Cum a ajuns Soros să conducă România?

Începuturile influenţei lui Soros în România

România este una dintre țările europene foarte orientate şi vajnic susţinătoare a proiectului geopolitic existent în agenda atlantiştilor. În ciuda faptului că românii sunt majoritari creştini, elitele sunt fanii nemuritori ai Uniunii Europene şi  SUA.  Motivul este foarte simplu: elitele și societatea civilă din România au fost aproape complet acaparate şi formate de şi prin ONG-urile americane, în mod special de cele patronate de George Soros.

Infiltrarea lui Soros în România

La începutul anilor ’80, George Soros făcuse primii paşi în finanţarea grupurilor de rezistență şi a oamenilor care se opuneau regimurilor comuniste din Europa de Est, promovând ideile unei „Open Society” (Societatea Deschisă). În 1979, „Open Society” a pătruns nu numai în Europa de Est dar şi în alte ţări precum cele din Africa, Asia,  America Latină și Centrală. În 1992, la Budapesta, Soros a fondat „Central European University”, ocazie cu care a început să selecteze şi să formeze cadre din întreaga Europă de Est, din fosta URSS şi din România.

Unele voci spun că George Soros ar fi fost implicat în “afacerile” din România ultimelor zile ale anului 1989 însă, după căderea regimului tototalitar al lui Ceaușescu, a declarat presei că nu ar fi avut niciodată vreo legătură cu evenimentele  respective în schimb a recunoscut că a sponsorizat unele case de filme din ţările comuniste, conduse de adversari ai regimurilor comuniste.

Totuşi, fix pe 31 decembrie 1989, în vacarmul evenimentelor din întreaga ţară, George Soros pune bazele “Grupului pentru Dialog Social” (GDS) şi apoi a “Fundaţiei pentru o Societate Deschisă” (Open Society), care fusese iniţial botezată “Fundaţia Soros”, cunoscută astăzi în întreaga lume. Este greu de îngurgitat ideea că, în vremurile tulburi, specifice schimbărilor de regim, Soros ar fi reuşit să cunoască într-un timp extrem de scurt (5 zile!!!), foarte mulţi intelectuali din România, deoarece nu se poate presupune că i-ar fi abordat întâmplător pe străzi, le-ar fi făcut imediat propuneri nerefuzabile şi aceştia s-ar fi pus imediat cu burta pe înfiinţare de Fundaţii taman atunci când românii erau încă nauciţi şi nimeni nu ştia sigur în ce mod se va finaliza revolta. Din aceste motive devine foarte credibilă ipoteza referitoare la faptul că respectivii intelectuali se cunoşteau deja între ei şi toţi îl cunoşteau pe Soros de mai mulţi ani, fiind beneficiarii direcţi sau indirecţi ai  sponsorizărilor anterioare sale.

Prima organizație Soros-istă din România – Grupul pentru Dialog Social (GDS) – a avut ca membri fondatori pe Silviu Brucan, Andrei Pleșu, Gabriel Andreescu și Stelian Tănase.

Primul canal privat de televiziune, apărut după decembrie 1989 – SOTI – a fost sponsorizat masiv de acelaşi George Soros, şi a reprezentat un mijloc important de comunicare media prin care s-a impus ferm şi categoric promovarea exclusivă a ideologiei americane. Soros a alocat sume uriaşe pentru şcolarizarea jurnaliştilor angajaţi în acea televiziune (Andreea Esca beneficiară).

Gravitatea constă în aceea că toate structurile politice aflate în opoziţie, inclusiv sindicatele aşa-zis independente (studenţeşti sau profesionale), erau finanţate din puşculiţa fără fund a magnatului maghiaro-evreo-american Soros, prin fundaţiile sale deschise direct în România: Open Society (O societate Deschisă), Freedom House, NED, Institutul Naţional Republican.

Ca urmare a sponsorizării masive în toate părţile, George Soros reuşeşte să construiască în scurt timp VOCEA SOROS-istă ce va domina România. Formată din intelectualii şi jurnaliştii „scolarizaţi” de magnat, oamenii devin peste noapte cei care decid şi/sau influienţează clasa politică românească. De exemplu, fostul ministru al Apărării – Mihnea Motoc – primise anterior numirii în funcţie, o bursa la George Washington University din SUA şi, din acel moment, a devenit agent american de influență în România.  Soţia dânsului – Iulia Motoc – a fost numită de fostul preşedinte Băsescu, judecător la CEDO, numire controversată în breasla magistraţilor datorită slabei sale pregătiri profesionale.

Din anul 1990, Soros şi ONG-urile sale controlează învăţământul românesc. Astfel, unele fundaţii s-au ocupat de elaborarea “manualelor şcolare alternative”, colaborarea cu Ministerul Educaţiei fiind una fructuoasă şi îndelungată .

Chingile lui Soros

Primul reprezentant direct al lui George Soros în România a fost Sandra Pralong (Sandra Marilyn Andreea Budis), o persoană care, deloc întâmplător, a emigrat din România în anii ’70 și a revenit după căderea lui Ceaușescu. Sandra Pralong a fost iniţial consilierul preşedintelui Emil Constantinescu, iar astăzi este consilierul președintelui actual, Klaus Iohannis.

Demn de menționat  este faptul că fostul premier Dacian Cioloș, fost comisar european pentru agricultură, a fost la rândul său  membru al „Friends of Europe” (Prietenii Europei), altă asociaţie finanțată de “Fundația pentru o Societate Deschisă”. De altfel, Guvernul său a fost poreclit “Guvernul Soros” datorită componenţei sale:  “tehnocraţi” Soros-işti, scoliţi prin universităţi din Europa şi SUA care practic s-au dovedit a fi cei mai slabi miniştri postdecembrişti, performanţa lor fiind ZERO!

Astăzi, cunoscând toate aceste informaţii, concluzionăm că România este condusă, într-o manieră deschisă şi făţişă, aproape exclusiv de oamenii lui Soros. Altfel spus, Soros conduce România din umbră!!!

Reţeaua Soros: ONG-uri & Sucursale

În afară de GDS și “Open Society – Fundația Soros”, finanţatorul  american a dezvoltat o multitudine de structuri asociative legate de ONG-urile mamă: sucursalele!!!  Iată doar câteva exemple: „Soros Consiliere și Avizarea Centrului de Plasament”, „Soros Centrul de Informații Universitare”, „Uniunea pentru Reconstrucția României”, „Centrul de Parteneriat pentru Egalitate”, „Centrul pentru Dezvoltare Economică”, Fundația „Concept”, „Centrul pentru drepturile Omului – București”, „Asociația pentru drepturile Omului din România -. Comitetul Helsinki (APADOR-CH)” Asociația „Pro-Democrația”, „Societatea Academică Română”, etc. etc.etc. ONG-urile soros-iste se nasc peste noapte şi sufocă planeta, fără ca justiţia vreunui stat să obstrucţioneze planurile sale diabolice.

Printre membrii organismelor susmenţionate puteți descoperi cu ușurință foşti sau actuali miniștri, consilieri ai președinților României, directori ai instituțiilor de stat, jurnaliști influenți, miniştri secretari de stat, avocaţi, magistraţi… Este demn de remarcat faptul că trei dintre cei patru preşedinţi ai României au avut sau au consilieri persoane formate şi crescute în rețeaua Soros.

Practic, Soros şi-a construit o adevărată şi puternică rețea insituţională prin care conduce România de la un capăt la altul. De exemplu, în cadrul ONG-ului „Soros Open Network România” (ITS), operează o mare varietate de ONG-uri, cum ar fi:

APD  – Fondată în august 1990 de către Adrian Moruzi din Braşov. Aceasta a fost finanțată, în primul rând, de „National Democratic Institute” apoi a intrat în piramida ONG-urilor sorosiste. Asociaţia are 30 de sucursale în întreaga ţară şi peste 1.000 de membri. Specializări: supravegherea alegerilor, numărarea paralelă a voturilor etc. Organizeaza în fiecare an „Universitatea de Vara din Balvanyos” (Covasna), alături de „Liga Pro-Europa” și „Uniunea Tineretului Maghiar” și IDESZ.

„Pro-Democrația” – finanţată de „National Democratic Institute”, „Freedom House”, (Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională) „USAID” şi „Westminster Foudation for democracy”.

„Societatea Academică din România” (SAR), condusă de Alina Mungiu. A promovat fuziunea dintre Partidul Democrat Liberal şi Partidul Național Liberal, astfel că, PNL-ul, partid istoric românesc, a fost complet deturnat de activiştii soros-işti. Alina Mungiu este sora lui Cristian Mungiu, regizor de film românesc, premiat cu Oscar pentru pelicula “4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile” în care subiectul central era avortul din vremea comunismului. Mungiu este finanţată din fondurile “Open Society Institute”, Banca Mondială, Freedom House şi Marshall Fund.

„Asociatia Pentru Drepturile Omului În România – Comitetul Helsinki” (APADOR-CH), condusă iniţial de Renate Weber iar din 1996 de Monica Macovei.

Grupul pentru Dialog Social (GDS), prima asociaţie sorosită din România, fondată în 1990, include oameni din mass-media, consideraţi intelectuali de frunte ai României de azi: Andrei Pleșu, Gabriel Andreescu, Stelian Tănase, Gabriela Adameșteanu, Mariana Celac, Andrei Cornea, Adrian Cioroianu, Andrei Oişteanu etc.

Personalități de seamă în cadrul rețelei „Soros Open Network România”: Renate Weber, Alina Mungiu, Monica Macovei, Cristian Pârvulescu, Mihai Răzvan Ungureanu, Adrian Cioroianu etc.

O poveste de succes

Unul dintre cele mai bune exemple de lucru a rețelei Soros este cariera lui Mihai Răzvan Ungureanu, fost șef al Serviciului de Informații Externe al României (SIE), fost prim-ministru (2012) și ministru de externe (2004-2007). Din 1997 Răzvan Ungureanu, a lucrat pentru FSD. Acest lucru i-a permis să beneficieze de burse și stagii de practică în diverse ţări. Astfel, în anii ‘90-’91, Ungureanu a primit o bursa la master la St. Cross College – University of Oxford. Acest lucru i-a permis să devină ulterior membru a prestigioasei „Asociații Europene pentru Studii iudaice din Oxford.” In 1998, Ungureanu  a devenit „Senior Fellow” la „Centrul Oxford pentru Studii Ebraice și evreiești” din cadrul „St. Cross College” (Oxford), centrul  celei mai faimoase universităţi de gen din lume. A primit „Premiul Posen” şi a beneficiat de o bursa de doi ani (1996/1997 și 1997/1998) la renumita „Universitatea Ebraică” din Ierusalim. In anul 2000 Ungureanu a revendicat titlul de „Senior Reader” la „NATO School” din Oberammergau (Germania), iar din 2003 devine „Senior Reader” la „George C. Marshall, Centrul pentru Studii de Securitate” din Garmisch-Partenkirchen (Germania). Mihai Răzvan Ungureanu este doar un exemplu de Oportunități oferite de FSD și George Soros tinerilor români. La fel se poate spune şi despre ceilalţi membri din fundaţiile Soros.

Lista lui Soros

Mai jos veţi citi o listă succintă cu românii „norocoşi” care au avansat uluitor pe scara profesională NUMAI din momentul în care au devenit membri ai Grupului pentru Dialog Social, Fundației pentru o Societate Deschisă și a ONG-urilor sorosiste afiliate:

1. Dacian Cioloș – fost Prim-ministrul României
2. Sandra Pralong – fost consilier al președintelui Emil Constantinescu, consilierul actual al presedintelui Klaus Johannis.
3. Mihai Răzvan Ungureanu – fost ministru de externe (2004 – 2007), fost director al SIE (2007 de – 2012), fost prim-ministru al României (februarie 2012 – mai 2012).
4. Helvig Edward – Directorul al SRI (Serviciul Român de Informații);
5. Corina Şuteu – fost ministru al Culturii, director de formare al Institutului Cultural Roman din New York
6. Prună Raluca Alexandra – fost ministru al Justiției, membru fondator al Transparency International – România
7. Alexander Lăzescu – director de formare al TVR (Televiziunea Română de Stat)
8. Andrei Pippidi – istoric, membru al Comitetului care a elaborat și “Raportul Tismaneanu” , mai precis “Raportul de participare a României la Holocaust”.
9. Vladimir Tismăneanu – om de științe politice, președinte al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, unul dintre cei mai importanți intelectuali neoconservatori din România modernă
10. Andrei Pleșu – scriitor, fost ministru al Culturii (28 decembrie 1989 – 16 octombrie 1991), fost ministru de externe (29 decembrie 1997 – 22 decembrie 1999), consilier al președintelui Traian Băsescu (Decembrie 2004 – mai 2005)
11. Catrinel Pleșu – Director de formare, Centrul Național de carte a Institutului Cultural Român (2009 – 2012)
12. Mihai Șora – filosof, ministru al educației (decembrie 1989 – 28 iunie 1990)
13. Renate Weber – consilier al președintelui Traian Băsescu (2004 – 2005), europarlamentar PNL.
14. Liviu Antonesei – scriitor, jurnalist
15. Alin Teodorescu – sociolog, primul președinte al GDS, consilier al prim-ministru Adrian Năstase
16. Andrei Marga – filosof, ministru al educației (1997 – 2000), ministrul de externe (Mai 2012 – August 2012), Președinte al ICR (septembrie 2012 – Iunie 2013)
17. Horia-Roman Patapievici – filosof, membru al CNSAS (Consiliul Național pentru examinarea Arhivelor Securității ) (2000 – 2004), Președinte al Institutului Cultural Român (ICR) (2005 – 2012)
18.  Mircea Mihaieş – critic literar, eseist, fost Vicepreşedinte al ICR (2005-2012)
19. Cristian Pârvulescu – om de științe politice, președintele „Pro Democrația”
20. Victor Rebengiuc – actor
21. Sabina Fati – jurnalist
22. Andrei Oişteanu – etnolog, antropolog, membru al comitetului de educație al Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”
23. Andreea Pora – jurnalist
24. Teodor Baconschi – teolog, fost ministru al afacerilor externe (decembrie 2009 – ianuarie 2012), ambasadorul României la Vatican, Portugalia, San Marino. Secretarul de stat MAE (2005-2006), Consilier al presedintelui Traian Basescu (2006 – 2007)
25. Monica Macovei – europarlamentar, fost Ministru al Justiției (2004 -2007), candidat la președinția României
26. Alina Mungiu – om de științe politice, șef al News TVR (1997 – 1998), a fondat Societatea Academică din România, cadru didactic la SNSPA
27. Stelian Tanase – scriitor, presedinte si CEO al TVR, director de formare al Realitatea TV
28. Laura Ștefan – membru al ONG-ului „Expert Forum”, director în cadrul Ministerului Justiției (2005-2007), a fost declarată expert pe probleme de corupție de către Ambasada SUA
29. Adrian Cioroianu – istoric, decan al Facultății de Istorie a Universității din București, a fost unul dintre susținătorii introducerii manualelor alternative, o inițiativă a Fundației Soros. Fost senator de Timiș, fost deputat, fost Ministrul de externe (aprilie 2007 – aprilie 2008)
30. Rodica Culcer – jurnalist, fost referent la Ambasada SUA din București (1985 – 1991), director de formare al TVR News
31. Adrian Cioflâncă – cercetător și fost membru al CNSAS, susţinător al Raportului lui Elie Wiesel şi al Raportului Tismaneanu.
32. Stere Gulea – director, fost presedinte al TVR
33. Gabriel Liiceanu – filosof, director al Editurii Humanitas
34. Sorin Ioniță – om de științe politice, consultant al Consiliului Europei, al Băncii Mondiale privind Europa de Est și Balcani; reprezentant al României în Comitetul European Social Economic (CESE) pe secțiunile Transporturi, Energie și Mediu, Agricultură, fost membru al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Riscurilor Sociale și Demografice
35. Smaranda Enache – Președinte al ONG-ului Pro Europa League, fost ambasador al României în Finlanda (1998 – 2001)
36. Radu Filipescu – fratele nepotului lui Petru Groza, membru fondator al GDS
37. Armand (Armant Constantin) Gosu – istoric, fost consilier al ministrului de externe (2010-2012), fost membru al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, fost director al Institutului Român de Istorie Recentă
38. Dan Perjovschi – caricaturist, ilustrator
39. Mircea Toma – activist, ActiveWatch.
40. Michael Bumbeş – istoric.
41. Claudiu Crăciun – om de știință politică, lector al Departamentului de Științe Politice și Studii Europene din SNSPA, fost expert în cadrul Secretariatului General al Guvernului și Ministerului Educației (2004-2009). Lucrarea sa „Proiect de cercetare a învățării Guvernului: Evaluarea politicii prin efectuarea reformei în România” a fost publicată sub auspiciile “Open Society” și  a “Centrului pentru Studii Politice” de la Central European University ambele fondate de George Soros.

SOS Macedonia

O iniţiativă curajoasă a fost anunţată de jurnalistul Nikola Srbov: „Stop Operațiunea Soros (SOS)”, dedicată contracarării influenței activistului miliardar american George Soros care a finanţat şi monopolizat societatea civilă din Macedonia, ajungând până într-acolo încât să suprime punctele de vedere divergente, mai precis cele care vin în opoziţie cu linia impusă de acesta.

Fondatorii Mişcării SOS i-au chemat pe toți „cetățenii cu minți libere,” indiferent de etnie sau religie, să li se alăture în lupta împotriva lui George Soros, omul care a acaparat total societatea civilă şi, prin faptele sale, distruge Macedonia!!!

Membrii SOS se vor concentra în primul rând pe descoperirea activităților „subversive” de pe teritoriul Macedoniei, derulate şi/sau finanțate de Soros prin intermediul ONG-urilor sale.

 SOS Ungaria

Şi în Ungaria se pregăteşte o mişcare similară cu cea din Macedonia. În sfârşit lumea începe să vadă puzzle-ul în ansamblul său. Se trezeşte. O fi prea târziu? Vom vedea.

Reclame

Libertatea trebuie cerută de cei oprimaţi!

Într-o lume mercantilă în care totul se vinde şi se cumpără ca la piaţă începând cu sufletele şi caracterele oamenilor,  continuând cu drepturile şi libertăţile celor ajunşi în justiţie, cu joburile din absolut toate instituţiile statului dar şi cele din firmele private ale căror patroni au strânsă legătură cu politicienii vremii, ajungând până la examenele din facultăţi, CV-urile fascinante dar complet nereale, masteratele, doctoratele, locurile în grădiniţe, internate studenţeşti, aziluri de bătrâni, notariate, barouri, magistratură şi orice altceva purtător de „preţ”, fie că vorbim despre lucruri, servicii ori persoane, există şi OAMENI  pentru care PRINCIPIILE NU SUNT NICIODATĂ NEGOCIABILE!

Corupția în Justiție şi posibila ei Absenţă

Corupția subminează justiția în multe părți ale lumii iar primul impact este simţit direct de victimă și acuzat; ambilor li se neagă dreptul fundamental al omului la un proces echitabil și imparțial.

Corupţia judiciară fracturează societatea și împarte comunitatea în grupuri şi grupuleţe, menținând sentimentul de neîncredere în sistemul chemat să facă ordine şi dreptate, indiferent de cauzele judecate (cetăţean versus stat, cetăţean versus vecin, cetăţean sărac versus cetăţean bogat etc). Majoritatea justiţiabililor se plâng că au fost supuşi unor tratamente nedrepte sau că au primit condamnări aberante pentru fapte minore, unele chiar inexistente.

Sistemelor judiciare josnice acceptă mita de la cei care-şi permit să plătească sume uriaşe pentru vinovăţiile lor iar efectul constă în subminarea încrederii în guvernare care, prin inacţiune, facilitează corupția în toate sectoarele puterii de stat, începând din vârful ei. Într-o astfel de ţară, corupţia este tolerată nepermis iar apariţia anarhiei este inevitabilă datorită disoluţiei statului de drept.

Justiția este coruptă atunci când prestează defectuos în majoritatea cauzelor, condamnă oameni nevinovaţi, supune justiţiabilii la procese inechitabile, întârzie motivările şi deciziile ori sunt contrare interesului naţional şi legal. Astfel, infractorii recunoscuţi de întreaga societate, de cele mai multe ori, sunt nesancţionaţi ori sunt eliberaţi din închisoare pe motive de-a dreptul ridicole în timp ce alţii sunt ținuți ani de ani de zile în închisori pentru săvârşirea unor fapte minore, chiar nevinovaţi. Diferenţa dintre prejudiciul cauzat de marea masă a condamnaţilor şi cel al infractorilor „de elită” este incomparabilă. „Elitiştii” ar putea cumpăra lejer o ţară ca România.

Formele de corupție variază de la caz la caz dar cele mai uzitate includ mita, șantajul, abandonarea interesului public pentru cel privat, deturnare de fonduri publice şi/sau alte resurse.

Corupția, în toate formele ei, este practicată de funcţionarii statului, demnitari, poliţie, funcţionari  din sistemul judiciar ori privaţi care prestează pentru acesta (magistraţi, notari, grefieri, experţi, avocaţi etc.), legiuitor, angajaţi ai sistemului de sănătate, armată şi securitate.

Îngrijorător este şi faptul că justiţiabilul, pentru a avea acces la justiţie, este obligat să suporte costuri procesuale extrem de ridicate (onorariile avocaţilor şi experţilor, taxele judiciare de timbru etc.) astfel că bogaţii sunt din nou singurii avantajaţi. Ceilalţi, aproape victime sigure, se vor supune tăcut abuzurilor justiţiei şi celorlalţi factori declanşatori de conflict, neavând posibilitatea financiară de a plăti un avocat apărător sau de a se adresa instanţei în vederea redobândirii drepturilor încălcate. Pe lângă dezavantajul financiar apare şi sentimentul acut de neîncredere în actul justiţiei, aşa că, meditând în linişte, ajung la concluzia că nici în sala paşilor pierduţi nu-şi vor găsi dreptatea, conştienţi fiind de dimensiunea corupţiei.

În sistemele corupte – paradoxal – însăşi legile defăimează şi încriminează corupţia dar pe de altă parte suprimă complet răspunderea magistraţilor corupţi simultan cu interdicţia cetăţenilor de a comenta deciziile controversate emise de aceştia, inoculându-li-se ideea că orice opinie contrară este pasibilă a fi sancţionabilă. Această suprimare a libertăţii de opinie anulează complet drepturile constituţionale ale cetăţenilor. Pe de altă parte, magistraţii nefiind constrânşi de nimeni şi nimic coroborat cu toleranţa excesivă a guvernanţilor, permite corupţiei să atingă cote alarmante, anihilând pur şi simplu statul de drept.

Fără instituţii eficiente, oameni integri şi legi clare, neafectate de prevederi stimulatoare de corupţie, nu poate exista progres în nicio societate. Justiţia, Guvernul şi Parlamentul sunt responsabile pentru toate aspectele care stau în calea progresului. Numai aceste instituţii pot schimba direcţia lucrurilor dar mai întâi avem nevoie de oameni cu adevărat morali, profesionişti şi verticali capabili să dezvolte programe anti-corupţie şi să elaboreze un nou sistem de legi cu profund impact social.

Când putem vorbi despre Absența Corupției?

Absența corupției – concept definit convențional ca fiind sistemul ce utilizează drept şi imparţial toate prerogativele puterii publice exclusiv în interesul public şi pentru bunul mers al societăţii. Acestea sunt semnele distinctive ale unei societăți sănătos guvernate, o societate în care putem vorbi despre stat de drept şi instituţii eficiente spre deosebire de cel în care corupția începe de la nivelul oficialilor guvernamentali care, profitând de poziţia politică dobândită, abuzează de puterea lor şi nu îndeplinesc frecvent obligațiile prevăzute de lege.

Entităţile SAL & SOL au furat prin lege şi ultima felie din „Prăjitura” Medierii

Definiţii termeni:

1. SAL – Soluţionarea Alternativă a Litigiilor – procedură extrajudiciară care vine în sprijinul consumatorilor în scopul de a soluţiona litigiile cu comercianţii dacă se confruntă cu o problemă legată de calitatea produsului sau serviciului achiziţionat.
2. SOL – Soluţionarea On-line a Litigiilor – procedura geamănă a SAL cu deosebirea că soluţionarea litigiilor are loc on-line.
3. Entitate SAL & SOL – entitate extrajudiciară specializată, neutră şi imparţială, care propune sau impune o soluţie părţilor aflate în litigiu.  Se ocupă mai ales de cazuri individuale dar la fel de bine poate examina şi mai multe cazuri individuale dacă obiectul este identic ori similar.
4. Mediere – procedură extrajudiciară prin care se soluţionează pe cale amiabilă conflictele dintre părţi, fiind o procedură alternativă la justiţia clasică. Pot apela la mediere atât persoanele fizice cât şi cele juridice.
5. Mediator – persoană specializată care, în condiţii de neutralitate, imparţialitate, confidenţialitate şi având liberul consimţământ al părţilor, facilitează soluţionarea conflictului dintre acestea. Mediatorul poate propune  soluţii dar nu le poate impune, părţile sunt cele care lansează şi dezvoltă opţiuni de rezolvare iar soluţia finală va fi cea acceptată de toţi subiecţii aflaţi în conflict.

MEDIEREA vs SAL & SOL = 0 -1

MEDIEREA

Cauze europene:

1) În primăvara lui 2000, Consiliul Europei adoptă „Concluziile privind metodele alternative de soluţionare a litigiilor în materie civilă şi comercială” afirmând că stabilirea principiilor de bază în acest domeniu este un pas esenţial în vederea înlesnirii evoluţiilor şi a funcţionării procedurilor extrajudiciare de soluţionare a conflictelor, inclusiv a celor transfrontaliere  iar Medierea va conduce la simplificarea şi îmbunătăţirea accesului cetăţeanului la justiţie. Consiliul recomanda ţărilor membre ale UE să adopte legi privitoare la implementarea medierii, să sprijine prin fonduri formarea iniţială şi continuă a mediatorilor şi să introducă mecanisme de control a calităţii prestării serviciului de mediere.

2) În 2008 apare Directiva 52/2008/CE privind anumite aspecte ale medierii în materie civilă şi comercială prin care Consiliul Europei stipulează că  Medierea NU ar trebui considerată o soluţie inferioară procedurii judiciare şi Acordului de Mediere încheiat de părţi trebuie să i se confere caracter executoriu.

Cauze româneşti:

1) În  2006, Parlamentul României adoptă Legea 192 privitoare la mediere care conţine uriaşe lacune – în special privitoare la însăşi obiectul, procedura şi avantajele medierii, cele mai grave fiind inferioritatea procedurii alternative comparativ cu cea judiciară precum şi lipsa caracterului executoriu a Acordului de Mediere, acesta avand valoarea unui simplu înscris sub semnătură privată!!!

2) Preocupările legiuitorului au fost cu predilecţie îndreptate spre organizarea, autorizarea şi perfecţionara continuă a mediatorilor şi atribuţiile Consiliului de mediere acordând infimă importanţă procedurii efective şi avantajelor medierii. Din abordarea sumară a cadrului legislativ în domeniu se înţelege că legiuitorul a fost mai degrabă interesat în a schiţa o altă bifă recomandărilor UE şi nicidecum n-a urmărit atingerea scopului impus de CE!!!!

3) Născută lacunară, legea medierii suferă pe parcursul timpului nenumărate modificări. Printre acestea, amintesc următoarele:

• obligativitatea justiţiabililor (în anumite cauze) de a participa la şedinţa de informare asupra medierii înainte de a se adresa instanţei, sub sancţiunea inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată începând cu data de 01 august 2013;
• şedinţa obligatorie de informare asupra medierii poate fi prestată şi de avocat, notar, magistrat ori consilier juridic.  Astfel, încep primele abuzuri direct prin lege: „noii intraţi” la prăjitura Medierii aveau dreptul să pretindă onorariu pentru serviciul prestat în timp ce mediatorilor le era interzis!!! Se ajunsese în situaţia în care, într-o ţară democratică, o profesie întreagă era obligată prin lege să presteze muncă forţată şi voluntară, încălcând ordinar art.42 din Constituţia României!!!!

EFECTELE abuzurilor instituite în lege, lipsa de interes şi de control a autorităţilor statului cu privire la organizarea şi aplicarea legii medierii generează următoarele situaţii:

a) se înfiinţează nenumărate asociaţii în domeniul medierii şi apar peste noapte o ploaie de traineri care încep să „specializeze” licenţiaţi în profesia de mediator;

b) La sfârşitul anului 2014 fuseseră „specializaţi” peste 11.000 de mediatori din care vreo 9.000 au solicitat de la Consiliul de Mediere – contra unei taxe suplimentaree – dreptul de practică.

c) Nicio persoană „specializată” nu deţine certificat de calificare în profesia de mediator,  recunoscut pe plan intern şi internaţional, deşi a urmat cursurile şi a absolvit examenele finale iar Consiliul de Mediere avea obligaţia legală de a emite aceste documente oficiale!!!

d) Trainerii din mediere se îmbogăţesc peste noapte – un curs de iniţiere în profesia de mediator costă 1.000 euro – veniturile unora ajungând şi la 7 milioane de euro/an!!!

e) Teoretic, procedura medierii a fost implementată în România din 2006, practic însă, statistica ne relevă dezastrul şi fiasco-ul legii: instanţele  au consfinţit în jur de 3.500 Acorduri de Mediere!!! Altfel spus, de-a lungul celor 9 ani de existenţă, s-au încheiat în medie 2,57 Acorduri de mediere per mediator!!!

f) Acordul de Mediere având valoare de înscris sub semnătură privată şi nu de TITLU EXECUTORIU, transformă procedura într-una fără valoare, esenţă, fond şi autoritate.

g) Consiliul de Mediere, cunoscând imaginea reală a medierii ca efect al ineficienţei practice generatoare de „şomaj” în masă şi profitând de lipsa controlului activităţii sale de către o autoritate superioară a statului, dispune prin hotărâri interne alte abuzuri:

• fiecare mediator este obligat să acumuleze 20 puncte anual din participarea la cursurile de prefecţionare continuă, contra cost (între 200 lei şi 1.500 lei per curs) sub sancţiunea suspendării din profesie;
• introduce mai multe taxe, unele nejustificate, a căror valoare este foarte mare.

Exemple relevante:

• după plata celor 1000 euro pentru cursul iniţial de mediator, se percepe o taxa suplimentară de 980 lei pentru … autorizare în profesie, în condiţiile în care, nici după efectuarea acestei plăţi Consiliul de Mediere NU eliberează mediatorului CERTIFICATUL DE CALIFICARE ÎN PROFESIE!!!
• taxă de 100 lei pentru orice modificare a datelor din Tabelul Mediatorilor;
• Taxă anuală profesională de 100 lei pentru … MEDIATORII SUSPENDAŢI SAU INACTIVI!!!!

g) Curtea Constituţională a României emite la rândul ei câteva decizii de neconstituţionalitate pe legea medierii, după cum urmează:

• declară neconstituţional articolul privitor la obligativitatea şedinţei de informare asupra medierii sub sancţiunea inadmisibilităţii, apreciindu-se că prevederea încalcă liberul acces la justitie!!!
• declară neconstituţională restituirea a 50% din taxa judiciară de timbru justiţiabililor care, până la finele procesului, prezintă în faţa instanţei Acordul de Mediere – unul dintre puţinele avantaje ale justiţiabililor în procedura medierii – argumentând că taxele judiciare de timbru sunt sume de bani datorate bugetului statului de către persoanele fizice şi juridice care solicită sau beneficiază de un serviciu public din partea instituţiilor publice, motiv pentru care nu este justificată returnarea sumei.

Concluzii asupra Medierii

Legea 192/2006 modif., în forma actuală, a devenit CADUCĂ, neîndeplinindu-şi scopul pentru care a fost reglementată. Astăzi, medierea în România nu reprezintă un mijloc facil şi eficient care simplifică şi înlesneşte accesul cetăţeanului la justiţie – aşa cum afirma Consiliul Europei – ci este o procedură fără valoare juridică, aproape necunoscută pe plan intern şi lipsită complet de avantaje în cazul în care totuşi există cetăţeni ce manifestă arar un interes pentru ea!!!

PROCEDURILE SAL & SOL

Cauze europene:

a) În anul 2011, Comisia Europeana a prezentat un pachet legislativ compus din „Propunere directivă privind soluţionarea alternativă a litigiilor în materie de consum”  – Directiva privind SAL în materie de consum (CE 2011b) şi „Propunere de regulament privind soluţionarea on-line a litigiilor în materie de consum” (CE 2011c), adoptate în mai 2013 devenind ulterior Directiva 2013/11/UE şi Regulamentul nr.524/2013 (UE 2013a) ce trebuiau transpuse în statele membre până la data de 09 iulie 2015. Scopul susnumitelor directive europene este „să contribuie la buna funcționare a pieței interne prin garantarea faptului că reclamațiile împotriva comercianților pot fi prezentate de către consumatori, în mod voluntar, unor entități care aplică proceduri de soluționare alternativă a litigiilor independente, imparțiale, transparente, eficace, rapide și echitabile”. Procedurile SAL şi SOL sunt considerate necesare pentru consolidarea încrederii consumatorilor în comerțul transfrontalier și online.

Cauze româneşti:

a) Pe plan intern încep duelurile între „lobby”-iştii diferitelor grupuri de interese pentru că, nu-i aşa? Uniunea Europeană le-a mai oferit o oportunitate de câştig. Luptele se duc tăcut, se discută în şoaptă iar în final câştigători vor fi cei mai „bazaţi” relaţional.

b) În luna august 2015 apare OG 38/2015 privind soluţionarea alternativă a litigiilor dintre consumatori şi comercianţi, publicată în Monitorul Oficial nr. 654 din 28 august 2015. Laurii şi felicitările au fost primite de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor şi Banca Naţională a României. În ambele instituţii se vor infiinţa structuri independente, imparţiale şi responsabile cu derularea procedurilor SAL, prima specializată în litigiile cu comercianţii, cea de-a doua în litigiile cu băncile. Observăm că independenţa şi imparţialitatea impuse de procedură entităţilor SAL – conform logicii legiuitorului – se pot naşte peste noapte chiar în pântecele celor două instituţii complet dependente şi parţiale!!!

c) Autoritatea competentă de verificare, control, relaţia cu Uniunea Europeană şi cu alte entităţi a fost desemnată Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri.

d) La art. 4 alin.(2) se stipulează clar că Ordonanţa 38/2015 NU ADUCE ATINGERE Legii 192/2006 modif. Într-adevăr nu aduce nicio atingere, doar O ABROGĂ TACIT 😉

e) entităţile SAL & SOL sunt remunerate din bugetul statului (fonduri publice) sau din bugetul special alocat acestor activităţi dacă sunt angajate de organizaţiile profesionale ale comercianţilor (fonduri mixte ori private)  spre deosebire de mediatori care au fost obligaţi prin lege să presteze informarea GRATUIT şi în cazul în care se demarează procedura, onorariul este plătit integral de părţile aflate în conflict!

f) părţile NU sunt obligate să fie asistate de avocat sau consilier juridic (în mediere există cutuma obligativităţii!!!)

Efecte

a) Mediatorii au fost excluşi complet din procedurile SAL şi SOL!!!! Asistăm în direct şi la oră de vârf la suprimarea unei mase întregi de profesionişti deja formaţi în domeniu a căror activitate este lipsită de obiect tocmai din cauza legii idioate care o guvernează simultan cu apariţia unei noi categorii de profesionişti ce urmează a fi specializată în SAL şi SOL pe metoda deja cunoscută şi aplicată mediatorilor!!! Mai sunt guri de hrănit şi buzunare de umplut, muşterii sunt destui!!!

b) Este remarcabil faptul că actul normativ care reglementează procedurile SAL & SOL este mult mai clar şi mai eficient comparativ cu Legea Medierii.

c) Entitatea SAL PROPUNE SAU IMPUNE o soluţie părţilor. Ea poate fi acceptată sau nu. Dacă este acceptată, soluţia va face obiectul Hotărârii emise de aceasta şi poate fi contestată în instanţă în termen de 15 zile de la comunicare. După scurgerea acestui termen, Hotărârea dobândeşte VALOARE DE TITLU EXECUTORIU!!! Dacă soluţia este impusă, părţile NU au dreptul de a o respinge iar caracterul acesteia este OBLIGATORIU!

d) Entităţile SAL pot să ofere persoanelor fizice formare profesională sub stricta supraveghere a autorităţii competente.

Concluzii asupra procedurilor SAL & SOL

După îmbogăţirea trainerilor din Mediere va urma şi îmbogăţirea celor din SAL. Sper ca profesioniştilor nou formaţi să li se emită totuşi CERTIFICATELE DE CALIFICARE!

Mediatorii vor trebui din nou să se resemneze. Cei mai vocali (puţini, e drept) se vor întreba în spaţiul public şi virtual: „Dar cu noi ce-aţi avut? De ce n-am putut fi asimilaţi entităţilor SAL & SOL?” după care se va lăsa din nou linişte aşa cum a fost în toţi cei 9 ani de neactivitate pentru că „Unde-i lege, nu-i tocmeală!” 😉

Şpaga şi salariile discriminatorii la români

Şpaga la români nu este un fenomen ci face parte intrinsecă din ADN-ul fiinţei noastre. Primele atestări istorice ale şpăgii pe teritoriul actual al României au fost de prin anii 1500. Se dădea şpagă la magistraţi, la doctor, la politicieni, se cumpărau funcţii în administraţie. Nimic nu funcţiona fără şpagă. Deşi de atunci au trecut sute de ani, nimic nu s-a schimbat. Astăzi, se dă şpagă la medici, la profesori, la politicieni, la funcţionari publici, la angajare, la vamă, la promovare, la doctorate, la masterate, la şefii de cluburi sportive, la judecători, la procurori, la examenele de accedere în avocatură, magistratură, notariate, ce mai, nu există locşor în ţărioşoara asta în care şpaga să nu fie Regină. Dramatic este că dătătorii de şpagă nici nu-şi imaginează momentul în care – doamne fereşte – vine vreo lege care ar interzice şpaga. Majoritatea românilor crede că şpaga este absolut normală şi devine anormală doar atunci când altul dă mai mult şi obţine avantajele pe care ar fi dorit el/ea să le obţină prin acelaşi mecanism. Abia atunci şpaga devine condamnabilă. Că este problema altuia!!! Altă situaţie des întâlnită: şpăgile sunt date şi primite de alţii pentru a-şi rezolva problemele personale caz în care ambele părţi sunt puse la zidul infamiei de parcă nu toţi ar fi procedat la fel în situaţii similare.

Este suficient să privim conacele şi palatele bugetarilor construite din salarii modice. Cum naiba le ignoră fiscul? Nu e nevoie să aştepte nimeni sesizările vecinilor, duşmanilor sau apariţia articolelor în presă; aceste averi sunt vizibile şi vădit ilicite. De ce lipseşte curajul anchetatorilor? Oare nu cumva sunt aproape toţi lăsaţi în pace pentru că din masa primitorilor de şpagă vor fi selecţionaţi indivizii „potriviţi” în diverse posturi cheie? Scheleţii din  dulapuri sunt perfecţi pentru cei care au nevoie de „profesionalismul” unor yes men! Cine poate fi cel mai uşor de manipulat? Individul şantajabil. Şi dacă ţara are nevoie de el, atunci mediocritatea devine brusc tolerabilă iar obedienţa şi şantajul devin obligatorii deoarece la nevoie… individul corupt şi obscur va executa orice comandă ilegală sau imorală convins fiind că aceasta este singura metodă prin care poate să-şi conserve averea ilicită şi poziţia socială dobândită fraudulos.

Cât priveşte şpaga la medic, lucrurile stau puţin atipic: ştiu că sunt medici care condiţionează intervenţia chirurgicală de o anumită sumă de bani, alţii nu. Pe cei din prima categorie îi condamn, pe cei din a doua categorie îi condamn doar dacă nu tratează pacientul profesionist. Ştiu că fără şpagă la spital rişti să rămâi fără lenjerie de pat sau fără pansamente. Aşa merge treaba în sistemul de sănătate românesc deşi plătim lunar CAS-ul fără a beneficia de vreun serviciu gratuit. Totodată mă revoltă salariile mici ale medicilor. Este inadmisibil ca un medic chirurg (de exemplu) să aibă un salariu de 1.700 lei dupa 25 ani de practică. La fel de nedrept este ca medicul rezident să câştige doar 1.200 lei. Până şi gunoierii au salarii mai mari! De aceea cred că medicii trebuie salarizaţi similar cu magistraţii. Dacă magistratul răspunde de libertatea, bunurile şi drepturile cetăţeanului, medicul răspunde DE VIAŢA SA! Cum  e posibil ca magistratul de judecătorie să aibă un venit lunar de aprox. 1000 euro (4.500 lei) în timp ce medicul rezident primeşte de 4 ori mai puţin? Cum e posibil ca magistratul de la Înalta Curte să câştige 17-20.000 lei (poate chiar mai mult) în timp ce profesorii doctori nu sar de 2.200 lei? Unde este echilibrul între responsabilităţile fiecărui prestator de serviciu? Salariile medicilor trebuie să se ridice la nivelul salariilor magistraţilor altfel… vom rămâne ori cu şpaga ori fără medici. Tragic.

Horă de politicienii la tv. Se ceartă, se insultă, se ameninţă şi, peste toate mizeriile aruncate în eter, ne declară nonşalant că nu există sustenabilitate economică pentru creşterea salariilor românilor bugetari cu 10-17% în aproape 2 ani dar în acelaşi timp aflăm că există sustenabilitate pentru triplarea salariilor celor 72 de înalţi demnitari!!! În cazul privilegiaţilor s-au găsit resurse? De acelaşi tratament preferenţial au beneficiat şi funcţionarii Guvernului şi ai Preşedinţiei! Ei sunt fericiţii care au încasat deja salarii mai mari cu până la 70%! Câtă măgărie! Mai întâi pe şest, apoi pe faţă. În rest…. e linişte şi afară cald.

Într-o ţară în care există uriaşe discrepanţe şi discriminări în cuprinsul grilei de salarizare, în care unii privilegiaţi primesc salarii ca-n vest iar alţii ca-n est, nu poate exista nici satisfacţie profesională generală şi nici stimulare ocupaţională. De asemenea, dacă preţurile sunt ca-n vest de ce salariile şi pensiile majorităţii sunt ca-n est? De ce suntem ţinuţi forţat în sărăcie? Credeţi că un popor sărac şi uşor manipulabil poate fi stăpânit în caz de revoltă spontană? Aţi auzit cumva de zicala: „Fereşte-te de răzbunarea omului care nu mai are ce pierde”? România stă pe un butoi cu pulbere. Oricând poate exploda mămăliga. Vremea e aproape.

Toate imobilele din ţară vor fi cadastrate şi înregistrate gratuit de autoritati în cartea funciară

Programul national de cadastru si carte funciara 2015-2023 a fost aprobat prin Hotararea Guvernului nr. 294/2015, care a aparut in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 309 din 6 mai si se aplica de la data publicarii.

Acest program are ca obiectiv inregistrarea gratuita, pana in anul 2023, a tuturor imobilelor din Romania (terenurile si cladirile, inclusiv apartamentele) in Sistemul integrat de cadastru si carte funciara. Lansarea PNCCF a avut loc pe 30 aprilie, in cadrul unei conferinte de presa a MDRAP.

„Obiectivul principal al programului national de cadastru si carte funciara este de a inregistra gratuit toate imobilele, respectiv toate terenurile si cladirile din Romania, inclusiv apartamentele, in Sistemul integrat de cadastru si carte funciara. Odata atins acest obiectiv se revitalizeaza piata imobiliara din Romania, se dezvolta creditul agricol si creditul ipotecar, se dezvolta toate tranzactiile care au ca obiect vanzarea si cumpararea de imobile”, a precizat ministrul dezvoltarii regionale si administratiei publice, Liviu Dragnea, la conferinta de presa.

Programul va fi finantat, in principal, din fondurile Agentiei Nationale de Cadastru si Publicitate Imobiliara (ANCPI) si din fonduri europene. „Programul va fi finantat din trei surse: doua surse principale – veniturile proprii ale Agentiei Nationale de Cadastru, in cuantum de peste 4 miliarde de lei si fonduri externe rambursate prin Programul Operational Regional, in cuantum de peste 300 de milioane de euro. In situatia in care institutiile administrativ-teritoriale vor dori sa participe cu cofinantare sau cu fonduri din bugetele locale, si aceasta va putea fi o sursa de finantare a programului”, a mai spus Dragnea.

Practic, incepand din acest an, toate persoanele fizice si juridice (inclusiv institutiile publice) vor beneficia gratuit de inregistrarea imobilelor in Sistemul integrat de cadastru si carte funciara, conform HG nr. 294/2015. Concret, prin program se vor elibera certificatele pentru inscrierea in cartea funciara a posesorilor ca proprietari si, dupa caz, a dezbaterilor succesorale, se vor intocmi documentatiile cadastrale si se vor inregistra imobilele. In acelasi timp, autoritatile se vor ocupa si de digitalizarea tuturor cartilor funciare si planurilor cadastrale existente in prezent.

Conform datelor estimate de MDRAP, in prezent in Romania exista in jur de 40 de milioane de imobile, dintre care doar aproximativ 7,5 milioane sunt cadastrate (18,68%).

Inregistrarea imobilelor, potrivit actului normativ publicat recent in Monitor, va fi facuta in mai multe etape, dupa cum urmeaza:

• realizarea de campanii de informare si constientizare publica a cetatenilor;
• identificarea imobilelor si a detinatorilor;
• realizarea de masuratori cadastrale;
• colectarea actelor juridice de la detinatori;
• integrarea si prelucrarea datelor si intocmirea documentelor cadastrale;
• afisarea publica a documentelor cadastrale;
• inregistrarea si solutionarea cererilor de rectificare formulate de proprietari/posesori;
• actualizarea documentelor cadastrale;
• deschiderea cartilor funciare.

Activitatile din cadrul programului national de cadastrare vor fi facute in baza unui plan anual de actiuni, in limita fondurilor aprobate. Iar anumite unitati administrativ-teritoriale vor fi incluse in PNCCF cu prioritate, dupa cum urmeaza:

• unitatile administrativ-teritoriale care fac obiectul dezvoltarii proiectelor de infrastructura de interes national;
• unitatile administrativ-teritoriale care fac obiectul realizarii unor proiecte de dezvoltare locala;
• unitatile administrativ-teritoriale care prezinta asezari informale ale comunitatilor aflate in conditii de saracie extrema.

Sursa: Avocatnet.ro

Teoretic sună bine, practic … am auzit că sunt probleme. Cei care au dorit să-şi înscrie gratuit proprietăţile în cartea funciară conform Hotărârii 294/2015 au fost refuzaţi de notari pe motiv că … sunt privaţi şi nu se supun respectivului act normativ. Notarii au dreptate. Acest program prevede o structura organizatorica de personal care inca n-a fost pusa la punct. Notarii nu sunt subiecti ai acestui act normativ asa ca… lucrurile vor ramane neschimbate, cel putin o lunga bucata de vreme.

Gruparea cămătarilor din Sibiu lucra mână în mână cu notarii şi o funcţionară de la OCPI

Dosarul se află pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, unde se judecă de aproape doi ani. Notarii Emilian Răzvan Mărginean şi Simion Bexa împreună cu alţi 13 inculpaţi au fost trimişi în judecată în luna aprilie a anului 2013. Membrii grupării sunt acuzaţi de constituire, sprijinire sau aderare la un grup infracţional organizat, înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, şantaj, fals intelectual, cămătărie şi spălare de bani.

Conform procurorilor DIICOT, notarul Răzvan Mărginean a lucrat cu ”dezvoltatori” imobiliari care au vândut apartamente fără a avea nici măcar autorizaţie de construcţie. Din acelaşi grup mai fac parte persoane care santajau, băteau şi apoi ”îşi însuşeau” imobilele celor cărora le dădeau bani cu camată. Alături de notarul Marginean mai sunt alţi 13 inculpaţi, parţile vatamate fiind 25.

Pe numele notarului Răzvan Mărginean planează patru capete de acuzare: sprijinire de grup infracţional organizat, complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, complicitate la şantaj şi fals intelectual. Potrivit anchetatorilor, gruparea a acţionat între 2008 şi 2012, iar membrii acesteia sunt acuzaţi de faptul că acordau împrumuturi cu camătă şi majorau ulterior, în mod nejustificat, dobânzile stabilite iniţial.

Banii erau recuperaţi prin ameninţări şi acte de violenţă, prin şantaj asupra părţilor vătămate sau membrilor familiilor acestora. La final, în contul „datoriilor”, oamenii îşi pierdeau bunurile aflate în proprietatea lor sau a rudelor. De asemenea, o parte din membrii grupării, inclusiv notarul Mărginean, sunt acuzaţi că au fost implicaţi şi în înşelăciuni cu mansarde şi apartamente nou-construite în Sibiu. Prejudiciul estimat în dosar depăşeşte 1 milion de euro.

Notarii sunt cei prin intermediul cărora s-au făcut tranzacţiile, susţin anchetatorii. „Cei doi notari au sprijinit activităţile infracţionale ale grupării, în sensul că la birourile acestora se întocmeau actele, de multe ori persoanele trecute în contractele de vânzare-cumpărare nu erau prezente la încheierea contractelor respective, sumele de bani înscrise în contract nu erau cele reale, întrucât membrii grupării scriau în contractele de vânzare-cumpărare pentru imobile şi dobânzile pretinse sau au fost situaţii în care plata efectivă nu se realiza în faţa notarilor. Victimele erau şantajate, ameninţate sau chiar agresate fizic”, a spus comisarul-şef Traian Berbeceanu, şeful Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Alba Iulia.

De asemenea, în dosar este cercetată şi o angajată în cadrul Oficiului Judeţean de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (OCPI) Sibiu. Potrivit DIICOT, „actele erau întocmite în majoritatea cazurilor la Biroul Notarial al unuia dintre invinuiţi, la solicitarea şi conform indicaţiilor membrilor grupării şi cu sprijinul unei angajate din cadrul OCPI Sibiu, care asigura în mod preferenţial obţinerea certificatelor de carte funciară”. 

”Anvergura presupusei activităţi infracţionale a inculpaţilor Constantin Cornea, Dumitru Daniel Damian, Bucur Daniel Iuliuţ, Bogdan Florin Jucan, Răzvan Emilian Mărginean, intinderea ei pe o perioadă considerabilă de timp precum şi repetabilitatea actelor materiale constituie fără îndoială (…) justificarea, cel putin în faza incipientă a procesului penal, pentru o detenţie provizorie”, motivau judecătorii Curții de Apel Alba Iulia. Judecătorii de la ICCJ au apreciat că pericolul social nu mai există aşa că în ianuarie 2014 s-a dispus eliberarea lor.

În luna ianuarie 2014, după mai bine de un an petrecut în spatele gratiilor, notarul Răzvan Mărginean a fost eliberat din arestul preventiv de către magistraţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar ulterior mai mulţi membri ai grupării au scăpat de arestul preventiv fiind arestaţi la domiciliu.

N-ar fi exclus ca gruparea camătarilor sprijinită de notari şi funcţionara de la OCPI să se bucure în final de … clemenţă! Aşa funcţionează justiţia noastră!