaza petenta, ar fi suficienta existenta unor infractiuni si, pe cale de consecinta, pentru antrenarea raspunderii penale a unei persoane, fara a fi necesare probe care sa dovedeasca dincolo de orice indoiala ca o anumita persoana a savarsit o infractiune. „

Probele „inexistente” la care facea referire Stoina in speta susprezentata au fost ignorate total in scopul de a musamaliza un alt caz de coruptie al carui subiect activ era o tanara agent de politie de la Circa 8 Politie Crainiciuc Mihaela.

Procurorul Stoina face eforturi vizibile in salvarea coruptilor care-i cad pe mana. Exceptia o face ORDINUL! Daca ordin nu e, nimic nu e si uite-asa merge treaba prin DNA! Leafa le merge, promovarea vine repejor, iar in final… pensia babana le rasplateste inzecit succesurile …

Tot la el am descoperit pentru prima oara ca un NUP poate fi argumentat si motivat doar in baza declaratiilor coruptilor excluzand in totalitate probele si declaratiile partii vatamate care demonstrau contrariul (inscrisuri, NU vorbe!)

La fel ca in filmele cu Stan si Bran, procurorul Stoina a jucat bambilici cu legile penale si a  tras la misto cu sageti in placa de darts a carierei sale obtinand un punctaj rusinos, ca de obicei. Efectul jocului de glezne? Cu fiecare ratare prinsa in palmares, sansele de avansare cresc exponential – cine stie, poate intra in CSM, poate ii ia locul lui Morar… Who knows and who cares? Cert este ca imparatia i-a remarcat „potentialul”, inclusiv plamadeala si plierea perfecta pe vremuri, a mai constatat ca in „compozitia” profesionala se regasesc aceleasi elemente „admirabile” ca la predecesorii sai asa ca… p r o m i t e…

As vrea sa traiesc ziua in care procurorul profesionist si moral solicita arestarea, perchezitionarea si inregistrarea colegilor lor corupti dar… nu voi apuca acele vremuri…

Comparativ cu ceea ce se intampla in cazuri private in care autorii sunt mai putin importanti, observ cu stupoare ca intreaga motivatie a lui Stoina privitoare la existenta certa a infractiunii de luare si dare de mita NU se regaseste deloc in cazul celor doua judecatoare corupte, ba din contra, pe suspiciuni si presupuneri s-a ajuns chiar la ARESTARE PREVENTIVA ceea ce mi se pare mult mai grav!

Si atunci va intreb, domnilor procurori:

1. de ce analizati faptele si apreciati vinovatia cu masuri diferite?
2. De ce in cazul celor doua judecatoare s-a cerut arestarea preventiva in baza unor vagi, extrem de vagi suspiciuni, unele inregistrari ambientale discutabile si o declaratie a unui denuntator (care poate fi mincinoasa)?
3. Ce cauta Dinel Staicu in ecuatie? Scoaterea lui de la naftalina are un scop precis!!
4. Pe cine au deranjat doamnele abia acum din moment ce ele „comercializau” de ani de zile „dreptatea” in acelasi fel?
5. Ne aflam cumva intr-o bucla hegeliana: teza-antiteza-sinteza?
6. Se urmareste intimidarea putinilor judecatori care inca nu raspund la ordine?
7. De ce a fost antrenata raspunderea penala doar impotriva celor doua inculpate  iar in cazul altora aflati in situatii mult mai concrete, se dispun NUP-uri pe banda?

Uneori actioneaza si JUSTITIA IMANENTA! Atat ne-a mai ramas.
Macar asta este corecta, nediscriminatoare, nu ia spaga, n-are pile, n-are obligatii, n-are sefi si ce e mai important, ESTE INTOTDEAUNA DREAPTA!