Manipularea prin frică descurajează orice acțiune contrară imediată, victima manipulării având convingerea că ceea ce i se spune de manipulator este „drept„, „adevărat„, „bine„, motiv pentru care va executa întocmai ordinele.
Frica generează un impact major asupra emoției individului, determinându-l să facă ori să nu facă ceva. Stimularea fricii este una dintre metodele frecvent utilizate în arta manipulării.
Aflat sub dominația fricii, individul este în imposibilitatea de a mai analiza problema în ansamblul ei; orice input extern, diferit de frică și de ideile inoculate de manipulator, sunt respinse inconștient sau devin necredibile.
Traumele psihologice generate de frică fac parte din categoria torturilor interzise (albe) și, de cele mai multe ori, victima este irecuperabilă.
Manipulatorul întotdeauna alege ținte precise, pe două paliere: indivizi și scopuri. Ținta poate fi o persoană sau un grup caracterizat printr-un nivel mediocru de inteligență, adică un soi de retardați într-ale logicii. Printre victime se regăsesc și „intelectuali funcționali” care, datorită incapacității de a efectua conexiuni logice, ajung să creadă și cele mai tâmpite argumente sau povești. Scopul diferă funcție de conjuncturile momentului dar este întotdeauna bine definit.
Manipulatorul nu acceptă eșecul planului său, uneori ratarea scopului poate scoate la suprafață și o doză de violență fizică sau verbală.