Hegemonia Culturală, Conştiinţa falsă şi Lupta pentru putere

Puterea hegemoniei culturale stă în invizibilitatea ei. Ea nu pare o cultură „politică”, ci este exact ceea ce aparent ne place sau ceea ce credem că este frumos sau ce se simţim că este confortabil. Împodobită cu funde colorate, sclipici, artificii, povești, discursuri și imagini, hegemonia culturală, deşi este o mişcare politică, nu arată ca una politică și, prin urmare, este mult mai greu observabilă şi foarte rezistentă.

Când o cultură devine hegemonică, „bunul simț” promovat de aceasta este impus  cu forţa majorităţii populației.

Modurile de exprimare, gândire şi manifestare ale activiştilor sunt revoluţionare deoarece se opun violent puterii dominante, legitime. Acest tip de cultură, conform filosofului marxist Antonio Gramsci, ar avea rădăcinile în credinţele tradiţionale ale ţărănimii sau în cultura magazinelor de tip industrial iar filosoful Stuart Hall le descoperă şi în subculturile tineretului manifestate prin divertisment comercial, mişcarea Rastafari, Punk iar mai nou, completez eu, prin hipsterism.

Activitatea activistului, conform lui Hall, este de a identifica și de a exploata aceste buzunare culturale, de a construi o contra-cultură radicală în interiorul vechii societăți și de a lupta pentru o nouă hegemonie culturală, indiferent cu ce mijloace.

Hegemonia culturală crează o conştiinţă falsă, deosebit de evidentă pentru cei care privesc obiectiv din exterior fenomenul. Ea este capabilă să adune nenumăraţi adepţi care, odată intraţi în jocul puterii invizibile, vor deveni rapid mase de manevră necesare consolidării poziţiei statului paralel (din umbră).

Cele mai uşor de manipulat sunt ONG-urile şi sindicatele deoarece prin acestea, statul paralel (format dintr-o anumită parte a bogaţilor la care s-au alăturat – plătiţi generos, evident – indivizi importanţi din interiorul statului legitim) poate pretinde concesii de la statul legitim, unele absurde şi, dacă statul legitim nu va înfiinţa o contra-mişcare sau un plan de anihilare a acesteia, riscă să piardă guvernarea prin forţă şi violenţe provocate intenţionat .

O avertizare importantă venită din partea comunistului Gramsci: Lupta pentru hegemonia culturală, pentru a avea succes, trebuie să facă parte dintr-o strategie globală care încorporează și lupte pentru dobândirea puterii politice și economice, la nevoie, revoluţii. Vi se pare cunoscut?

Reclame

Cele 9 legi ale Illuminati

1. Lucifer, Purtătorul luminii, a creat doar două tipuri de oameni: noi, Illuminati și vitele umane, care nu au niciun drept cu excepţia acelora de a fi înrobite, batjocorite și sacrificate.

2. Realizați Guvernul Unic, alias Sclavia Globală.

„Sacrificarea vitelor umane” se va face la o scară fără precedent și reprezintă o consecință a celei de-a doua porunci a Genocidului Global.

3. Transformați vitele umane în roboți și convingeți-le că „Negrul este alb”.

4. Adevărul (ascuns) se ține la vedere.
Spuneți deschis adevărul vitelor umane, dar asigurați-vă că nu înțeleg subiectul.

5. Înlăturați cât mai curând posibil toţi adevărații creștini și toţi evreii.
(Notă: prin sintagma „evreii” se înţelege atât rasa, cât și religia lor.)

6. Supuneți-vă doar vouă înșivă.

7. Convingeți vitele umane că nu există niciun Creator.

8. Creați decepții nesfârșite, serviți-le NIMICUL, iar realitatea simulată va fi oferită la sfârșitul spectacolului.

9. Rescrieți Istoria pentru a transforma în mod oficial înfrângerea voastră din trecut în victoria prezentului.

A negocia cu Guvernul NU înseamnă a da mită

Mita este actul de a da bani, bunuri sau alte forme de recompensă unui destinatar în schimbul unei anumite modificări a comportamentului acestuia (în beneficiul / interesul mituitorului) pe care destinatarul nu l-ar modifica altfel. Mita este cu atât mai periculoasă cu cât este oferită sau pretinsă de către un înalt funcţionar public, funcţionar public sau funcţionari ai sistemului judiciar întrucât aceste persoane au responsabilităţi foarte importante şi, prin natura postului, au obligaţia juridică sau publică de a executa sau nu acte de cea mai înaltă calitate în folosul comunităţii/societăţii. Aparatul de stat este cel care trasează involuntar modelul comportamental al cetăţeanului de rând. Dacă în structurile administrative ale statului se practică frecvent corupţia, dispreţul faţă de valorile morale, legale, instituţionale, cetăţeanul înţelege facil că numai prin mită se pot rezolva problemele sale. Astfel, puterea exemplului negativ plecat de foarte sus ne urlă mut din colţuri că la noi TOTUL ESTE DE VÂNZARE! Şi, în temeiul acestui „principiu” barbar, se „tranzacţionează” orice, oricând şi oricum.

Plaga corupţiei din România fiind generalizată, şansa de revigorare a instituţiilor statului este NULĂ! Pentru a înlătura efectele dezastruoase, trebuie eliminată cauza ori… Cauza problemei îşi află rădăcinile atât în mediocritatea şi imoralitatea membrilor partidelor aflate în competiţie cât şi în angajările sau numirile, de către funcţionarul cu putere de decizie, a persoanelor cu funcţii de conducere (şi nu numai) în instituţii publice, exclusiv pe „criteriul” rudă, prieten, amantă, cunoştinţă. Promovarea non-valorilor în posturi cheie este o tehnică specifică sistemului corupt!

Funcţia legii este de a păstra la putere pe cei care deţin puterea!

Nu cred că o persoană normală psihic îşi poate imagina că legea şi actul justiţiei sunt juste. Toată lumea știe sau ar trebui să ştie că există o lege şi o justiţie pentru cei bogați și altele pentru cei săraci deşi teoretic sunt unanim aplicabile. Magistraţii, parlamentarii, înalţii funcţionari publici, medicii, profesorii, aproape toţi iau mită, sunt corupţi ori şantajabili. Marea majoritate ajunge în posturi de conducere doar pentru că este element parte al aceluiaşi mecanism corupt. Toate posturile vacante existente în instituţiile publice ale statului sunt ocupate exclusiv de piloşi, angajaţi aparent legal, în baza unor examene pur formale, piloşi care la rândul lor au conexiuni cu indivizi aflaţi în interiorul reţelei: rude, amante, prieteni etc. Nicăieri nu mai contează calitatea umană, profesionalismul, moralitatea, inovaţia, strategia evolutivă, mintea deschisă, viziunea creativă… Ceea ce contează este strict legătura individului cu sistemul corupt (irelevante devin gradul de prostie, obscurantismul ori incompetenţa). Aceşti indivizi, fiind simbolurile amestecului ciudat între realitate şi iluzie, democrație și privilegiu, impostură și decență, formează rețeaua subtilă plină de compromisuri şi mizerie umană prin care statul îşi menține nestingherit puterea şi forma sa coruptă.

Alegeți lideri care vor investi în construirea de poduri, nu în ziduri, în cărți, nu în arme, în Moralitate, nu în  Corupție, în înțelepciune şi nu în ignoranța, în Stabilitate, nu în teamă și teroare, în Pace, nu haos, în Iubire, nu în Ură, în Convergență, nu în segregare, în Toleranță, nu în discriminare, în Corectitudine, nu în Ipocrizie, în  Substanţă, nu în superficialitate, în Caracter, nu în Imaturitate, în Transparență, nu în secrete, în Dreptate, nu Nedreptate, în Adevăr, nu în Minciuni. Abia când vom alege astfel de lideri VOM DĂRÂMA DEFINITIV SISTEMUL CORUPT, până atunci…trăim în iluzii!

Şi, până când nu se vor reaşeza lucrurile în ordinea lor firească, nu are nimeni dreptul să pretindă justiţie împotriva hoţilor şi a corupţilor pentru că Statul a permis acestor oameni să crească şi să se dezvolte în cea mai pestilenţioasă mocirlă, i-a împins cu bună ştiinţă (direct sau indirect) spre crime şi infracţiuni, fie condamnându-i la sărăcie, fie tolerându-le actele vădite de corupţie, apoi tot statul „neprihănit” vine  şi îi pedepseşte discriminatoriu/aleatoriu pe unii dintre ei deşi EL este singurul vinovat al creaţiei sale: Statul a educat copiii de mici să devină hoţi, corupţi, criminali, mimetici, le-a modelat perfect mentalitatea pe structura societăţii conformiste în care urmau să-şi continue destinul! Statul are nevoie de sclavi şi roboţi! Atâta timp cât „uneltele” nu se revoltă, sunt facil manipulabile, laşe, depravate, alienate psihic, Statul nu are motive de panică. Comportamentele dezaxate, inumane sunt frecvent laudative şi promovate în media astfel că indivizii depravaţi, drogaţi, alcoolici, impersonali devin modele naţionale/mondiale iar mulţimile, nu-i aşa?, se satură cu pâine puţină şi circ.

Priviţi cum de ani buni ne dispar rând pe rând Libertățile şi Drepturile fundamentale. Ce facem? Înghiţim cu noduri atrocităţile şi crimele lumii, ascundem capul şi mai adânc în pământ, ne baricadăm în case şi aşteptăm timoraţi fie opresiunea statului pentru orice, fie ridicarea cuiva din mulţime, capabil să ne răzbune toate umilinţele suportate de-a lungul anilor, să ne şteargă lacrimile din suflet, să ne plângă morţii nevinovaţi. Atât! Fiecare aşteaptă pe altcineva să se revolte, altcineva aşteaptă pe altcineva şi uite cum aşteptarea continuă spre plus infinit. Dar…dacă nu ne oprim ACUM din tăcere, dacă nu ne revoltăm împotriva a tot ceea ce este greșit,  copiii noştri sunt condamnaţi să trăiască destinul indigo al părinţilor, poate chiar unul mai hidos, mai diabolic. A lăsa Schimbarea pe umerii generaţiilor viitoare, de teama sacrificiului personal, din pasivitate sau obişnuinţă, riscăm să nu schimbăm niciodată nimic, ba mai mult, odată cu trecerea timpului, schimbarea să devină imposibilă. Sistemul, cu cât se învecheşte în metehne, se autoconsolidează şi se auto-protejează continuu prin legi împotriva propriului popor. Acest sistem bătrân, metastazat, îşi continuă dinamica dezastrului atâta vreme cât nimeni, nicăieri, nu va îndrăzni să se ridice în picioare şi să strige: STOP! AJUNGE! ACUM avem nevoie de o mulţime ridicată într-o singură VOCE, şi NU de o singură voce ridicată din mulţime!

Petre Ţuţea despre proşti

Avocați penalişti interceptați de DNA pentru că reuşeau să-şi scoată clienţii din arest pe vicii de procedură

Doi avocați din Bistrița, specializați în Drept penal, au fost ascultați luni în șir de procurorii DNA. Ce a atras atenția procurorilor? Tocmai faptul că cei doi reușeau să-și scoată clienții din arest, folosindu-se de greșelile procurorilor (adică speculau viciile de procedură). În acelaşi dosar au fost ascultați şi un fost procuror şef, dar şi un fost preşedinte al unei Curţii de Apel.

„Telefoanele mele şi ale colegului meu au fost puse sub ascultare luni întregi fără ca noi să ştim nimic. Abia după o perioadă destul de lungă am primit de la DNA Bucureşti o rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale, în care ni se comunica că am fost ascultaţi, de mai multe ori. În acelaşi dosar cu noi au fost ascultaţi şi un fost procuror şef al unui parchet din Bistriţa dar şi un fost preşedinte al Curţii de Apel Cluj.

Cel mai probabil procurorilor li s-a părut suspect faptul că în acea perioadă aveam foarte multe persoane reţinute sau arestate preventiv pe care reuşeam să le scoatem din arest. Nu ştim exact în ce dosar am fost urmăriţi însă ni s-a comunicat că nu s-a început urmărirea penală împotriva noastră, că nu se confirmă sesizările, procurorii susţinând că s-ar fi sesizat în urma unor date, informaţii şi activităţi specifice. În acest caz era vizat şi un fost prim procuror de la parchet şi un fost preşedinte de Curte de Apel, dar ce căutam noi în acelaşi dosar chiar nu avem idee…”, a declarat pentru Mediafax avocatul Aris Cupşa.

După ce au fost intercepaţi mai bine de un an, procurorii au stabilit că nu există nimic suspect în activitatea celor doi avocaţi bistriţeni.

„Ne-au interceptat pe toţi o perioadă destul de lungă, pe bucăţi, luni în şir, peste un an. Nouă ne-a venit rezoluţia că nu se confirmă nimic, în cazul celorlalte persoane ascultate în acelaşi dosar nu ştiu ce rezoluţie au primit… Ne-au ascultat cei de la DNA din Bucureşti. Nu ştim nimic de cererea de interceptare, cert este că nu s-a descoperit nimic”, a mai spus avocatul.

Iar cazuri similare, susţine apărătorul, sunt la tot pasul.

„Am numeroşi clienţi care au fost interceptaţi, lucru care se poate vedea din dosarele de urmărire penală şi în cazul cărora nu s-a putut găsi nici o probă împotriva lor. Chiar discutăm şi cu alţi avocaţi pe tema asta, că din 300-400 de cereri de interceptare se respinge eventual una şi aia probabil pentru că persoana care ar urma să fie interceptată a decedat… Eu mă aştept ca la Curtea de Apel să fie acceptate multe astfel de solicitări, dar chiar toate?! Nu există să poată fi admise toate, dar acesta este sistemul”, mai spune Aris Cupşa, care susţine că în ultimii ani a devenit o practică a anchetatorilor să îşi facă problele numai din interceptări.

Acesta avertizează că există probleme serioase din cauza interceptărilor în stabilirea eventuală a stării de fapt dar şi a prejudiciilor, fiind luate în calcul convorbirile chiar dacă acestea nu se materializează.

„Este o problemă mare a sistemului… Judecătorul poate sau nu să ia în seamă solicitările de interceptare. Dacă le ia în seamă, este şi problema lui… Să pice şi ei (n.n. judecătorii), să vadă şi ei cum este. Nu este normal să iei toate intercepările în seamă, pică şi ei… poate aşa se învaţă să nu le mai ia în seamă chiar pe toate”.

Cele patru instanţe din Bistriţa-Năsăud au admis 99,5 % dintre cererile de interceptare a discuţiilor primite în ultimii ani, conform statisticii făcute publice de avocatul Radu Chiriţă, în urmă cu o săptămână.

 

Cum a ajuns Soros să conducă România?

Începuturile influenţei lui Soros în România

România este una dintre țările europene foarte orientate şi vajnic susţinătoare a proiectului geopolitic existent în agenda atlantiştilor. În ciuda faptului că românii sunt majoritari creştini, elitele sunt fanii nemuritori ai Uniunii Europene şi  SUA.  Motivul este foarte simplu: elitele și societatea civilă din România au fost aproape complet acaparate şi formate de şi prin ONG-urile americane, în mod special de cele patronate de George Soros.

Infiltrarea lui Soros în România

La începutul anilor ’80, George Soros făcuse primii paşi în finanţarea grupurilor de rezistență şi a oamenilor care se opuneau regimurilor comuniste din Europa de Est, promovând ideile unei „Open Society” (Societatea Deschisă). În 1979, „Open Society” a pătruns nu numai în Europa de Est dar şi în alte ţări precum cele din Africa, Asia,  America Latină și Centrală. În 1992, la Budapesta, Soros a fondat „Central European University”, ocazie cu care a început să selecteze şi să formeze cadre din întreaga Europă de Est, din fosta URSS şi din România.

Unele voci spun că George Soros ar fi fost implicat în “afacerile” din România ultimelor zile ale anului 1989 însă, după căderea regimului tototalitar al lui Ceaușescu, a declarat presei că nu ar fi avut niciodată vreo legătură cu evenimentele  respective în schimb a recunoscut că a sponsorizat unele case de filme din ţările comuniste, conduse de adversari ai regimurilor comuniste.

Totuşi, fix pe 31 decembrie 1989, în vacarmul evenimentelor din întreaga ţară, George Soros pune bazele “Grupului pentru Dialog Social” (GDS) şi apoi a “Fundaţiei pentru o Societate Deschisă” (Open Society), care fusese iniţial botezată “Fundaţia Soros”, cunoscută astăzi în întreaga lume. Este greu de îngurgitat ideea că, în vremurile tulburi, specifice schimbărilor de regim, Soros ar fi reuşit să cunoască într-un timp extrem de scurt (5 zile!!!), foarte mulţi intelectuali din România, deoarece nu se poate presupune că i-ar fi abordat întâmplător pe străzi, le-ar fi făcut imediat propuneri nerefuzabile şi aceştia s-ar fi pus imediat cu burta pe înfiinţare de Fundaţii taman atunci când românii erau încă nauciţi şi nimeni nu ştia sigur în ce mod se va finaliza revolta. Din aceste motive devine foarte credibilă ipoteza referitoare la faptul că respectivii intelectuali se cunoşteau deja între ei şi toţi îl cunoşteau pe Soros de mai mulţi ani, fiind beneficiarii direcţi sau indirecţi ai  sponsorizărilor anterioare sale.

Prima organizație Soros-istă din România – Grupul pentru Dialog Social (GDS) – a avut ca membri fondatori pe Silviu Brucan, Andrei Pleșu, Gabriel Andreescu și Stelian Tănase.

Primul canal privat de televiziune, apărut după decembrie 1989 – SOTI – a fost sponsorizat masiv de acelaşi George Soros, şi a reprezentat un mijloc important de comunicare media prin care s-a impus ferm şi categoric promovarea exclusivă a ideologiei americane. Soros a alocat sume uriaşe pentru şcolarizarea jurnaliştilor angajaţi în acea televiziune (Andreea Esca beneficiară).

Gravitatea constă în aceea că toate structurile politice aflate în opoziţie, inclusiv sindicatele aşa-zis independente (studenţeşti sau profesionale), erau finanţate din puşculiţa fără fund a magnatului maghiaro-evreo-american Soros, prin fundaţiile sale deschise direct în România: Open Society (O societate Deschisă), Freedom House, NED, Institutul Naţional Republican.

Ca urmare a sponsorizării masive în toate părţile, George Soros reuşeşte să construiască în scurt timp VOCEA SOROS-istă ce va domina România. Formată din intelectualii şi jurnaliştii „scolarizaţi” de magnat, oamenii devin peste noapte cei care decid şi/sau influienţează clasa politică românească. De exemplu, fostul ministru al Apărării – Mihnea Motoc – primise anterior numirii în funcţie, o bursa la George Washington University din SUA şi, din acel moment, a devenit agent american de influență în România.  Soţia dânsului – Iulia Motoc – a fost numită de fostul preşedinte Băsescu, judecător la CEDO, numire controversată în breasla magistraţilor datorită slabei sale pregătiri profesionale.

Din anul 1990, Soros şi ONG-urile sale controlează învăţământul românesc. Astfel, unele fundaţii s-au ocupat de elaborarea “manualelor şcolare alternative”, colaborarea cu Ministerul Educaţiei fiind una fructuoasă şi îndelungată .

Chingile lui Soros

Primul reprezentant direct al lui George Soros în România a fost Sandra Pralong (Sandra Marilyn Andreea Budis), o persoană care, deloc întâmplător, a emigrat din România în anii ’70 și a revenit după căderea lui Ceaușescu. Sandra Pralong a fost iniţial consilierul preşedintelui Emil Constantinescu, iar astăzi este consilierul președintelui actual, Klaus Iohannis.

Demn de menționat  este faptul că fostul premier Dacian Cioloș, fost comisar european pentru agricultură, a fost la rândul său  membru al „Friends of Europe” (Prietenii Europei), altă asociaţie finanțată de “Fundația pentru o Societate Deschisă”. De altfel, Guvernul său a fost poreclit “Guvernul Soros” datorită componenţei sale:  “tehnocraţi” Soros-işti, scoliţi prin universităţi din Europa şi SUA care practic s-au dovedit a fi cei mai slabi miniştri postdecembrişti, performanţa lor fiind ZERO!

Astăzi, cunoscând toate aceste informaţii, concluzionăm că România este condusă, într-o manieră deschisă şi făţişă, aproape exclusiv de oamenii lui Soros. Altfel spus, Soros conduce România din umbră!!!

Reţeaua Soros: ONG-uri & Sucursale

În afară de GDS și “Open Society – Fundația Soros”, finanţatorul  american a dezvoltat o multitudine de structuri asociative legate de ONG-urile mamă: sucursalele!!!  Iată doar câteva exemple: „Soros Consiliere și Avizarea Centrului de Plasament”, „Soros Centrul de Informații Universitare”, „Uniunea pentru Reconstrucția României”, „Centrul de Parteneriat pentru Egalitate”, „Centrul pentru Dezvoltare Economică”, Fundația „Concept”, „Centrul pentru drepturile Omului – București”, „Asociația pentru drepturile Omului din România -. Comitetul Helsinki (APADOR-CH)” Asociația „Pro-Democrația”, „Societatea Academică Română”, etc. etc.etc. ONG-urile soros-iste se nasc peste noapte şi sufocă planeta, fără ca justiţia vreunui stat să obstrucţioneze planurile sale diabolice.

Printre membrii organismelor susmenţionate puteți descoperi cu ușurință foşti sau actuali miniștri, consilieri ai președinților României, directori ai instituțiilor de stat, jurnaliști influenți, miniştri secretari de stat, avocaţi, magistraţi… Este demn de remarcat faptul că trei dintre cei patru preşedinţi ai României au avut sau au consilieri persoane formate şi crescute în rețeaua Soros.

Practic, Soros şi-a construit o adevărată şi puternică rețea insituţională prin care conduce România de la un capăt la altul. De exemplu, în cadrul ONG-ului „Soros Open Network România” (ITS), operează o mare varietate de ONG-uri, cum ar fi:

APD  – Fondată în august 1990 de către Adrian Moruzi din Braşov. Aceasta a fost finanțată, în primul rând, de „National Democratic Institute” apoi a intrat în piramida ONG-urilor sorosiste. Asociaţia are 30 de sucursale în întreaga ţară şi peste 1.000 de membri. Specializări: supravegherea alegerilor, numărarea paralelă a voturilor etc. Organizeaza în fiecare an „Universitatea de Vara din Balvanyos” (Covasna), alături de „Liga Pro-Europa” și „Uniunea Tineretului Maghiar” și IDESZ.

„Pro-Democrația” – finanţată de „National Democratic Institute”, „Freedom House”, (Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională) „USAID” şi „Westminster Foudation for democracy”.

„Societatea Academică din România” (SAR), condusă de Alina Mungiu. A promovat fuziunea dintre Partidul Democrat Liberal şi Partidul Național Liberal, astfel că, PNL-ul, partid istoric românesc, a fost complet deturnat de activiştii soros-işti. Alina Mungiu este sora lui Cristian Mungiu, regizor de film românesc, premiat cu Oscar pentru pelicula “4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile” în care subiectul central era avortul din vremea comunismului. Mungiu este finanţată din fondurile “Open Society Institute”, Banca Mondială, Freedom House şi Marshall Fund.

„Asociatia Pentru Drepturile Omului În România – Comitetul Helsinki” (APADOR-CH), condusă iniţial de Renate Weber iar din 1996 de Monica Macovei.

Grupul pentru Dialog Social (GDS), prima asociaţie sorosită din România, fondată în 1990, include oameni din mass-media, consideraţi intelectuali de frunte ai României de azi: Andrei Pleșu, Gabriel Andreescu, Stelian Tănase, Gabriela Adameșteanu, Mariana Celac, Andrei Cornea, Adrian Cioroianu, Andrei Oişteanu etc.

Personalități de seamă în cadrul rețelei „Soros Open Network România”: Renate Weber, Alina Mungiu, Monica Macovei, Cristian Pârvulescu, Mihai Răzvan Ungureanu, Adrian Cioroianu etc.

O poveste de succes

Unul dintre cele mai bune exemple de lucru a rețelei Soros este cariera lui Mihai Răzvan Ungureanu, fost șef al Serviciului de Informații Externe al României (SIE), fost prim-ministru (2012) și ministru de externe (2004-2007). Din 1997 Răzvan Ungureanu, a lucrat pentru FSD. Acest lucru i-a permis să beneficieze de burse și stagii de practică în diverse ţări. Astfel, în anii ‘90-’91, Ungureanu a primit o bursa la master la St. Cross College – University of Oxford. Acest lucru i-a permis să devină ulterior membru a prestigioasei „Asociații Europene pentru Studii iudaice din Oxford.” In 1998, Ungureanu  a devenit „Senior Fellow” la „Centrul Oxford pentru Studii Ebraice și evreiești” din cadrul „St. Cross College” (Oxford), centrul  celei mai faimoase universităţi de gen din lume. A primit „Premiul Posen” şi a beneficiat de o bursa de doi ani (1996/1997 și 1997/1998) la renumita „Universitatea Ebraică” din Ierusalim. In anul 2000 Ungureanu a revendicat titlul de „Senior Reader” la „NATO School” din Oberammergau (Germania), iar din 2003 devine „Senior Reader” la „George C. Marshall, Centrul pentru Studii de Securitate” din Garmisch-Partenkirchen (Germania). Mihai Răzvan Ungureanu este doar un exemplu de Oportunități oferite de FSD și George Soros tinerilor români. La fel se poate spune şi despre ceilalţi membri din fundaţiile Soros.

Lista lui Soros

Mai jos veţi citi o listă succintă cu românii „norocoşi” care au avansat uluitor pe scara profesională NUMAI din momentul în care au devenit membri ai Grupului pentru Dialog Social, Fundației pentru o Societate Deschisă și a ONG-urilor sorosiste afiliate:

1. Dacian Cioloș – fost Prim-ministrul României
2. Sandra Pralong – fost consilier al președintelui Emil Constantinescu, consilierul actual al presedintelui Klaus Johannis.
3. Mihai Răzvan Ungureanu – fost ministru de externe (2004 – 2007), fost director al SIE (2007 de – 2012), fost prim-ministru al României (februarie 2012 – mai 2012).
4. Helvig Edward – Directorul al SRI (Serviciul Român de Informații);
5. Corina Şuteu – fost ministru al Culturii, director de formare al Institutului Cultural Roman din New York
6. Prună Raluca Alexandra – fost ministru al Justiției, membru fondator al Transparency International – România
7. Alexander Lăzescu – director de formare al TVR (Televiziunea Română de Stat)
8. Andrei Pippidi – istoric, membru al Comitetului care a elaborat și “Raportul Tismaneanu” , mai precis “Raportul de participare a României la Holocaust”.
9. Vladimir Tismăneanu – om de științe politice, președinte al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, unul dintre cei mai importanți intelectuali neoconservatori din România modernă
10. Andrei Pleșu – scriitor, fost ministru al Culturii (28 decembrie 1989 – 16 octombrie 1991), fost ministru de externe (29 decembrie 1997 – 22 decembrie 1999), consilier al președintelui Traian Băsescu (Decembrie 2004 – mai 2005)
11. Catrinel Pleșu – Director de formare, Centrul Național de carte a Institutului Cultural Român (2009 – 2012)
12. Mihai Șora – filosof, ministru al educației (decembrie 1989 – 28 iunie 1990)
13. Renate Weber – consilier al președintelui Traian Băsescu (2004 – 2005), europarlamentar PNL.
14. Liviu Antonesei – scriitor, jurnalist
15. Alin Teodorescu – sociolog, primul președinte al GDS, consilier al prim-ministru Adrian Năstase
16. Andrei Marga – filosof, ministru al educației (1997 – 2000), ministrul de externe (Mai 2012 – August 2012), Președinte al ICR (septembrie 2012 – Iunie 2013)
17. Horia-Roman Patapievici – filosof, membru al CNSAS (Consiliul Național pentru examinarea Arhivelor Securității ) (2000 – 2004), Președinte al Institutului Cultural Român (ICR) (2005 – 2012)
18.  Mircea Mihaieş – critic literar, eseist, fost Vicepreşedinte al ICR (2005-2012)
19. Cristian Pârvulescu – om de științe politice, președintele „Pro Democrația”
20. Victor Rebengiuc – actor
21. Sabina Fati – jurnalist
22. Andrei Oişteanu – etnolog, antropolog, membru al comitetului de educație al Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”
23. Andreea Pora – jurnalist
24. Teodor Baconschi – teolog, fost ministru al afacerilor externe (decembrie 2009 – ianuarie 2012), ambasadorul României la Vatican, Portugalia, San Marino. Secretarul de stat MAE (2005-2006), Consilier al presedintelui Traian Basescu (2006 – 2007)
25. Monica Macovei – europarlamentar, fost Ministru al Justiției (2004 -2007), candidat la președinția României
26. Alina Mungiu – om de științe politice, șef al News TVR (1997 – 1998), a fondat Societatea Academică din România, cadru didactic la SNSPA
27. Stelian Tanase – scriitor, presedinte si CEO al TVR, director de formare al Realitatea TV
28. Laura Ștefan – membru al ONG-ului „Expert Forum”, director în cadrul Ministerului Justiției (2005-2007), a fost declarată expert pe probleme de corupție de către Ambasada SUA
29. Adrian Cioroianu – istoric, decan al Facultății de Istorie a Universității din București, a fost unul dintre susținătorii introducerii manualelor alternative, o inițiativă a Fundației Soros. Fost senator de Timiș, fost deputat, fost Ministrul de externe (aprilie 2007 – aprilie 2008)
30. Rodica Culcer – jurnalist, fost referent la Ambasada SUA din București (1985 – 1991), director de formare al TVR News
31. Adrian Cioflâncă – cercetător și fost membru al CNSAS, susţinător al Raportului lui Elie Wiesel şi al Raportului Tismaneanu.
32. Stere Gulea – director, fost presedinte al TVR
33. Gabriel Liiceanu – filosof, director al Editurii Humanitas
34. Sorin Ioniță – om de științe politice, consultant al Consiliului Europei, al Băncii Mondiale privind Europa de Est și Balcani; reprezentant al României în Comitetul European Social Economic (CESE) pe secțiunile Transporturi, Energie și Mediu, Agricultură, fost membru al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Riscurilor Sociale și Demografice
35. Smaranda Enache – Președinte al ONG-ului Pro Europa League, fost ambasador al României în Finlanda (1998 – 2001)
36. Radu Filipescu – fratele nepotului lui Petru Groza, membru fondator al GDS
37. Armand (Armant Constantin) Gosu – istoric, fost consilier al ministrului de externe (2010-2012), fost membru al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, fost director al Institutului Român de Istorie Recentă
38. Dan Perjovschi – caricaturist, ilustrator
39. Mircea Toma – activist, ActiveWatch.
40. Michael Bumbeş – istoric.
41. Claudiu Crăciun – om de știință politică, lector al Departamentului de Științe Politice și Studii Europene din SNSPA, fost expert în cadrul Secretariatului General al Guvernului și Ministerului Educației (2004-2009). Lucrarea sa „Proiect de cercetare a învățării Guvernului: Evaluarea politicii prin efectuarea reformei în România” a fost publicată sub auspiciile “Open Society” și  a “Centrului pentru Studii Politice” de la Central European University ambele fondate de George Soros.

SOS Macedonia

O iniţiativă curajoasă a fost anunţată de jurnalistul Nikola Srbov: „Stop Operațiunea Soros (SOS)”, dedicată contracarării influenței activistului miliardar american George Soros care a finanţat şi monopolizat societatea civilă din Macedonia, ajungând până într-acolo încât să suprime punctele de vedere divergente, mai precis cele care vin în opoziţie cu linia impusă de acesta.

Fondatorii Mişcării SOS i-au chemat pe toți „cetățenii cu minți libere,” indiferent de etnie sau religie, să li se alăture în lupta împotriva lui George Soros, omul care a acaparat total societatea civilă şi, prin faptele sale, distruge Macedonia!!!

Membrii SOS se vor concentra în primul rând pe descoperirea activităților „subversive” de pe teritoriul Macedoniei, derulate şi/sau finanțate de Soros prin intermediul ONG-urilor sale.

 SOS Ungaria

Şi în Ungaria se pregăteşte o mişcare similară cu cea din Macedonia. În sfârşit lumea începe să vadă puzzle-ul în ansamblul său. Se trezeşte. O fi prea târziu? Vom vedea.