Magie de Crăciun

Demagogul ieftin, omul de stat şi strada

„În adevăr: viața noastră publică este dominată, în chip constant, de foarte multă vreme, de o nefericită confuzie care se face între voința maselor și aplauzele maselor. Oamenii politici, chiar sinceri și perfect intenționați unii din ei, se cred îndatorați a vorbi și a lucra pe placul mulțimii, închipuindu-și că urmează prin aceasta, indicațiile maselor. Asta e însă categoric fals.

Pentru că nu e nicio legătură între mulțimile care aplaudă și mase; mulțimile care aplaudă sunt strada; masele sunt altceva. Strada poate să fie uneori și muncitoare; ea nu e constituită în chip necesar de ceea ce obișnuit se numește scursura mahalalelor, publicul flotant al oricărei întruniri, ceata de gură-cască întotdeauna gata a lua parte la un scandal și la o protestare. Strada însă este, în orice împrejurare, o mulțime sugestionată; cu o existență spirituală care nu e nici normală, nici proprie. Iar resorturile ei – pasiunile cele mai tulburi, stările sufletești care cele dintâi și cele mai ușor scapă de sub controlul judecății și al voinței.

Spre deosebire de stradă, adunarea incoerentă, fără viața organică statornică, trăind agățată de o formulă pasională impusă pe cale de sugestie – masa este însuși suportul vieții colective, insul întreg al națiunii. Masa trăiește deci, își are legile ei, necesitățile ei precise, liniile ei de mișcare; însă nu formulează. Vei afla, deci, întotdeauna, din chiar gura străzii, ce vrea această stradă, când în adevăr vrea ceva; nu vei afla însă niciodată direct din gura maselor ce vor ele. „Ce vor masele” – asta e oproblemă. Cea mai de seamă problemă a vieții police; și cea mai grea. Căci „ce vrea masa” înseamnă de fapt „ce trebuie masei”, iar ceea ce îi trebuie e prea adesea deosebit de ceea ce ea cere în chip expres.

Iar pe atitudinea care se ia față de această problemă se măsoară omul de stat. Demagogul ieftin, plevușca vieții politice, deschide fereastra ca să audă ce se strigă în stradă – atunci când de cele mai multe ori el însuși și-a trimis oamenii să strige. Omul de stat se concentrează, se adună, tocmai, pentru a se deschide mai complet intuiței realității, pentru a trăi, a înțelege și formula ceea ce constituie fondul adevărat al necesităților masei. Așa fiind, demagogul e întotdeauna în acord cu dorințele strigate ale străzii, dar tocmai de aceea în dezacord cu adevăratele nevoi ale colectivității, pe când omul de stat, de cele mai multe ori în dezacord cu strada, se găsește aproape întotdeauna în acord firesc cu ritmul vieții naționale, pe care îl promovează.

E, fără îndoială, comod a merge cu mulțimea; omul de stat însă preferă calea cealaltă, a adevărului, interesându-se numai mediocru de ceea ce cere strada. Nu trebuie, desigur, să împingem lucrurile prea departe. Va trebui totuși să subliniem faptul destul de ciudat că toți marii așezători de țară au fost lipsiți de dragostea și aplauzele mulțimii.[…] E firesc. Căci toți acești oameni nu au căutat aplauzele mulțimii, ci binele acestia. A fost deci în toată atitudinea lor un efort care mergea către ființa întreagă a colectivității și care tocmai pentru aceasta călca prea des în picioare necazurile și poftele individuale care de fapt nici nu se suprapun cu marile nevoi ale națiunii.

Asta au fost întotdeauna oamenii de stat, și asta nu sunt oamenii noștri politici de azi. Lăsându-se conduși de mulțime în loc de a pătrunde, înțelege și conduce sau – mai rău încă – încurajând pofte iresponsabile în mulțime pentru a o câștiga, ei nu fac decât să-și mărturisească slăbiciunea. De când există omenirea, a face politică însemnează a stăpâni. Nu a stăpâni singur, desigur, ca un tiran, adică punând mulțimile sub jugul inspirației tale fanteziste și sub nevoile ambițiilor tale uscate de stăpânire. A te da sarcinii și nației tale, a arde tot în slujba căreia te-ai plecat – dar  totuși a stăpâni. A stăpâni nu pentru tine, ci pentru alții, pentru chiar cei stăpâniți – dar totuși a stăpâni. Dur, cu severitate de cele mai multe ori; înfruntând dușmănia și ura care nu fac bine nimănui pentru că se suportă foarte greu, dar pe care dacă nu o cauți, nici nu ai dreptul să o ocolești aunci când ea încolțește pe drumurile aspre ale sarcinii tale.

…Și ar mai fi atâtea de spus.Toate lucruri tari și stranii – de care toți – de care toți oamenii noștri politici fug. Dar dacă fug, nu dă asta și măsura valorii lor?„

Ce vor masele – Nae Ionescu , Cuvântul, 23 februarie 1933 (inclus în Roza vânturilor )

„Nae Ionescu ne-a învățat să gândim. Geniul lui era, în primul rând, de structură socratică; ne ajuta să căutăm și să scoatem singuri la iveală adevărul. Nu ni-l da de-a gata, nu ni-l impunea”. (Mircea Vulcănescu, 1951)

„Călinescu, faţă de Nae Ionescu, nici n-a existat; n-avea vocaţie filozofică nici cât un măturător. Nae Ionescu nu se măsura în vremea lui cu nimeni. Era el însuşi.” (Petre Ţuţea)

Clubul de la Roma: „Lumea are cancer şi cancerul este OMUL!”

Cei mai mulți oameni nu au absolut nici o idee despre ceea ce gândeşte elita mondială, cu toate acestea multe bloguri şi filmuleţe se răspândesc pe internet arătând filosofia întunecată a boşorogilor care vor să distrugă lumea.

Cine sunt acești oameni care fac parte din elita globală a lumii şi de ce doresc cu fervoare controlul populației? Unele dintre numele pe care le veţi citi mai jos ar putea să vă provoace un șoc total. Multe dintre ele sunt nume mari, cunoscute în întreaga lume. N-ar trebui să vă şocheze. Gândiţi-vă la principiul „Nimic nu e ce pare a fi!”

Majoritatea dintre ei, bătrânei spre 80-90 ani, afirmă aparent îngrijoraţi, că populația lumii este în rapidă expansiune şi că aceasta ar fi de fapt prima problemă a lumii, în ciuda faptului că datele statistice arată contrariul. Numai dacă am analiza România constatăm că cifrele au scăzut dramatic şi că în 26 ani populaţia a ajuns la aproximativ 18 milioane, cu tot cu românii plecaţi în lumea largă. Natalitatea este pe tobogan iar mortalitatea în creştere. Suntem o populaţie îmbătrânită la fel cum este cea a întregii Europe. Deci, problema suprapopulării planetei invocată de băşinoşii lumii este una complet falsă!!! La fel de falsă ca şi povestea cu „încălzirea globală”! Prima catastrofă planetară, din punctul meu de vedere, este tembelizarea populaţiei. Şi asta este într-adevăr foarte grav! Nu mai există cale de întoarcere. Vom trăi într-o lume din ce în ce mai tembelă, formată în majoritar din … intelectuali de carton, incapabili să raţioneze, să ia decizii, să facă anumite conexiuni. Posibil ca mică parte din ei să poată totuşi manipula maşinăriile care vor lua un avânt uimitor.

Observaţi, vă rog, cum aceşti psihopaţi bătrâni şi putred de bogaţi,  adepţi ai segregărilor de orice fel, împart lumea în două: NOI şi ceilalţi! Toate metodele criminale propuse se vor aplica pe ceilalţi! În alegaţiile lor vorbesc doar la persoana a III-a: ceilalţi sunt prea mulţi, ceilalţi sunt cobaii, ceilalţi trebuie să moară, ceilalţi trebuie sterilizaţi…

Percepţia complet deformată a esenţei vieţii  se datorează cu siguranţă problemelor psihice dobândite odată cu înaintarea în vârstă, a frustărilor acumulate de-a lungul timpului, elemente care au generat retragerea şi trăirea într-o lume închipuită, virtuală, unde şi-au construit poveşti sinistre, şi-au arogat roluri de zei…  Bieţii de ei, asemeni pruncilor de 2-5 ani, s-au auto-declarat străpâni ai lumii fantasmagorice, imaginându-şi că au putere de decizie asupra maselor largi de oameni, nereacţionare, similare sclavilor, că le pot manipula şi ucide oricând şi oricum! Ce mai, bătrâneii sclerozaţi sunt „nemuritori” în toată regula 😉 Din fericire pentru noi şi din păcate pentru ei, sunt MURITORI. La fel ca noi „supuşii”. În faţa morţii devin inutile baldachinul de aur în care obişnuia să se lăfăie pe timpul nopţii; cupa perfect sculptată, şlefuită măiastru de cel mai scump artist din lume pe buza căreia a bătut smaralde rare şi diamante; pijamaua confecţionată din mătasea cea mai fină comandată de pe Venus ori Jupiter, nici el nu mai ştie că-l uită Alzheimer în conversaţii 😉 … nimic din toate acestea nu poate pune oprelişte clipei de pe urmă… nici conturile bancare, nici lingourile, nici corporaţiile, nimic, nimic… MOARTEA… NU IA ŞPĂGĂ!!!

În acea zi şi-n acel ceas neştiut de nimeni, toţi sociopaţii acestia vor descoperi pe rând că  şi ei sunt simpli oameni! Şi oamenii sunt muritori! Moartea nu te ia pentru că eşti bun sau rău, sărac sau bogat, religios sau ateu, bolnav ori sănătos, vesel sau trist, ci te ia pentru că EŞTI VIU!!! Şi tot ceea ce este viu, este sortit pieirii! Pieirea nu însemna afundarea în nimic ci transformare…

În continuare vă prezint câteva extrase din declaraţiile boşorogimii numită Illuminati, o parte din ei sunt politicieni, alţii oameni de ştiinţă, exploratori, ecologişti înfocaţi, medici, profesori … Reflectaţi, analizaţi profund şi să trageţi concluzii. Înainte de a lectura, vă mai dau un sfat:

NU UITAŢI! PUTEREA ESTE O ILUZIE ŞI FUNCŢIILE SUNT VREMELNICE!

♣ ♣ ♣

Clubul de la Roma:

• “Lumea are cancer şi cancerul este OMUL!”( 1974)

(Politica depopulării a devenit o prioritate pe Agenda Clubului de la Roma şi a politicienilor din SUA).

Michael Oppenheimer, profesor de geoştiinţa afacerilor naţionale şi internaţionale la Universitatea Princeton, SUA:

• „Singura speranţă a lumii este să ne asigurăm că nu există o ală ţară mai dezvoltată ca SUA. Nu putem permite altor țări să aibă același număr de autoturisme ca noi şi nici aceeaşi importanţă industrială ca SUA. Trebuie să stopăm urgent dezvoltarea ţărilor din lumea a 3-a!”

Prima poruncă din cele 10, încrustate în pietrele „Guidestones” din Georgia, SUA, presupuse a fi poruncile de căpătâi ale Illuminati:

• „Menţineţi populaţia lumii sub 500.000.000 de oameni pentru a rămâne în echilibru perpetuu cu natura.”

Henry Kisinnger, diplomat american și om de știință în domeniul politic, consilier pe probleme de securitate și mai târziu secretar de stat în administrațiile președinților Richard Nixon și Gerald Ford:

• „Depopularea ar trebui să fie cea mai mare prioritate a politicii externe față de lumea a treia, pentru că economia SUA va necesita cantități mari și tot mai mari de minerale din străinătate, în special din țările mai puțin dezvoltate.”
• „Populaţia lumii trebuie să scadă cu 50%”.
• „Dacă facem ceea ce este necesar, toate șansele sunt în favoarea noastră”.
• „Este un act de nebunie și de umilire națională să existe o lege care interzice președintelui să dispună ordinul de asasinare a unei persoane.”  (Declarație făcută la o reuniune a Consiliului Național de Securitate în 1975)
• “Cine controlează aprovizionarea cu alimente controlează oamenii; cine controlează energia poate controla întregi continente; cine controlează banii poate controla lumea.”

Eric Pianka, biolog american, a cărui activitate include herpetologie și ecologie evolutivă, profesor de biologie la Universitatea din Austin, Texas:

• „Virusul SIDA nu este un criminal eficient pentru că ucide prea lent. Candidatul meu preferat pentru a elimina 90% din populatia lumii este virusul aerofob Ebola (Ebola Reston), deoarece are un grad extrem de letalitate și ucide în zile, nu în ani. Noi trebuie să ucidem 90% din populaţia lumii cu Ebola. Trebuie să ucidem oamenii. Gândiţi-vă la aceasta. Şi cu gripa aviară se poate ucide, dar mai puţin. Trebuie să ucidem atât de mult încât din 10 oameni, unul să-i îngroape pe ceilalţi 9!!!”
• „Această planetă ar putea fi în măsură să susțină, probabil, cel mult o jumătate de miliard de oameni care ar putea trăi o viață durabilă în confort relativ. De aceea populațiile umane trebuiau de mult diminuate, și dacă nu am făcut-o, s-o facem cât mai repede posibil pentru a limita deteriorarea continuă a mediului. „

Thomas Ferguson, fost funcționar în Departamentul de Stat al SUA :

• „Există o singură temă în spatele muncii noastre: reducerea populaţiei. Fie guvernele fac în felul nostru, prin metode curate şi frumoase, fie vor primi mizerii de tipul celor pe care le-am făcut în El Salvador, Iran sau Beirut. Populația este o problemă politică. Odată ce populația este scăpată de sub control, este nevoie de un guvern autoritar, chiar și fascist, capabil să o reducă. „

Maurice Strong F., antreprenor canadian, ecologist și susținător al implicării Națiunilor Unite în afacerile mondiale:

• „Dacă nu ne vom schimba, specia noastră nu va supraviețui … Sincer, am putea ajunge la punctul în care singurul mod de a salva lumea să fie prăbuşirea civilizației industriale. (…) Nu este speranţa noastră colapsul industrial? Nu este responsabilitatea noastră să producem acest colaps pentru a salva planeta?”(Declaraţie din 1997)

Justice Oliver Wendell Holmes, Jr., jurist american, asociat al Curții Supreme a Statelor Unite, 1902-1932, Ministru interimar al Justiției:

• „Este mai bine pentru toată lumea dacă în loc să așteptăm executarea urmaşilor degeneraţi condamnaţi pentru crimă, să-i lăsăm să moară de foame pentru imbecilitatea lor; societatea îi poate împiedica pe cei care sunt în mod evident improprii să se reproducă. Principiul care susţine vaccinarea obligatorie este suficient de larg răspândit astfel încât putem masca tăierea tuburilor falopiene (uterelor).”

Arne Schlotz, american, Directorul Fondului Mondial de Conservare a Faunei Sălbatice:

• „Malthus a fost justificat; în sfârşit realitatea malthusiană a fost înţeleasă. Ţările lumii a treia sunt suprapopulate, acolo este o mizerie economică şi nu există nicio cale de a ieşi din asta atâta vreme cât populaţiile lor cresc rapid.”

Dixy Lee Ray, scriitoare:

• „Graviditatea ar trebui să fie considerată o crimă împotriva societăţii şi în consecinţă pedepsită aspru, cu excepția cazului în care părinții dețin licență de reproducere emisă de guvern . Toți potenţialii părinți ar trebui să utilizeze substanțe chimice contraceptive, emiţătoare de antidoturi, iar guvernul să aleagă cetățenii care au dreptul să rămână fertili.” (citat din cartea sa „Distrugerea planetei” (1990)

• „In timp ce moartea tinerilor în război este regretabilă, totuşi nu este mai gravă decât emoţiiile munților și zonele pustiite de oameni.” (citat din cartea sa „Dezastrul mediului”, 1993)

 Paul Ehrlich, entomolog, profesor la Universităţi din Pennsylvania & Arkansas, SUA, membru marcant al Partidului Liberal:

• „Cancerul este o multiplicare necontrolată a celulelor; explozia demografică este o multiplicare necontrolată a oamenilor. Tratarea simptomelor de cancer poate crea victimei o stare mai confortabilă la început, dar în final tot moare – de multe ori oribil. O soartă similară va avea lumea ca urmare a exploziei populației, asta dacă ne vom ocupa doar de tratarea simptomelor. Trebuie să redirecţionăm eforturile noastre de la tratarea simptomelor la eliminarea cancerului. Operațiunea va cere multe decizii aparent brutale și fără inimă. Durerea poate fi intensă. Dar boala este atât de avansată, încât numai cu o intervenție chirurgicală radicală pacientul poate să aibă o șansă de supraviețuire.”
• „Avem nevoie de reglementări obligatorii privitoare la naștere (…) prin adăugarea sterilizanţilor temporari ce pot fi introduşi în apa comercializată sau în alimentele principale. Dozele de antidot trebuie raționalizate cu atenție de către guvern astfel încât să se obţină dimensiunea dorită a familiei.”

Acest nebun, în 1968, alarma lumea că „în anul 1970 pământenii  vor suferi de foamete” şi că „sute de milioane de oameni vor muri de inaniţie”, ceea ce s-a dovedit a fi complet fals. Totuşi, pentru a îndeplini cumva „predicţia” nematerializată, americanii au decis să decimeze lumea prin războaie (peste 240 în ultimii 40 de ani) şi virusuri! Planul de exterminare a populaţiei trebuie să continue.

• În acelaşi an (1968) recomanda partidului liberal: „Trebuie să avem controlul populației şi acasă, de aceea trebuie să creăm un sistem de stimulente și sancțiuni, iar dacă metodele voluntare eşuează, să recurgem şi la constrângeri.”

 Sir James Lovelock, om de știință independent, ecologist și futurist, din Devon, Anglia:

• „Oamenii de pe Pământ se comportă într-un fel ca şi microorganismele patogene sau ca celulele unei tumori sau ca neoplasmul” (Lovelock 1991, p. 153).

ONU, Programul Biodiversităţii Globale, 1995:

• „O estimare rezonabilă a societăţii industrializate ne arată că în prezent în SUA pot locui şi trăi la un standard material mulţumitor 1 miliard de nord-americani iar în Europa e posibil să trăiască doar 2-3 miliarde de oameni”. (Observaţi că ONU compară o ţară federală – SUA – cu continentul Europa!!!!  Celelalte continente nici nu intră în ecuaţie, evident ca nici vieţile acelor oameni!!!!

David Rockefeller, bancher american, președinte și director executiv al Chase Manhattan Corporation,  cel mai bătrân membru al familiei:

• „Suntem în pragul unei transformări globale. Tot de ce avem nevoie este o criză majoră astfel încât ulterior, toate ţările lumii, să accepte paşnic Noua Ordine Mondială.”

Ted Turner, mogulul presei americane:

• „O populație totală mondială de 250-300 de milioane de oameni, o scădere de 95% față de nivelul actual, ar fi ideal.” (interviu în Audubon Magazine)

Paul Watson, activist ecologist canadiano-american:

• „Trebuie să reducem radical și inteligent populația umană la mai puțin de un miliard. Trebuie să eliminăm naționalismul și tribalismul și să devenim pământeni. Și, ca Pământeni, trebuie să recunoaștem că toate celelalte specii care trăiesc pe această planetă sunt, de asemenea, colegi, cetățeni, adică într-un cuvânt: pământeni.  Aceasta este o planetă cu o diversitate incredibilă a formelor de viață; aceasta nu este o planetă  pentru o anumită specie (n.r. a oamenilor) aşa cum mulţi dintre noi credem. „

Prințul Philip, soţul reginei Elisabeth a II-a a Marii Britanii:

• „Canibalismul este o soluție radicală, dar din punct de vedere realistic, rezolvă problema suprapopulării.„

David Foreman, ecologist, fondator al unei mişcări radicale de salvare a mediului şi Pământului:

• „Am trei obiective principale: reducerea populației până la aproximativ 100 de milioane de oameni în întreaga lume, distrugerea infrastructurii industriale și lumea sălbatică, formată dintr-un număr imens de specii, să se întoarcă în ecosistemele lor.”

Bill Gates, magnatul american de la Microsoft:

• „Lumea de azi are o populaţie de 6,8 miliarde de oameni. Se îndreaptă  uşor spre  9 miliarde. Am putea face o treabă foarte bună dacă am introduce noi vaccinuri, noi sisteme de asigurare a sănătăţii, servicii controlate de reproducere şi cu siguranţă luate împreună, ar putea contiribui la scăderea populaţiei cu cel puţin 10-15%”.

John P. Holdren, cercetător, consilierul de top al lui  Barack Obama:

• „Un program de sterilizare a femeii după al doilea sau al treilea copil, în ciuda dificultăţilor legate de operaţiile de vasectomie, ar putea fi mai ușor de implementat decât încercarea de a steriliza bărbaţii. (…) Dezvoltarea unei capsule de sterilizare a femeii pe termen lung, care poate fi implantată subcutanat şi eliminată doar atunci când se dorește păstrarea sarcinii, deschide posibilități suplimentare pentru controlul fertilității coercitiv. Capsula poate fi implantată la pubertate și poate fi detașabilă, cu permisiunea oficială a statului, pentru un număr limitat de nașteri. „

Un Raport al Fondului Națiunilor Unite pentru Populație intitulat „Confruntarea cu o lume în schimbare: Femeile, populația și clima”:

• „Nici un om nu este cu adevărat „carbon neutru”, în special atunci când toate gazele cu efect de seră sunt gândite în aceeaşi ecuație.”

Jacques Cousteau:

• „Pentru a stabiliza populația mondială, trebuie să eliminăm 350.000 de oameni pe zi. Este un mod oribil de-a o spune dar este şi mai oribil să n-o spunem”

Margaret Sanger, fondatoarea Planului Parental:

• „Cel mai milostiv lucru pe care o familie ar putea să-l facă la unul dintre membrii săi ar fi să-şi ucidă sugarul.„

Peter Singer, profesor de filosofie la Universitatea Princeton – SUA:

• „Deci, de ce nu am fi noi ultima generație de pe pământ? Dacă am fi toţi de acord să ne sterilizăm, atunci nici un alt sacrificiu nu ar mai fi necesar – am putea petrece împreună drumul spre dispariția speciei umane.”

Maurice King, profesor la catedra de Sănătate Publică din Leeds, Anglia, născut în Sri Lanka:

• „Durabilitatea globală impune cercetarea deliberată a sărăciei, reducerea consumului de resurse și stabilirea unor niveluri de control ale mortalității. ” (Unii îl consideră vizionar, alţii psihopat, nebun sau schizofrenic.)

Theodore Roosevelt, Președintele Statelor Unite în perioada 1901-1909:

• „Societatea nu face nicio afacere dacă permite degeneraților să se reproducă în  felul lor.”

 

Românii nu sunt ambiţioşi. Se mulţumesc să-şi astâmpere foamea în loc să lupte pentru un trai decent!

Acesta este un raport german din 4 noiembrie 1940 care se găseşte la Arhivele Naţionale ale României, Fondul Microfilme SUA, rola 258, cadrul 1405523. Autorul stabileşte strategia de acţiune a Reichului nazist în România, la puţină vreme de la sosirea misiunii militare germane.

România de pe cele două părţi ale Carpaţilor reprezintă două entităţi deplin diferite. Transilvania şi Banatul sunt marcate de Europa Centrală; Valahia, Moldova şi ţinuturile de la gurile Dunării sunt mai degrabă oriental-asiatice. Încă din secolul al X lea cultura ţărănească şi orăşenească a Imperiului a ajuns până la arcul carpatic. De cealaltă parte a Carpaţilor nu s-a putut clădi ceva asemănător, de aici începe un spaţiu colonial care nu este capabil să trăiască într-un mod propriu şi este influenţat de formele exterioare. Valahia şi Moldova au fost dependente de imperiile german, turc şi rus şi din păcate la dorinţa acestor puteri au devenit state „independente”.

„Naţiunea română” nu este nici în ziua de azi nimic altceva decât o legendă a istoriografiei. Până în secolul al XIX lea nu a existat de fapt decât o viaţă vegetativă a micului popor de ţărani şi păstori valahi care număra cu puţin peste un milion de oameni care niciodată nu au avut o clasă conducătoare proprie ci nişte profitori patriarhali care se schimbau adesea. Înmulţirea de zece ori a acestei populaţii în secolele XIX şi XX s-a reuşit prin apariţia sistemului industrial european care a transformat stepele în terenuri agricole. Această mare şansă economică s-a transformat, ca la toţi primitivii, într-o creştere a populaţiei. De aici a rezultat un număr mai mare şi o clasă de mari proprietari lacomi care nu aveau nici o legătură cu pământul şi cu masele muncitoare; fără să existe un popor şi cu atât mai puţin o naţiune. Puţinul care are legătură cu voinţa poporului vine din Transilvania. În cercurile românilor emigraţi aici ca forţă de muncă, în urma contactului strâns cu cultura mărcilor de graniţă ale Imperiului a apărut dorinţa de a da o viaţă mai bună neamului propriu. Însă până în ziua de azi s-a rămas la stadiul de dorinţă.

Aceasta nu putea să fie altfel, spune Garda de Fier, deoarece clasa conducătoare străină, orientată doar spre câştig, a nimicit toate încercările de îmbunătăţire. Faptul că turcii, grecii, evreii şi alţi străini au devenit zeii idealului îmbogăţirii fără limite şi acceptarea corupţiei ca sistem au făcut ca aceste dorinţe idealistice să nu aibă nici o şansă. Abia revoluţia din 1940 a dat ocazia unei renaşteri a poporului român pentru o viaţă de naţiune independentă.

Ar fi o greşeală acceptarea necritică a acestei teze a Gărzii de Fier. Este adevărat că mişcarea lui Codreanu este cea mai puternică expresie de sănătate şi voinţă proprie care a apărut în rândurile populaţiei României. Putem astfel vedea că există aici substanţe ale unei rase vrednice. Este însă îndoielnic că acestea sunt destul de puternice pentru a crea un stat şi a transforma o populaţie într-un popor. În primul rând nu există un conducător şi nici o clasă conducătoare. Codreanu şi 17.000 de comandanţi subordonaţi au fost înlăturaţi şi „poporul” nu s-a mişcat. Revoluţia nu a fost făcută de Garda de Fier, ci de Antonescu, despre care se poate spune că este un bărbat curajos. Lovitura de stat i-a reuşit deoarece inamicii săi au fost nişte nemernici laşi. Chiar şi aşa, Antonescu nu ar fi reuşit nimic dacă prăbuşirea politicii externe a vechiului sistem nu i-ar fi pus în mână toate atuurile. Revoluţiile adevărate au drept urmare modificarea politicii externe. Noua Românie însă trăieşte de la început pe baza atotputernicei bunăvoinţe a Axei, chiar şi din punctul de vedere al politicii interne. Nu împotriva unei puteri străine a trebuit Antonescu să cheme trupele germane, ci împotriva propriei sale armate şi a rezistenţei din cadrul aparatului de stat, pentru că, într-adevăr, nu avea la îndemână forţe proprii care să-i fie alături. Într-o ţară ai cărei ofiţeri, funcţionari şi intelectuali, aproape fără excepţie, sunt obişnuiţi să trăiască din trădare, acest bărbat care înainte de toate pretinde cinste s-a confruntat imediat cu o duşmănie crescândă. De asemenea, trebuie evitată luarea drept realitate a viselor gardiştilor. Noua Românie va avea nevoie pentru totdeauna din punct de vedere al politicii externe de sprijinul trupelor germane, iar din punctul de vedere al politicii interne pentru cel puţin câteva decenii.

Garnizoanele germane din România îi dau Reichului garanţia că nu vor apărea dezordini în sud-estul spaţiului său vital, păguboase din punct de vedere politic şi pentru situaţia aprovizionării sale. Mulţumită capacităţii populaţiei româneşti de a răbda de foame, mica supraproducţie agrară a României va fi la dispoziţia Reichului şi petrolul îşi va găsi drumul spre Reich câtă vreme acesta va curge. Prin aceste exporturi româneşti vor asigurate lipsurile industriei germane. Apare acum întrebarea dacă Reichul trebuie să se mulţumească cu atât. Nu ar fi mai degrabă în interesul său să folosească pe deplin bogăţiile naturale şi forţa de muncă din această ţară apropiată? Recolta medie la hectar în România este doar puţin mai mare decât jumătate din media Reichului, în ciuda faptului că terenul este în general cu mult mai bun decât cel din Germania. De asemenea nu sunt folosite nici pe departe toate oportunităţile agricole ale României. Tratatul Wohlthat a indicat numeroase căi prin care să fie folosite puterile economice ale României şi să fie însufleţite schimburile comerciale. Tratatul este în continuare în vigoare şi piedicile politice care se opuneau punerii lui în aplicare au dispărut. Fără îndoială că mijloacele prevăzute în tratat pot fi folosite acum mai bine, însă e nevoie de un discipol dornic de învăţătură, care să fie capabil de dezvoltare, asupra căruia să se facă simţite efectele pedagogice. Această viziune trebuie mai întâi analizată în mod corect. Întreaga dezvoltare istorică pasivă de până acum a României vorbeşte împotriva unei posibilităţi de acest fel. Cunoscătorii ţării ne asigură că populaţia României nu este ambiţioasă şi că în mod oriental-slav se mulţumeşte cu astâmpărarea foamei în loc să se străduiască să-şi asigure toate cele necesare. Religiozitatea moartă a bisericii ortodoxe îi întăreşte în această atitudine. Faptul că ortodoxia se găseşte alături de ideea naţională şi de cea de ordine în ideologia Mişcării Legionare ne face să nu ne aşteptăm la nici un fel de schimbare. Dacă se doreşte ca România să nu fie doar păstrată, ci să fie folosită pe deplin acest lucru nu poate avea succes doar prin consiliere, ci prin metode coloniale. Pentru aceasta e nevoie ca în locul proprietăţilor ţărăneşti minuscule, prost exploatate, să apară mari moşii care să fie administrate după metode moderne sub conducere germană. Apoi trebuie ca forţa de lucru, care acum leneveşte, să fie ocupată intensiv pe model colonial cu agricultura şi trebuie alcătuite mari armate de muncitori care să modernizeze sistemul de drumuri, extrem de înapoiat. Industriile care necesită forţă de muncă intensivă trebuie să fie transferate din Reich în România.

În acest fel, i se va da poporului german din România o şansă de implicare care să-i dea şi conştiinţa că joacă un rol important în cadrul Reichului. Poporul german din România a devenit de puţină vreme o corporaţie de drept public. Ei se pot alătura drapelului Reichului şi pot să-şi satisfacă serviciul militar în regimente proprii. Prin aceasta se reuşeşte ca Reichul să nu cedeze acest vechi post de graniţă, ci să îl păstreze şi să-l dezvolte. Ţara de dincoace de Carpaţi poate, prin munca saşilor transilvăneni, să primească din nou caracterul unui district german. De asemenea, Grupul Etnic German oferă o rezervă necesară de oameni cunoscători ai ţării care să fie folosiţi pentru rezolvarea problemelor de cealaltă parte a Carpaţilor.

Aceste sarcini pot fi îndeplinite fără să fie atinsă suveranitatea formală a României (caracteristicile cele mai importante ale suveranităţii oricum îi lipsesc acestui stat) şi fără să fie blocate posibilităţile de dezvoltare ale puterilor vrednice din rândul populaţiei româneşti. Modalitatea de acţiune trebuie să fie o impunere pe cale paşnică. Nu ar trebui să fie dificil de obţinut sprijinul guvernului român pentru înfiinţarea unor moşii model şi treptat numărul acestora să fie crescut. De asemenea, nu ar trebui să fie întâmpinate obstacole de netrecut pentru punerea sub regie germană a construcţiilor de drumuri şi canale. Nu e nevoie de mijloace violente pentru penetrarea industrială. Există destul capital în Reich care caută oportunităţi şi care, printr-o organizaţie centrală de intermediere, în mod planificat să fie orientat către România.

Printr-o politică românească bazată pe realităţi şi nu pe programul imposibil de realizat al unei minorităţi de gardişti, fiecare va primi ceea ce i se cuvine: masele capabile de dezvoltare o mai bună supraveghere şi alimentare ca până acum, germanii vor primi conducerea în ceea ce priveşte interesele Reichului şi foloasele cuvenite pentru contribuţia şi responsabilitatea lor politico-militară, forţele vrednice de origine românească vor primi participarea la guvernare şi administrare, conducerea producţiei şi a comerţului.

Misiunea militară germană din România trebuie să apere ordinea, astfel încât să nu mai fie posibile dezordinile. Reichul nu trebuie să lase să-i scape posibilităţile coloniale care se găsesc la uşa sa.

Postat de Dan Horea pe Facebook.

Imigranţii au declanşat iadul în Grecia!

Un bun prieten, reîntors recent din Atena (Grecia), m-a întrebat cu uimire: ”De ce nu apar la noi, în România, informații despre situația grecilor și a imigranților? De ce nu se spune nimic la programele de știri? Voi știți ce este la Atena? Iadul!” Mai întâi, eram ușor dezorientată de faptul că, din vreme în vreme, apare câte o știre despre vreo barcă cu arabi, eșuată la câte un mal egeean, apoi, mai apar știrile despre închiderea granițelor, dar, cu adevărat, dacă vrem să știm, citim presa străină, urmărim știri politice externe, urmărim filme despre dezastrul din Siria. Iată, însă, ce nu știm. Iată, ce trebuie să știm.

Relatarea de la fața locului arată așa: ”De câteva zile, de când Macedonia a închis granițele, toți imigranții, acum în total de peste 100.000, stau în Atena. Nu mai au loc în spațiile ce au fost destinate Olimpiadei din 2004, nici în corturile din parcuri, acum stau peste tot. Grecii, și așa săraci, au fost nevoiți să cheltuiască peste trei miliarde de euro. Europa a plătit Greciei doar 33 de milioane! Este un dezastru. Europa nu-i ajută de loc! Sirienii nici nu mai sunt în număr așa de mare. Cei mai mulți sunt afgani, africani, despre care nici nu s-a pomenit vreun cuvânt atunci când Merkel a arătat dispoziția Germaniei pentru a primi refugiați. Dar nu despre refugiați se mai vorbește, ci despre o masă uriașă de năvălitori. Stau peste flori, pe lângă casele oamenilor, nu se mai poate ieși în parc cu un copil, cu un animal de companie. Cu nimic! Își fac necesitățile peste tot, miroase, la Atena este acum cald, sunt 20 de grade, miroase peste tot. Nu se poate ține ritmul curățeniei. Atenienii sunt disperați. Oamenii, din sărăcia lor, le duc mâncare, pâine, haine, dar nu mai au, nu mai au nimic! Grecii se tem că nu vor veni turiștii, de teama mișcărilor de stradă. Imigranții sparg magazine, mașini, tot! Un prieten bun, grec milos, într-o zi a luat mai multe de-ale gurii, le-a pus în mașină și s-a dus într-o tabără de-a lor. Drept mulțumire, i-au spart mașina. I-au vandalizat-o. Sărmanul grec era disperat! Nu se spală, nu-și spală copiii. Ce vrea Europa cu ei? Cum să păzească Grecia niște granițe din… apă? Este strigător la Cer! Oamenii aceștia (grecii), ajutați și de italieni, au salvat sute de vieți, în bărci sparte, tot de ei, ca să eșueze și să fie mai…privilegiați la mal. Cum să stea doar în Atena peste 100.000 de imigranți, doar în câteva zile? Lumea va ieși în stradă, va fi rău. Nimeni nu-i ajută!”

Din informațiile oficiale, în Turcia se află, acum peste trei milioane de imigranți, dar Turcia, care a primit câteva miliarde de euro pentru a-i ajuta pe imigranți, le dă drumul spre Europa? Turcia nu respectă înțelegerile internaționale. Iar Grecia, o țară mică, cu multe insule, riscă acum să-și piardă propria populație, grecii amenințând cu plecarea din țară, cu emigrarea.

Grecia vacanțelor este acum ocupată. Ei, grecii, se simt ocupați. Între Turcia și Grecia nu este vreo iubire, se știe! Leagănul ortodoxiei este Grecia, țara cu mănăstiri construite în taină de călugări prigoniți de către musulmanii care i-au ocupat! Dar Dumnezeu nu i-a lăsat! Sfinți ajutători, Athosul sfânt, credința lor, toate au fost întărite în timpul ocupație otomane. Acum este altceva. Mileniul trei ar fi trebuit să fie al păcii, al armoniei, dar nu este așa! Asistăm la cea mai mare invazie musulmană după sute de ani. Suntem, cumva, într-un feudalism pervers, într-o stare de spaimă și întuneric!

Prietenul meu plânge după Atena, pentru Atena, pentru greci. Plâng și eu! Dar nu este de ajuns. Trebuie să-i ajutăm.

Europa, numele tău vine din Creta, insulă grecească. Știi?

Sursa: Lucia Epure – Ziua de Vest

Manipularea politică

Manipularea politică este problema majoră a societăţilor actuale  fiind un pericol pentru cetăţeni mai ales atunci când politicienii, urmărind anumite scopuri, utilizează fără scrupule mass-media, cu ajutorul căreia „modelează” intenţionat conştiinţele alegătorilor, forţându-i să acţioneze ori să rămână inactivi, contrar intereselor şi voinţei proprii.

Manipularea politică se bazează pe MINCIUNĂ! O minciună grosolană prezentată ca idee salvatoare pentru viitorul politic al naţiunii.

În politică, manipularea este înțeleasă ca un tip special de influență deoarece manipulatorul determină persoana să comită anumite acțiuni pe care nu le-ar fi comis în mod raţional. Manipularea diferă de puterea manipulatorului, influența acestuia, constrângerea impusă prin ameninţare ori sancţionare în cazul în care persoana nu execută ceea ce i se cere.

Manipularea politică se bazează pe mituri sociopolitice iluzorii ce confirmă anumite valori şi norme, percepute a fi de încredere sau necesare, fără judecată critică raţională, valabile oricând în conştiinţa maselor. Atunci când miturile sunt create în scopul de a organiza în mod negativ oamenii, ele vor fi introduse imperceptibil în conştiinţa maselor pentru că acolo se va naşte ulterior forţa uriaşă de care manipulatorul are nevoie pentru a acţiona, a reacţiona sau a câştiga o bătălie politică. Cert este că, deşi acţiunile manipulatorului sunt evidente pentru cei care privesc obiectiv evenimentele din jurul lor, majoritatea oamenilor nici măcar nu suspectează faptul că ar putea fi subiecţii manipulărilor!

Profesorul american Herbert Schiller vorbeşte despre principalele idei de succes ce confirmă dominația elitei conducătoare în SUA. Aceasta a acționat mereu în baza a cinci mari mituri sociopolitice:
1) Mitul libertăţii individuale și alegerea personală a cetățenilor;
2) Mitul neutralitaţii instituţiilor politice majore: congres, justiţie, puterea prezidențială și mass-media;
3) Mitul naturii umane, invariabil egoistă, agresivă, înclinată spre a face bani din orice, consumatoare a oricărui produs prezentat în reclame;
4) Mitul pacifistului şi al absenței conflictelor sociale;
5) Mitul pluralismului în mass-media care, deşi se bucură de abundenţă (nenumărate publicaţii, televiziuni şi radio), toate sunt practic supravegheate şi dominate de către marile agenții de publicitate, marile corporaţii și de serviciile secrete ale guvernului, motiv pentru care, la ordin sau contra cost, prezintă continuu o anumită informaţie,  în scopul de a modela şi uniformiza conştiinţa masei, pliind-o pe dorinţa  manipulatorilor.

Manipularea în politica are rădăcini gnoseologice adânci de aceea oamenii simpli cad în capcana ei. Primind informaţii extrem de contradictorii, nu mai sunt capabili să distingă falsul, imoralul, necinstitul etc. de ceea ce este adevărat, moral, cinstit etc. Oamenii simpli înţeleg dificil esenţa ori scopul anumitor evenimente politice astfel că e greu să le pătrundă sensul real, să estimeze importanţa sau gravitatea acestora. Nu întâmplător subiecţii manipulării nu aspiră să plece din captivitate fiind mulţumiţi cu hotărârile luate de manipulator. Ei consideră că acesta îi scuteşte de a mai „pierde” timpul cu logica şi raţionamentul personal asupra anumitor evenimente şi au mare încredere în concluzia manipulatorului.

Politicienii – mai ales cei din societăţile democratice – preferă păstrarea cetăţenilor în stare de obiecte oarecum însufleţite, fără personalitate, fără individualitate. Ei sunt percepuţi ca o masă amorfă de fiinţe negânditoare, iraţionale, uşor manipulabile, uşor de satisfăcut pentru că se mulţumesc cu puţin. Mass-media este piesa importantă a manipulării. Prin intermediul ei se „plantează” zilnic stereotipurile favorabile autorităţilor astfel că mase întregi de oameni sunt uniformizate psihic şi „logic”, scopul concret fiind acela de a păstra puterea. Pentru îndeplinirea scopului, se minte, se distrug idealuri şi vieţi, se comit cele mai abominabile fapte. Conştiinţa masei este empirică şi tocmai din acest motiv manipularea maselor este cea mai facilă metodă de influienţare a unei decizii.

În companiile de propagare a manipulării, pentru înrădăcinarea miturilor sociopolitice se utilizează cel mai bogat arsenal de recepții concrete și metode de influență asupra conștiinței oamenilor. Acestea se referă nu numai la jongleria directă a faptelor ci şi la trecerea sub tăcere a unor informaţii importante, distribuirea de minciuni, calomnii dar şi alte modalități mai rafinate: rostirea unor jumătăţi de adevăr, detalii nesemnificative evidenţiate simultan cu ascunderea unor fapte importante în scopul de a se interpreta fals evenimentul aflat în discuţie, lipirea etichetelor umilitoare, utilizarea de epitete ridicole, atribuire de porecle şi pseudonime ofensatoare, toate având ca efect practic subminarea autorităţii persoanelor respective.

Una dintre modalităţile des utilizate în manipularea politică este sugestibilitatea „maselor” prin apelarea sau „recomandarea” (certificarea) unor actori cunoscuți, cercetători, sportivi și alte celebrități pentru consolidarea efectului și popularitatea candidatului sau partidului.

Alte „discursuri” manipulatoare sunt cele care se referă la chestiuni generale, nesoluţionate de zeci sau sute de ani dar care de fiecare dată au priză mare la mase: lege şi ordine, drepturile omului, umanism, libertate, justiţie imparţială, ajutoare sociale, locuri de muncă, stimularea tinerilor, acordarea unor avantaje diverselor categorii sociale defavorizate, stat suveran sau independent etc. Cu toate că promisiunile lansate nu reflectă adevărul, nefiind niciodată realizate, cetăţenii cred poveştile candidaţilor mereu şi le oferă votul.

Manipularea politică este utilizată pe scară largă nu numai în statele totalitare și autoritare ci şi în democrațiile occidentale moderne. Astăzi, orice campanie electivă prezidențială sau parlamentară utilizează tehnicile de manipulare politică atât în discursuri cât şi prin intermedierea mass-mediei, tehnicile fiind necesare şi obligatorii menite pentru a crea politicianului o imagine complet diferită de realitate şi astfel, prin minciună, sunt capabile să-i asigure victoria.

Conştiinţa maselor are tendința de a crea și de a se încrede în mituri şi iluzii. O trezire a conştiinţei ar răvăşi toate iluziile dar câţi dintre noi vor să iasă în afara zonei de confort?

„Ce-aţi făcut din noi, neisprăviţilor? întreabă o româncă guvernanţii posdecembrişti. Ne-aţi sigilat destinele în zodia perdanţilor!”

„Bună ziua, doamnelor şi domnilor!

Pardon de expresie! Forma corectă de salut ar fi, „Vai de zilele noastre! Ce-aţi făcut din noi, neisprăviţilor?”

Pentru că ne-aţi sigilat destinele în zodia perdanţilor, voi face un salt peste cuvenitele formule de politeţe şi vă întreb abrupt: dacă fostul comandant al Penitenciarului Rîmnicu Sărat, Alexandru Vişinescu, a fost trimis în judecată pentru crime împotriva umanităţii şi drept urmare a fost condamnat la 20 de ani de închisoare, urmând să fie şi degradat militar, voi, cei care în ultimii 25 de ani, pretinzînd că aţi condus România, aţi devastat-o, aţi vîndut-o, aţi pustiit-o, ce meritaţi? Chiar dacă decizia nu este definitivă, putînd fi atacată, fie şi după o jumătate de secol, această vişinată expirată, va plăti pentru ororile comise.

Torţionarul Vişinescu se face vinovat de moartea şi de maltratarea a zeci, poate sute de detinuţi politici. Voi, cei care vă faceţi vinovaţi de distrugerea, fără precedent, a României, a unui popor, ce pedepse meritaţi?

– guvernele post-decembriste care s-au perindat la conducerea ţării în ultimii 25 de ani, au distrus, au falimentat, au privatizat defectuos ori au vîndut la fier vechi, peste 1.200 de mari întreprinderi româneşti. Drept urmare, peste jumătate din forţa aptă de muncă a plecat în Italia, Germania, Spania, Franţa… Unii muncesc pentru ei şi pentru familiile abandonate în ţară, alţii fură, cerşesc, ucid în numele supravieţuirii;
– în anul 1989, România nu numai că nu avea datorii externe, ci dispunea de 18 miliarde de dolari, care se constituiau din lichidități bancare sub formă de rezerve valutare şi de creanţe generate de exporturi. Unde au dispărut aceste sume?
– ne-aţi minţit, ne-aţi furat, ne-aţi devastat ţara, aţi creat condiţii optime reducerii populaţiei „pe căi naturale”. Natalitatea scade îngrijorător. Tinerii sînt ignoraţi;
– aţi pierdut (cedat) cu acte, moştenirea Gojdu;
– aţi pierdut pentru totdeauna tezaurul României încredinţat spre păstrare Moscovei;
– tot sub… conducerea voastră, România a fost scosă de pe lista producătorilor de aur, pierzînd astfel dreptul de a folosi poansonul BNR. În aceste condiţii, orice producator de aur din Romania trebuie sa apeleze la un laborator acreditat, ceea ce înseamnă costuri suplimentare pentru inscripţionarea lingourilor;
– tot la pierderi se încadrează şi Pavilionul naţional– simbolul care indică naţionalitatea navei. Cu alte cuvinte, dacă am rămas fără flotă, la ce i-ar mai folosi Autorităţii Navale Române, Pavilionul românesc?!
– unde sînt sumele enorme care constituiau fondul de pensii în 1989?
– unde sînt banii Fondului Solidaritatea?
– ce s-a întîmplat cu fondurile UTC, PCR şi ale Sindicatului socialist? Dar cu patrimoniul acestora, ce aţi făcut?

„În spatele fiecărei mari averi se află o fără-de-lege.” – aprecia Honore de Balzac. Voi cum veţi justifica traiul regesc şi averile colosale pe care vi le-aţi permis?

– aţi pritocit legi cu dedicaţie pentru grupuri de interese, legi care nu au nicio legătură cu poporul român, cu interesele ţării;
– prin complicitate, aţi contribuit la distrugerea fondului forestier, la înstrăinarea tuturor resurselor României;
– sub pretextul retrocedărilor, aţi înstrăinat clădiri monumente istorice, numeroase sedii de muzee, de şcoli, licee, grădiniţe, clinici medicale, dar şi terenuri intravilane;
– sînteţi devoratori nativi, aţi acceptat liberalizarea vînzării terenurilor, care va conduce la pierderea definitivă a României. După cum aflăm din scrierile domnului Eminescu, ţara a mai fost devorată dar „Matei Basarab răscumpăra cu bani din visterie, pămînturi încăpute pe mîini străine; astăzi trei din patru părţi ale acestor pămînturi sînt în asemenea mîini. Se înţelege că cu pământul trec drepturile publice, cu acestea Parlamentul, cu Parlamentul puterea.” Vom mai avea un Basarab care să răscumpere ceea ce aţi înstrăinat voi? Greu de crezut!
– actul de justiţie se face esenţialmente, pe baza interceptărilor convorbirilor, a iscoadelor, a trădărilor, a turnătoriilor numite parşiv, „denunţuri”, pe şantaj. Toate acestea, cu acordul sau la comanda voastră;
– Academia Română asistă fără nicio reacţie, la mutilarea Limbii române, care este memoria neamului. Desigur, şi primii demnitari ai ţării fac excepţie de limba română. A vorbi la întîlniri cu protocol de grad zero, în limba poporului pe care pretinzi că îl conduci, reprezintă o formă de respect faţă de acesta. De ce oare, Angela Merkel, François Hollande, Vladimir Putin, Sergio Mattarella şi alţi lideri vorbesc exclusiv în limbile oficiale ale ţărilor ai căror conducători sînt? Pot fi bănuiţi aceştia că sînt doar vorbitori ai unei singure limbi? În mod evident, nu!
– dominaţi de instincte primitive, de interese private ori de grupuri infracţionale, aţi procedat astfel încît funcţiile cele mai importante în stat au fost ocupate exclusiv, de indivizi numiţi pe cu totul alte criterii decît cele ale competenţei. De aici, dezastrul;

Histrionici, cu o ereditate fisurată, defectuoasă, ne-aţi amputat încrederea. Sub pretextul libertăţii de exprimare, aţi mutilat adevărul, astfel încît, adesea, viaţa pare mai dureroasă decît moartea.

– aţi contribuit la distrugerea agriculturii, astfel încît românii consumă furaje chimice de import. Drept consecinţă, România este pe locuri fruntaşe în Europa, chiar şi în lume, la numeroase afecţiuni cronice;
– aţi instrumentat complicităţi pentru a vă însuşi tone de bani din licitaţii organizate în folosul vostru;
– sînteţi abstracţi, aţi banalizat declinul. După 25 de ani de „reformă” a învăţămîntului, cei mai mulţi au diplome şi din ce în ce mai puţini au studii. Nenumăraţi semianalfabeţi cu diplome, deţin funcţii importante în stat, de aici, consenciţele dezastruoase;
– sistemul sanitar, de asemeni, l-aţi reformat astfel încît, s-au înmulţit cimitirele;
– o devastatoare inflaţie a răului devorează ceea ce a mai rămas din noi. „România apare ca o ţară devastată de frici şi de percepţia unor pericole care pîndesc individul, comunităţile sau chiar ţara în totalitatea ei, la tot pasul. Universul social al românului pare populat de nesiguranţă şi incertitudini, de spaime şi viitoare pericole care îl determină la acţiuni sau reprezentări fataliste sau pesimiste cu privire la viitor” – se arată în analiza datelor unui studiu IRES, realizat în luna mai 2015. „Riscuri precum nesiguranţa locului de muncă sau cel legat de somaj sînt cele cu care ne-am obişnuit în ultimele decenii, dar la ele se adaugă mai nou terorismul, riscurile alimentare, poluarea, accidentele nucleare. Românii sînt tot mai speriaţi de traficul şi consumul de droguri sau de riscul unui război în zonă” – se mai arată în acelaşi studiu.
– Un popor este un organism viu, care nu poate supravieţui la nesfîrşit cu demnitatea amputată!

Întorcîndu-mă la victimele criminalului Vişinescu, care trăiau în condiţii inumane, înspăimîntate, fără hrană suficientă, fără medicamente, umilite, vin şi vă întreb, victimele regimurilor voastre nu au fost tratate în mod similar? Torturati psihic, nu şi fizic, numeroşi români s-au sinucis pentru că nu au putut suporta lipsurile, spaimele. Alţii, au plecat în veşnicie la vîrste tinere, din aceleaşi cauze.

Legendara „generaţia-n blugi şi-n adidaşi”, care a îndurat lipsuri inimaginabile, condiţii inumane, care a fost exploatată diabolic pentru ca România să achite datoria externă şi pe spatele căreia Ceauşescu a reclădit România, pentru ca să aveţi voi ce fura, sînt pensionarii de astăzi, cărora nu le puteţi asigura o existenţă decentă, binemeritată, determinîndu-i să se simtă vinovaţi pentru că nu au murit înante de împlinrea vîrstei de pensionare.

Cei mai mulţi dintre seniorii de astăzi, şi-au riscat vieţile, participînd necondiţionat la evenimentele din decembrie 1989, majoritatea, fără a pretinde titluri de revoluţionari şi recompense consistente. Morţii din decembrie ’89, victimele mineriadelor, vor rămîne îngropate şi la propriu şi la figurat? Ce-aţi făcut din ţara lor, din truda lor, din vieţile şi din morţile lor? Credeţi că veţi păcăli soarta şi că nu veţi plăti? Poate că unii veţi avea „şansa” să nu prindeţi acele vremuri, dar vă asigur că cel puţin unii dintre voi, mai devreme sau mai tîrziu, veţi avea soarta torţionarului Vişinescu, pe care, paradoxal, statul român l-a recompensat onorabil, pînă la vîrsta de 90 de ani.

Conform hotărîrii Curţii de Apel Bucuresti, Vişinescu trebuie să plătească urmaşilor victimelor sale, 300.000 de euro, cu titlu de despăgubiri. în solidar cu Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul de Interne şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor. Chiar dacă instanţa a menţinut sechestru asigurător pe imobilul în care locuieşte Alexandru Vişinescu, cît şi pe o serie de acţiuni pe care acesta le-ar deţine la SIF, o parte din suma stabilită pentru despăgubiri, va fi suportată de stat prin instituţiile amintite, adică de noi, implicit de către urmaşii victimelor Vişinescului cel cumplit. Paradoxal sau nu, suportăm sau nu…

Ar fi multe de adăugat – distrugerea CFR, a Loteriei şi a Poştei Române, desfiinţarea cinematografelor şi implicit devastarea Patrimoniului imobiliar al România Film, deturnarea fondurilor europene şi de aici consecinţele etc, etc, etc.

Cum eu nu am autoritatea de a judeca şi de a pedepsi conform legislaţiei româneşti în vigoare, aceste fapte care au condus la distrugerea României, am semnalat doar, apreciind că toate acestea şi numeroase altele, pot fi catalogate ca fiind cel puţin crime împotriva umanităţii.

Vă întrebaţi poate cum îmi permit să nu folosesc pronumele de politeţe cînd mă adresez unor foşti şi actuali demnitari? Explicaţia este simplă şi de bun-simţ. De vreme ce sînt la per tu cu Dumnezeu, cum credţi că aş putea să mă adresez unor mincinoşi, unor trădători, unor hoţi, unor vînzători de ţară?

Cu mari rezerve, admit că nu toţi vă încadraţi în aceste categorii. Maxim 1-2 la sută, se exclud poate, dar şi aceia deliranţi, aroganţi, duplicitari…

Felicia Popa„

Sursa: Expunere