Demisia salariatului


Orice salariat are dreptul să demisioneze dintr-un post, fără a fi nevoit să își motiveze decizia, angajatorul fiind obligat să accepte încetarea unilaterală a raportului de muncă. Totuși, după ce și-a înaintat demisia, angajatul nu poate părăsi imediat locul de muncă, ci mai are câteva obligații față de fostul său angajator. Prezentăm astăzi toate informațiile utile pe care trebuie să le știți despre această procedură de încetare a unui contract de muncă.

1. Demisia, un drept al oricărui angajat

Demisia reprezintă actul unilateral de voinţă a salariatului care, printr-o notificare scrisă, comunică angajatorului încetarea contractului individual de muncă, indiferent dacă acesta a fost încheiat pe perioadă determinată, nedeterminată ori temporară sau pentru munca la domiciliu.

Dreptul unui angajat de a demisiona este prevăzut la art. 81 din Codul muncii, care mai stabilește că salariatul NU este obligat să îşi motiveze demisia.

Notificarea de demisie trebuie formulată în scris, însă nu este necesar ca ea să fie acceptată de angajator, deci nu depinde de o aprobare scrisă sau tacită a acestuia. Puteţi consulta în fişierul atașat acestui articol un model pentru o notificare de demisie.

Totuși, pentru ca notificarea de demisie să producă efecte juridice, ea trebuie să fie comunicată angajatorului.

Atenţie! Notificarea de demisie este un act irevocabil. Odată comunicată angajatorului, salariatul nu își mai poate retrage demisia decât în situația în care primește acordul angajatorului pentru acest lucru.

2. Cum trebuie înştiinţat angajatorul despre demisie

Una dintre cele mai comune metode de comunicare a demisiei este cea în care notificarea scrisă este înregistrată în registrul de intrare-ieșire al angajatorului, ceea ce arată că acesta a luat la cunoștință despre document. Odată cu îndeplinirea acestei etape procedurale, notificarea capătă dată certă, în funcție de care se va calcula și termenul de preaviz.

De asemenea, comunicarea demisiei se poate face și prin scrisoare recomandată sau prin scrisoare cu confirmare de primire, trimisă la sediul angajatorului. În această situație, notificare își va produce efectele juridice de la data primirii scrisorii de către angajator.

Atenţie! Codul muncii sancţioneaza angajatorii care refuză să înregistreze demisia unui salariat cu amendă cuprinsă între 1500 și 3000 de lei.

3. Preavizul

Odată ce un angajat demisionează, el nu poate părăsi imediat locul de muncă, ci trebuie să rămână într-o perioadă de preaviz, astfel încât angajatorul să aibă timp să găsească un înlocuitor pentru postul care rămâne liber.

Termenul de preaviz este cel convenit de părți în contractul individual de muncă sau, după caz, cel prevăzut în contractele colective de muncă aplicabile. Totuși, Codul Muncii stipulează că preavizul nu poate fi mai mare de 20 de zile lucrătoare pentru salariații cu funcții de execuție. Pentru funcțiile de conducere, această perioadă de preaviz nu poate depăși 45 de zile lucrătoare.

Termenul de preaviz curge de la data comunicării notificării, fără a se calcula și ziua comunicării.

Atenţie! Angajatul este obligat să acorde angajatorului termenul de preaviz, indiferent dacă acest lucru a fost menționat sau nu în notificarea de demisie.

4. Drepturi și obligaţii în termenul de preaviz

Pe durata preavizului, contractul de muncă îşi produce toate efectele, ceea ce înseamnă că atât salariatul, cât și angajatorul au aceleaşi drepturi şi obligaţii ca în cazul inexistenţei preavizului.

Astfel, salariatul trebuie să se prezinte la serviciu pentru programul normal de lucru și să își îndeplinească atribuțiile profesionale obișnuite.

De cealaltă parte, angajatorul este obligat să plătească salariul corespunzător perioadei lucrate.

Atenţie! Orice suspendare a contractului individual de muncă (cum ar fi situația unui concediu medical) implică și o suspendare corespunzătoare a termenului de preaviz.

5. Când nu trebuie respectat termenul de preaviz

Deși Codul Muncii prevede că salariatul trebuie să respecte termenul de preaviz, există și două situaţii în care nu preavizul nu mai este obligatoriu.

Prima dintre ele este este cea în care angajatorul renunţă parţial sau total la acest termen “întrucât termenul de previz este un drept prevăzut în beneficiul angajatorului, acesta poate renunța oricând la el, urmând ca demisia să își producă efecte din momentul renunțării”.

Totodata, termenul de preaviz nu este obligatoriu nici în situația în care angajatorul NU îşi îndeplineşte obligaţiile asumate prin contractul individual de muncă.

Sursa: Avocatnet.ro

Opinia ta

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s