manipulare
Manipularea prin frică descurajează orice acțiune contrară imediată, victima manipulării având convingerea că ceea ce i se spune de manipulator este „drept„, „adevărat„, „bine„, motiv pentru care va executa întocmai ordinele.
Frica generează un impact major asupra emoției individului, determinându-l să facă ori să nu facă ceva. Stimularea fricii este una dintre metodele frecvent utilizate în arta manipulării.
Aflat sub dominația fricii, individul este în imposibilitatea de a mai analiza problema în ansamblul ei; orice input extern, diferit de frică și de ideile inoculate de manipulator, sunt respinse inconștient sau devin necredibile.
Traumele psihologice generate de frică fac parte din categoria torturilor interzise (albe) și, de cele mai multe ori, victima este irecuperabilă.
Manipulatorul întotdeauna alege ținte precise, pe două paliere: indivizi și scopuri. Ținta poate fi o persoană sau un grup caracterizat printr-un nivel mediocru de inteligență, adică un soi de retardați într-ale logicii. Printre victime se regăsesc și „intelectuali funcționali” care, datorită incapacității de a efectua conexiuni logice, ajung să creadă și cele mai tâmpite argumente sau povești. Scopul diferă funcție de conjuncturile momentului dar este întotdeauna bine definit.
Manipulatorul nu acceptă eșecul planului său, uneori ratarea scopului poate scoate la suprafață și o doză de violență fizică sau verbală.
Necropolitica este folosirea puterii sociale și politice pentru a dicta cum pot trăi unii oameni și cum trebuie să moară.
Achille Mbembe (filosof camerunez și teoretician politic), autorul studiului „On the Postcolonia” (2001), a fost primul savant din lume care a analizat termenul în profunzimea lui.
El a constatat că Necropolitica este adesea discutată împreună cu Bioputerea – termen foucauldian ce desemnează utilizarea puterii sociale și politice pentru a controla viața oamenilor (ansamblu disciplinar al puterii politice și bioputerii).
Mbembe afirmă că Necropolitica este mai mult decât dreptul de a ucide („dreptul sabiei” al lui Foucault), ea incluzând și:
🚩dreptul de a impune moartea socială sau civilă;
🚩 dreptul de a încerca pe alții diverse forme de violență politică;
🚩 dreptul de a expune alți oameni (inclusiv cetățenii unei țări) la moarte.
Necropolitica este teoria morților umblători prin care se analizează efectul „formelor contemporane de subjugare a vieții aflate sub amenințarea morții”. Mbembe a constatat că unele persoane, obsedate de frica morții, rămân blocate în diferite locații între viață și moarte.
Mbembe folosește în argumentația sa exemple ale sclavagismului, apartheidului, colonizării Palestinei și a atacatorului sinucigaș pentru a demonstra cum formele necroputerii acționează asupra persoanei (statistici îngrijorătoare, amenințări rasiale, declararea unei stări urgență, a unei stări excepționale sau martiriu) reduc oamenii la condiții precare de viaţă.
Până când imperiul european criminal nu se va prăbuși, națiunile membre nu vor fi libere, suverane și unitare.
Toate imperiile lumii s-au prăbușit din cauza gustului exacerbat al conducătorilor pentru putere absolută și control în timp ce-și țineau coloniile sub cizma umilinței și la limita subzistenței.
Anihilarea identității unui popor este crimă.
Conceptul european mult-lăudat „Unitate în Diversitate” tocmai asta înseamnă practic: acceptarea/tolerarea celui diferit fără a interveni în vreun fel în cultura acestuia. Cum s-a implementat? Prin opusul ei!
UNIFORMIZAREA anulează Diversitatea! Din nefericire, suntem înrolați într-un angrenaj nebunesc, european și mondial, ce pare a-și juca odios ultimele rotații. „Trăim” mai absurd decât în Coreea de Nord iar ceea ce ne-au pregătit multimiliardarii lumii încă din 2010 va depăși cu mult ororile holocaustului.