Reclame
Arhive
Toate articolele lui Snake
„Hotărârile CSAT, Introducerea Corupției ca Vulnerabilitate în Strategia Națională de Securitate, Protocoalele Secrete, suspendarea din 2007, alegerile din 2009 au însemnat Nașterea Actualului Stat Paralel.
Când SRI și celelalte Servicii Secrete au intrat în Justiție, când au început să facă cercetări Penale, să dea condamnări, acela a fost momentul.
Structura Statului Paralel nu a fost așa Puternică până când nu i s-a dat acces la Justiție.
La un moment dat, Traian Băsescu și-a creat un fel de armată pe care a crezut că o poate controla: Coldea, Maior, Pahonțu, Kovesi, Stanciu și toți subordonații lor. Militarii nu suportă politicienii. În momentul alegerilor din 2009, când ei s-au implicat în câștigarea alegerilor, își apărau de fapt scaunele și puneau Bazele Statului Paralel Actual. Știind că este ultimul mandat al lui Băsescu, și-au consolidat puterea și au făcut un transfer de putere de la instituțiile Statului către ei.
Prima a căzut Justiția, care s-a predat cu totul militarilor din serviciile secrete, a urmat Ministerul de Interne, după care Parlamentul, Economia, Mediul de Afaceri, ultima câzând Președinția. Ocuparea instituțiilor Statului s-a făcut treptat, prin șantaj cu dosare, arestări la comandă, condamnări și achitări.
Mai țineți minte cei două sute de ofițeri SRI transferați de Ponta/ Băsescu la ANAF? Acela a fost momentul în care, pur și simplu, au preluat toată economia și Finanțele.
Cheia existenței Statului Paralel este dată de Dosarele din Justiție, acoperiții din Justiție și Șantajul.
Statul Paralel este construit pe Sistem Celular, cu filiale în fiecare Județ, pe Osatura SRI, cu subordonați în DNA, Parchete și toate instanțele.
Acoperirea cu “Lupta Anticorupție” a fost perfectă. Transferul de Putere s-a făcut treptat, din 2009 până în 2015 când Statul a fost înlocuit definitiv cu Statul Paralel. Consolidarea Statului Paralel a durat mai mult de cinci ani, până la transferul de Putere Complet. Condus la început de Băsescu, treptat a început să preia chiar Statul Paralel controlul absolut asupra tuturor instituțiilor, să-și facă propriii bani, propriile afaceri, furturi de miliarde de euro, cei mai mulți scoși afară din țară. Au ajutat politicienii să fure, după care, ori i-au băgat la Pușcărie, ori i-au șantajat sau/și i-au retras pe cei care erau acoperiți. În perioada 2009-2014, Statul Paralel a fost coordonat de echipa Coldea/ Pahonțu, cu trecere pe la Maior și cu implicarea directă a lui Kovesi. De aici, puterea s-a transferat în Jos, în toate Sistemele. De ce Pahonțu? Pentru că, pe de o parte, el este interfața cu Președintele, ia deciziile murdare sau dă ordinele în Sistem. Mai mult, Pahonțu și-a făcut propriul lui Serviciu de Monitorizare a Politicienilor, în interiorul SPP.
Primul Partid făcut integral de Statul Paralel a fost UNPR, prima televiziune integrală a lor, a echipei Coldea/ Pahonțu, a fost Rtv. Pe măsură ce forța lor creștea și limitele erau depășite mai ușor. De exemplu, ridicarea senatorului Voicu de pe stradă, de care eu am aflat cu opt ore înainte să se întâmple, a fost un punct important în consolidarea forței Statului Paralel. Urmărirea și șantajul Politicienilor, altul. Acapararea Presei, altul. Dezinformarea prin comunicare controlată, altul.
Ca să înțelegeți, reținerile, arestările erau și sunt, cu mult timp înainte, și pe masa lui Coldea și a lui Pahonțu, acum Helvig și Pahonțu. Nu se efectua/efectuează o reținere, arestare sau condamnare a vreunui politician sau persoană de care sunt interesați fără ca ei să știe sau să dea ordinul, cel puțin unul din ei. În cascadă, ordinul este transformat în strategie, se fac calcule, sunt arestați alții până să se ajungă la el.
Sistemul dezvoltat este de o forță inimaginabilă. În 2011, de exemplu, se lucra pe o planșă în care erau zeci, sute de nume ale persoanelor ce trebuiau reținute, arestate și condamnate în viitor! 2011!!! Cu Băsescu la Putere! Pe lângă alții, pe acea planșă era Dorin Cocoș, Udrea, Ioan Nicolae, Dragnea etc. Toți pe care i-am văzut pe acea planșă au fost executați și vor urma alții. Alături, afacerile sau legăturile prin care, la un moment dat, urmau să fie arestați și condamnați. De exemplu, la Dragnea era Tel-Drum, la Cocoș erau afacerile dintr-un anumit domeniu.
Anunțurile arestărilor se fac către Jurnaliștii de casă, în birourile lor fiind prezenți zilnic mulți, foarte mulți din formatorii de opinie, zeci, pe care îi vedeți mereu.
Implicarea în politică este la nivel de amănunt în fiecare Partid, fără excepție. Nu există Politician cu o anumită poziție căruia să nu i se atragă discret sau direct atenția că are dosar la ei.
Statul Paralel, Prin SRI dar și prin Generali ai Serviciului și ai altor Servicii, controlează majoritatea afacerile din Sănătate, considerat domeniul de bani al SRI dar și cele din alte zone.
De exemplu ANRP a fost integral afacerea SRI.
Anual, sunt miliarde de euro din “ afaceri” care sunt doar la dispoziția lor, o mare parte fiind scoși din țară, în Elveția dar și în alte locuri și trecuți în conturi personale ale celor care Conduc Statul Paralel.
Momentul de Cotitură, Apogeul Statului Paralel, l-a reprezentat alegerile prezidențiale din 2014″
Autor: Gelu Vișan
Anarhia pe care o vedem în întreaga lume începând cu 2016 (momentul declanșator a fost victoria surprinzătoare a lui Trump) este efectul răzbunării clasei de experți paternaliști semi-intelectuali, cu studii la Oxford-Cambridge sau la alte universități de prestigiu, beneficiari ai unei educații bazate pe etichetă dar fără fond și care ne ordonă insistent …nouă, celorlalți
1) ce trebuie să facem
2) ce trebuie să mănâncăm
3) cum trebuie să vorbim
4) cum trebuie să gândim
5) pe cine să votăm.
Situația e similara poveștii chiorului șef peste orbi: acești emanați ai „inteligenței” descriși prin propriul lor sine, nu pot găsi o nucă de cocos în Insula de Cocos, ceea ce înseamnă că nu sunt suficient de inteligenți pentru a defini însăși conceptul de inteligență umană, prin urmare, cad în circularități având doar abilitatea de a trece examenele scrise de oameni la fel ca ei, semi-docți.
Se poate vedea oriunde și în orice context că acești academico-birocrați care se simt îndreptățiți să ne conducă viețile nu sunt deloc riguroși nici în statisticile medicale, nici în elaborarea de politici publice, nici în alte domenii. Prea-plini de sine, consideră că diplomele și CV-urile pe care ni le flutură prin fața ochilor, cu sfidătoare superioritate, le demonstrează implicit și inteligența aplicată.
Nassim Nicholas Taleb, eseist și savant libanezo-american, i-a denumit rece „Intelectualii Idioți” (II), considerându-i a fi produse ale societății moderne, procesul îndobitocirii accelerându-se de la mijlocul secolului al XX-lea, astăzi atingând supremul idioțeniei. Taleb constată că această categorie de oameni deloc largă ne-a invadat pur și simplu viețile, fiind omniprezenă și ubicuă.
Intelectualii Idioți au joburi în multinaționale sau firme de renume, salarizați peste medie, participă la tot felul de cursuri de dezvoltare personală și au deschidere doar pentru cei asemeni lor, adică socializează cu indivizi aflați la un nivel similar de idioțenie.
“Feriți-vă de semi-eruditul care crede că este erudit”, ne avertizează Taleb pentru că el nu reușește să detecteze în mod natural sofismul. Intelectualul idiot îi patologizează pe ceilalți pentru că fac lucruri pe care mintea sa nu le înțelege fără să realizeze că și propria sa înțelegere poate fi limitată. El crede că oamenii ar trebui să acționeze în conformitate cu interesele lor cele mai bune însă acele interese le cunoaște exact doar EL. Nefiind empatic, nu-i întreabă niciodată pe ceilalți ce nevoi au pentru că doar EL știe perfect ce nevoi are fiecare. Când plebeienii fac ceva care are sens pentru ei dar nu și pentru el, intelectualul idiot îi etichetează imediat ca fiind „needucați„, „țărani”, “nebuni”, “proști”.
Din punctul său de vedere, conceptul de participare la procesul politic are două căi distincte:
- „democrația” – atunci când se potrivește cu doleanțele sale;
- „populismul” – atunci când plebea îndrăznește să voteze într-un mod contrar preferințelor sale.
Mai mult, din punct de vedere social, Intelectualul idiot se înscrie pe toate platformele de socializare, nu pentru că ar fi o ființă socială ori empatică, ci pentru a fi cât mai mult vizibil public. Nu înjură niciodată pe Twitter ca să nu i se blocheze contul, în schimb acolo unde supravegherea e lejeră sau converge intereselor sale, își expune în toată „splendoarea” vocabularul îndesat de vulg .
Printre alte aberații lipsite de fundament practic și crez, vorbește sistematic despre „egalitatea raselor” și despre „egalitatea economică” dar niciodată nu ar ieși la băut cu un șofer de taxi sau cu un individ inferior pregătirii sale curriculare.
Intelectualul Idiot participă personal, cel puțin o dată, la discuțiile TEDx sau vizionează pe Youtube mai mult de două discuții TEDx. Intelectualul idiot votează cu X pentru că ar fi candidatul electibil din punctul său de vedere ori i s-a impus de către superiori, neargumentat, însă cei care votează cu alții îi etichetează bolnavi psihici sau pur și simplu proști. Intelectualul idiot este incapabil de logică și raționamente simple, ascultă orbește ordinele venite pe cale ierarhic superioară fără a le analiza statistic și fără a observa efectul acestora în timp (imediat sau viitor), din această cauză este total incompetent a presta activități în domenii complexe.
Intelectualul idiot comparativ cu intelectualul clasic, pare a fi trecut printr-o operație de lobotomie. Dacă nu faci parte din același grup, este imposibil să-l convingi asupra unei viziuni contrare ori diferite de a sa, indiferent cât de argumentată ar fi deoarece nu are capacitatea de a-și imagina două variante/răspunsuri posibile la aceeași problemă. Fiind construit parcă dintr-o singură genă egoistă, e mereu convins că poziția sa este cea corectă și devine refractar la tot ceea ce este contrar structurii sale psihologice firave.
Intelectualul idiot este, de regulă, membru al unui club care-i oferă oareșce privilegii; dacă activează în domeniul științelor sociale utilizează statistici fără să știe cum sunt derivate; din snobism deșănțat merge la concerte mai mult sau mai puțin celebre și la festivaluri literare despre care nu știe nimic, bea de rupe că pare cool, urinează pe el, crede că grăsimea e dăunătoare doar pentru că a auzit mesajul la reclame dar nu știe de ce, superficialitatea fiind constanta-i caracteristică; ia medicație pentru că doctorul i-a spus să facă acest lucru dar nu știe dacă e neapărat necesar; nu reușește să înțeleagă procese simple de fizică și, când i se explică, le uită foarte repede; nu cunoaște foarte bine gramatica limbii materne și nici nu-l preocupă gramatica limbilor străine pe care eventual le învață în anumite contexte dar utilizează frecvent cuvinte devenite „brand” în gașca lui; are întotdeauna o rudă care a lucrat cu cineva care cunoaște persoane sus-puse din conducerea statului; nu a citit niciodată beletristică, filosofie sau lucări științifice importante cu excepția celor la care a fost obligat în școli; nu s-a îmbătat niciodată cu rușii pentru că trebuie urâți fără motiv și în general; nu știe că există o diferență uriașă între „pseudo-intelectual” și „intelectual; nu reușește să facă distincția între noțiunea de instituție (ca necesitate universal formală într-un stat de drept) și adevăratul ei scop al înființării ei (obiectul de activitate) confundând întotdeauna omul (șeful) cu instituția; a menționat “mecanica cuantică” cel puțin de două ori în ultimii cinci ani în conversații care nu aveau nicio legătură cu fizica etc.
Intelectualul Idiot cunoaște puterea cuvintelor și forța acțiunilor sale de aceea are grijă mereu de reputația sa și mai ales știe că nu are nicio povară, nicio responsabilitate, alții fiind Icarii de serviciu. Per a contrario, folosește tehnica insultelor cu intenția directă de a știrbi imaginea adversarului ori a simpatizanților acestuia. Poate fabula pe un subiect doar dacă i s-a inoculat o poveste dar nu are capacitatea de a o reține pe termen lung.
Intelectualul idiot nu acceptă deloc criticile altora iar atunci când se întâmplă, generalizează și exagerează momentul concluzionând fără vreun raționament că „toată lumea este proastă„. Deși grupul din care face parte reprezintă doar o mică minoritate, e convins că face parte din elita care conduce sau va conduce lumea. Intelectualului idiot nu-i place să fie contestat și-i tratează pe cei din exteriorul grupului ca pe niște oameni inferiori deși el, deseori, este mult inferior celui pe care îl disprețuiește.
Nassim Nicholas Taleb a scris despre Intelectualul Idiot după alegerile din SUA (2016) când învingător a ieșit candidatul surpriză – Donald Trump. Alegerea lui Trump a fost percepută atât de absurd de intelectualii idioți americani încât nici astăzi nu au reușit să-și explice cauzele care au condus la succesul răsunător al acestuia. Mai intrigant este că modalitatea prin care a devenit favoritul no.1 al cetățenilor, în ciuda campaniilor denigratoare din media și manipularea știrilor, rămâne un mister nedeslușit în nicio carte de specialitate. Datorită viziunii lor înguste și a inteligenței superficiale față de problemele născute în urma deciziilor politice, a celor privitoare la societate în general, intelectualii Idioți au hotărât să reacționeze neasumat prin respingerea violentă și contestarea sistematică a președintelui Trump, alegând lupta subversivă, de gherilă în care au reușit să coopteze tineri agresivi, naivi, dispuși să creeze anarhia la Washington DC, New York etc.
Practic, succesul neașteptat al lui Trump a revelat lumii întregi inexistența „calității”, „valorii” și „substanței” elitei intelectualității americane. Adevărații intelectuali au constatatcă faimoasele diplome ale elitelor americane, CV-urile interminabile, prestigiul universităților, titlurile academice, experiența răsunătoare în domenii sensibile erau simple forme fără fond, banale tinichele lucitoare prezentate celorlalți drept platină și diamante.
Brusc, elita americană formată din „doctori în științe politice”, oameni de știință celebri, psihologi, campaniști, „consultanți”, politologi, oratori, superpurtători de cuvânt, astrologi, prezicători, softiști creatori de programe și subprograme de manipulare a devenit instantaneu URIAȘA FARSĂ A INTELECTUALITĂȚII SUA!
Astfel, o lume întreagă a aflat surprinsă că în interiorul castei pretinsă a fi de 7 stele nu s-a regăsit nicio mică sămânță de inteligență pură, ci doar semințe de vitrină, „branduri” fără consistență, fără adâncime și fără fundație. Masa elitistă s-a prăbușit brusc din înaltul jilțurilor spoite cu tinichele ieftine demonstrând „inferiorilor” de altă dată crasa incapacitate de a anticipa evenimente de criză, cauze, erori și modificări de sisteme. Acela a fost momentul dramatic al decăderii abisale și de atunci nu a reușit să-și reia locul privilegiat în societate.
Tot atunci a fost și momentul declanșării mișcărilor anti-Trump, ca manifestare împotriva propriului eșec. „Elita” refuză să-și recunoască înfrângerea, nu știe să piardă, nu poate să se perfecționeze pentru a evita un alt eșec. Societatea americană a rezistat atunci la o puternică și agresivă campanie anti-Trump iar rezultatul votului ar fi fost ușor de anticipat dacă „supra-titrații” analizau prin derivație și atitudinea robustă a masei votanților – această surprinzătoare „Lebăda neagră robustă” cum a numit-o Taleb.
Intelectualii Idioți au preferat să gestioneze situația conform cărților studiate obligatoriu în celebrele școli, au construit strategii de campanie pe structuri rupte de logică invocând premize false care la rândul lor au generat un rezultat complet fals. După eșecul răsunător, „Elita” a emanat ură profundă atât față de Trump & Co. cât și împotriva susținătorilor lui și demonstreaza aproape zilnic că este hotărâtă să-și răzbune reputați știrbită la nivel mondial prin instaurarea anarhiei, chiar de-ar fi să distrugă SUA. Ciuma neagră s-a extins ulterior în diverse țări cu regimuri politice sensibile, în special în cele europene.
Similară prăbușirii intelectualității idioate americane a fost și cea a elitei engleze cu ocazia referendumului pentru BREXIT! Vom asista și la alte căderi de falși intelectuali.
Unde va duce ura nestăvilită a Intelectualilor Idioți?
Cine poate opri Anarhia?
