Un om fără teamă NU poate fi sclav!

Ce ziceţi? Recunoaşteţi mecanismele şi efectele manipulării?

1. Manipularea conștientă și inteligentă a obiceiurilor organizate și a opiniilor maselor este un element important în societatea democratică. Cei care manipulează acest mecanism nevăzut al societății constituie un guvern invizibil care este adevărata putere de conducere a țării noastre. … Suntem guvernați, mințile noastre sunt modelate, gusturile noastre sunt formate, ideile noastre sunt sugerate, în mare parte, de oameni pe care i-am auzit niciodată. Acesta este un rezultat logic al modului în care este organizată societatea noastră democratică. Un număr mare de oameni trebuie să coopereze în acest mod dacă trebuie să trăiască împreună ca o societate fără probleme. … În aproape fiecare act al vieții noastre de zi cu zi, fie în sfera politicii sau a afacerilor, în conduita noastră socială sau în gândirea noastră etică, suntem dominaţi de un număr relativ mic de persoane … care înțeleg procesele mentale și sociale: Modele ale maselor. Ei sunt aceia care trag firele şi care controlează mintea publică.

Edward L. Bernays, Propaganda

2. Trăim într-o lume în care, din păcate, distincția dintre adevărat și fals pare a deveni din ce în ce mai încețoșată prin manipularea faptelor, prin exploatarea minților necritice și prin poluarea limbii.

Arne Tiselius

3. Putem fi seduși de grupuri politice puternice care promit mai multă bogăție și impozite mai mici. Cei cu putere pot folosi trucuri inteligente, psihologice și se pot juca cu slăbiciunile și fracturile noastre pentru a ne atrage spre modul lor de gândire. Putem fi manipulați în iluzie.

Jean Vanier, Găsirea păcii

4. Persoanele care vor să vă manipuleze și să vă folosească nu vă vor spune petele oarbe (punctele slabe) ale voastre. Ele pot construi o strategie pe baza punctelor dvs. slabe şi vor continua să o folosească în avantajul lor.

Assegid Habtewold – trainer

5. Percepția este mai importantă decât realitatea. Dacă cineva percepe ceva ca fiind adevărat, este mai important decât dacă este adevărat.

IvankaTrump

6. Redarea rolului victimei: Manipulatorul se descrie el însuși ca victimă a circumstanței sau a comportamentului altcuiva pentru a obține milă, simpatie sau a evoca compasiunea și astfel obține ceva de la altul. Persoanele miloase și conștiincioase nu pot suporta să vadă pe nimeni suferind și manipulatorul adesea joacă cărţile pe simpatie pentru a obține cooperare.

George K. Simon Jr., În îmbrăcămintea de oaie: înțelegerea și tratarea persoanelor manipulatoare

7. Dacă cineva vă poate schimba mintea, el v-a învins fără să ridice mâna împotriva voastră. Acesta este viitorul războiului.

Bangambiki Habyarimana, Perlele eternităţii

8. În epoca facebookerismului și tweeterismului, oamenii sunt manipulați să se comporte nebuneşte. „Uită-te la mine, sunt aici” şi uite-aşa cultura a prosperat.

Kamil Toume

9. Atunci când nevoile umane de bază sunt ignorate, respinse sau invalidate de cei aflaţi în roluri și poziții ce ar putea să le satisfacă în mod corespunzător; atunci când mijloacele prin care aceste nevoi au fost îndeplinite anterior dar nu mai sunt disponibile în prezent și când abuzul prealabil a lăsat deja un om vulnerabil pentru a fi exploatat în continuare, scena este stabilită pentru posibilitatea ca aceste nevoi să fie prostituate/corupte. Această situație plasează supraviețuitorul care are nevoi nesatisfăcute într-o dilemă incredibilă: să facă sau să nu facă ceva pentru satisfacerea nevoilor prin intermediul unei surse „nelegitime”? Dilema îl lasă din ce în ce mai  divizat în sine și dacă o va face, va fi ostracizat şi de ceilalți.

J. Jeffrey Means

10. Este mult mai ușor să exploatezi și să manipulezi oamenii dacă sunt îngroziţi sau confuzi și descurajați să se încreadă în propria lor judecată.

Daniel Waterman

Petre P.Carp despre România

Petre Ţuţea despre proşti

Avocați penalişti interceptați de DNA pentru că reuşeau să-şi scoată clienţii din arest pe vicii de procedură

Doi avocați din Bistrița, specializați în Drept penal, au fost ascultați luni în șir de procurorii DNA. Ce a atras atenția procurorilor? Tocmai faptul că cei doi reușeau să-și scoată clienții din arest, folosindu-se de greșelile procurorilor (adică speculau viciile de procedură). În acelaşi dosar au fost ascultați şi un fost procuror şef, dar şi un fost preşedinte al unei Curţii de Apel.

„Telefoanele mele şi ale colegului meu au fost puse sub ascultare luni întregi fără ca noi să ştim nimic. Abia după o perioadă destul de lungă am primit de la DNA Bucureşti o rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale, în care ni se comunica că am fost ascultaţi, de mai multe ori. În acelaşi dosar cu noi au fost ascultaţi şi un fost procuror şef al unui parchet din Bistriţa dar şi un fost preşedinte al Curţii de Apel Cluj.

Cel mai probabil procurorilor li s-a părut suspect faptul că în acea perioadă aveam foarte multe persoane reţinute sau arestate preventiv pe care reuşeam să le scoatem din arest. Nu ştim exact în ce dosar am fost urmăriţi însă ni s-a comunicat că nu s-a început urmărirea penală împotriva noastră, că nu se confirmă sesizările, procurorii susţinând că s-ar fi sesizat în urma unor date, informaţii şi activităţi specifice. În acest caz era vizat şi un fost prim procuror de la parchet şi un fost preşedinte de Curte de Apel, dar ce căutam noi în acelaşi dosar chiar nu avem idee…”, a declarat pentru Mediafax avocatul Aris Cupşa.

După ce au fost intercepaţi mai bine de un an, procurorii au stabilit că nu există nimic suspect în activitatea celor doi avocaţi bistriţeni.

„Ne-au interceptat pe toţi o perioadă destul de lungă, pe bucăţi, luni în şir, peste un an. Nouă ne-a venit rezoluţia că nu se confirmă nimic, în cazul celorlalte persoane ascultate în acelaşi dosar nu ştiu ce rezoluţie au primit… Ne-au ascultat cei de la DNA din Bucureşti. Nu ştim nimic de cererea de interceptare, cert este că nu s-a descoperit nimic”, a mai spus avocatul.

Iar cazuri similare, susţine apărătorul, sunt la tot pasul.

„Am numeroşi clienţi care au fost interceptaţi, lucru care se poate vedea din dosarele de urmărire penală şi în cazul cărora nu s-a putut găsi nici o probă împotriva lor. Chiar discutăm şi cu alţi avocaţi pe tema asta, că din 300-400 de cereri de interceptare se respinge eventual una şi aia probabil pentru că persoana care ar urma să fie interceptată a decedat… Eu mă aştept ca la Curtea de Apel să fie acceptate multe astfel de solicitări, dar chiar toate?! Nu există să poată fi admise toate, dar acesta este sistemul”, mai spune Aris Cupşa, care susţine că în ultimii ani a devenit o practică a anchetatorilor să îşi facă problele numai din interceptări.

Acesta avertizează că există probleme serioase din cauza interceptărilor în stabilirea eventuală a stării de fapt dar şi a prejudiciilor, fiind luate în calcul convorbirile chiar dacă acestea nu se materializează.

„Este o problemă mare a sistemului… Judecătorul poate sau nu să ia în seamă solicitările de interceptare. Dacă le ia în seamă, este şi problema lui… Să pice şi ei (n.n. judecătorii), să vadă şi ei cum este. Nu este normal să iei toate intercepările în seamă, pică şi ei… poate aşa se învaţă să nu le mai ia în seamă chiar pe toate”.

Cele patru instanţe din Bistriţa-Năsăud au admis 99,5 % dintre cererile de interceptare a discuţiilor primite în ultimii ani, conform statisticii făcute publice de avocatul Radu Chiriţă, în urmă cu o săptămână.

 

CEDO: Aducerea unui martor prin constrângere în fața autorităților urmată de punerea sub acuzare și arestarea sa, încalcă prevederile Convenției

In hotararea din 31 mai 2011, pronuntata în cauza Khodorkovskiy impotriva Rusiei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat, printre altele, încalcarea art. 5 § 1 lit. b) din Conventie.

Cu privire la decizia de a aduce un martor prin constrangere in fata autoritatilor, Curtea accepta faptul ca atunci cand martorul nu se prezinta pentru a fi audiat, fara vreun motiv intemeiat, el poate fi adus prin constrangere. Totusi o astfel de decizie nu trebuie sa fie  formala, ci trebuie sa aiba in vedere toate circumstantele relevante ale cauzei. Astfel, aceleasi motive (o calatorie de afaceri, boala, un eveniment de familie) pot constitui motive justificate de nereprezentare intr-un caz, sau nejustificate in alt caz.

Curtea constata ca reclamantul a fost informat despre faptul ca este citat si ca i s-au acordat 21 de ore pentru a se prezenta in fata organelor de urmarire penala din Moscova, insa acesta nu s-a prezentat la audieri. Strict formal, el nu si-a respectat obligatia de a se prezenta la audiere. Dar Curtea nu este convinsa ca acesta este un motiv suficient pentru ca reclamantul sa fie adus prin constrangere la Moscova in ziua imediat urmatoare. In primul rand, este dificil de inteles de ce organele de urmarire penala nu mai puteau astepta inca trei zile, data la care reclamantul anuntase ca se va intoarce la Moscova in conditiile in care ancheta se declansase in urma cu mai multe luni.

Comportamentul anterior al reclamantului nu sugera ca acesta ar urmari sa se sustraga de la audieri. Deopotriva in caz de urgenta organele de urmarire penala ar fi putut proceda la ascultarea reclamantului prin delegarea acestei activitati organelor de urmarire penala de la locul in care acesta se afla, sau ar fi putut trimite un reprezentant al acestora in acel loc pentru a proceda la ascultare.

In al doilea rand, modalitatea in care acesta a fost ridicat si adus prin constrangere a fost neobisnuita. Reclamantul a fost privat de libertate in vederea aducerii la audieri mai degraba ca un infractor periculos, decat ca un simplu martor: o intreaga operatiune politieneasca a fost pusa in miscare in scurt timp, inclusiv prin participarea unor ofiteri inarmati, reclamantul fiind ridicat din Novosibirsk imediat in dimineata zilei urmatoare.

In final, modalitatea de desfasurare a evenimentelor merita o atentie deosebita. Imediat dupa ce reclamantul a fost ascultat in calitate de martor, a fost pus sub acuzare si de indata procurorii au solicitat judecatorului printr-un referat de 9 pagini arestarea sa preventiva. Aceasta rapiditate in desfasurarea procedurilor sugereaza faptul ca in realitate organele de urmarire penala erau pregatite pentru o astfel de evolutie a lucrurilor si il vizau pe reclamant in calitate de acuzat, iar nu de martor.

Curtea reafirma ca o privare de libertate poate fi nelegala daca scopul declarat al acesteia difera de cel real. In cauza, daca reclamantul ar fi fost privat de libertate in calitate de suspect in Novosibirsck, ar fi fost condus in vederea arestarii preventive in fata instantei locale. In schimb, in calitate de martor acesta a fost adus prin constrangere la Moscova unde ulterior a fost formulata si propunerea de arestare.

Circumstantele arestarii reclamantului arata ca numai in mod formal acesta a fost adus ca martor, in conditiile in care intentia reala a organelor de urmarire penala a fost sa il acuze de comiterea unei infractiuni, si astfel, sa schimbe locul de desfasurare a unei eventuale proceduri de arestare pentru unul mai favorabil.

Prin urmare, Curtea a apreciat ca au fost incalcate dispozitiile art. 5 §  1 lit. b) din Conventie.

Sursa: Legal-Land

CEDO: Mărturisirea făcută în timpul interogatoriului la poliţie, în absenţa unui avocat și ca urmare a relelor tratamente, nu poate fi admisă ca probă

Marți, 6 octombrie 2015, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în hotărârea pronunțată în cauza Turbylev împotriva Rusiei, cu unanimitate, a constatat:

• încălcarea art. 3  (interzicerea tratamentelor inumane sau degradante) din Convenţie, atât în ceea ce privește relele tratamente aplicate reclamantului cât și ancheta ineficientă asupra acestui aspect
• încălcarea  art. 6 § 1 și § 3 (c) (dreptul la un proces echitabil şi dreptul la asistenţă juridică).

În cauză, reclamantul s-a plâns de faptul că a fost maltrat în timp ce se afla în custodia poliției și că nu a beneficiat de un proces penal echitabil în condițiile în care mărturisirea făcută ca urmare a relelor tratamente și în lipsa unui avocat, a fost folosită ca probă în procesul penal.

Curtea a constatat că admiterea declarației ca probă a conferit procesului un caracter inechitabil.

În legislaţia rusă lipseşte cu desăvârşire prevederea referitoare la dreptul suspectului de a fi audiat în prezenţa unui avocat astfel că în speţă, declaraţia de recunoaştere a faptei scrisă de reclamant sub imperiul torturii a fost folosită de autorităţi pentru a eluda dreptul de care s-ar fi bucurat acesta dacă asistenţa juridică în prima fază de cercetare ar fi fost obligatorie. Situația inechitabilă a rezultat ca urmare a aplicării sistematice a prevederilor legale discutabile şi interpretate defectuos de instanțele naționale. Mai mult, în lipsa efectuării unei evaluări independente şi atente a ”calității” a declarației admise ca probă, instanțele naționale au legitimat folosirea de către poliție a mărturisirii reclamantului, obținută în urma tratamentelor inumane și degradante, după reținerea acestuia pentru suspiciunea că ar fi comis o infracțiune.

Astfel, dreptul reclamantului la apărare a fost compromis iremediabil. Mărturisirea făcută în timpul interogatoriului la poliţie, în absenţa unui avocat și ca urmare a relelor tratamente, nu trebuie admisă ca probă în instanţă.

Pe cale de consecinţă, nici asistența oferită ulterior de un avocat, nici contradictorialitatea procedurii, nici posibilitatea de a contesta admisibilitatea probei în discuție şi nici recursul nu au fost capabile să remedieze deficienţele şi inechitatea procesului penal în întregul său.

CEDO. Demolarea casei construite fără autorizație, în lipsa examinării proporționalității măsurii, contravine Convenției

În hotărârea din 21 aprilie 2016 pronunțată în cauza Ivanova și Cherkezov împotriva Bulgariei (cererea nr. 46577/15) – cauza privește plângerea unui cuplu împotriva deciziei de demolare a casei în care locuiesc  motivată de autorităţi de lipsa autorizaţiei de construcţie.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărât:

• cu  majoritate (șase voturi la unu), că ar exista o încălcare a articolului 8 (dreptul la respectarea vieții private și de familie și a domiciliului) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în cazul în care decizia de demolare a casei va fi pusă în executare fără o revizuire adecvată a proporționalității în lumina circumstanțelor personale ale reclamanților și,
• în unanimitate, că nu ar fi nici o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr . 1 la Convenție (protecția proprietății) dacă decizia de demolare a casei va fi pusă în aplicare.

Situația de fapt

Reclamanții, Mavruda Ivanova și Ivan Cherkezov, sunt cetățeni bulgari care locuiesc în satul Sinmorets, pe coasta sudică a Mării Negre (Bulgaria). În 2005, reclamanții s-au mutat de la Burgas, (în condițiile în care, potrivit declarațiilor lor, nu și-au mai putut permite sa locuiască acolo), la Sinemorets. Dna Ivanova a devenit proprietarul a aproximativ 77% din suprafața unui teren de 625 de metri pătrați, după moartea tatălui său în 1986 și transferul în 1999 a cotei mamei sale.

În 2004 și 2005 reclamanții au reconstruit-o cabină dezafectată situată pe teren, transformând-o într-o casă solidă din cărămidă cu un singur etaj, fără să fi solicitat o autorizație de construcție. De atunci, ei au locuit în acea casă. În 2006, doi dintre co-proprietarii parcelei au notificat-o pe doamna Ivanova că nu sunt de acord cu reconstrucția. În 2009, toți ceilalți moștenitori ai părinților ei au obținut o declarație judiciară că aceștia erau proprietarii porțiunii rămase din parcelă și casei construite.

La sesizarea co-proprietarilor parcelei, ofițerii municipali au inspectat casa în 2011 și au constatat că a fost construită ilegal. Direcția Națională de control a construcțiilor a deschis ulterior procedura pentru demolarea casei, iar în septembrie 2013, șeful biroului regional al Direcției a constatat că această casă a fost construită fără autorizație de construire, cu încălcarea dispozițiilor aplicabile, și a hotărât demolarea acesteia.

Instanța administrativă de prim grad a respins cererea doamnei Ivanova pentru controlul jurisdicțional al acestei decizii. Această hotărâre a fost confirmată de Curtea Supremă Administrativă într-o hotărâre definitivă din martie 2015. Întrucât dna Ivanova a refuzat să se conformeze deciziei de demolare, autoritatile au depus o cerere de ofertă de la companii private pentru a efectua demolarea.

După ce guvernul bulgar a fost notificat cu privire la cererea reclamanților în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, Direcția Națională de Control a Construcțiilor a cerut autorităților municipale să analizeze dacă ar putea oferi alternative de cazare pentru dna Ivanova. Ulterior, dna Ivanova a fost, de asemenea, contactată de un asistent social, care i-a explicat posibilitatea de a apela la serviciile sociale.

Aprecierea Curții

Deși numai dna Ivanova are drepturi legale asupra casei în cauză, ambii reclamanți au locuit în ea timp de mai mulți ani. Prin urmare, Curtea consideră că aceasta era „domiciliu” pentru ambii reclamanți și că decizia de demolare reprezintă o ingerință în dreptul lor la respectarea domiciliului. Ingerința este legală, deoarece are o bază clară în legislația internă relevantă, și anume Legea organizării teritoriale.

În plus, Curtea este convinsă că demolarea urmărește un scop legitim. Având în vedere în special faptul că problema construcțiilor ilegale este larg răspândită în Bulgaria, scopul de a asigura punerea în aplicare efectivă a cerinței ca clădirile să poată fi construite doar cu autorizație, poate fi considerat ca fiind „prevenirea dezordinii publice” și ca promovând „bunăstarea economică a țării”, în sensul articolului 8.

Cu toate acestea, în ceea ce privește necesitatea ingerinței, Curtea consideră că procedura internă nu respectă condițiile prevăzute de jurisprudența sa, potrivit cărora orice persoană care riscă o pierdere a locuinței sale – indiferent dacă aparține sau nu unui grup vulnerabil – trebuie, în principiu, să poată obține determinarea de către un tribunal independent a proporționalității măsurii care duce la pierderea casei. Procedurile în care dna Ivanova solicitase revizuirea judiciară a deciziei de demolare, s-au concentrat în întregime dacă casa a fost construită fără autorizație și dacă aceasta era scutită de demolare sub o normă tranzitorie a dreptului intern. În recursul său, dna Ivanova a argumentat că respectiva casă era singura ei locuință și că ar fi grav afectată de demolarea ei. Cu toate acestea, Curtea Supremă Administrativă nu a abordat aceste puncte, întrucât în conformitate cu legislația bulgară nu erau relevante pentru legalitatea deciziei de demolare. În conformitate cu dispozițiile relevante, astfel cum au fost interpretate de instanțele administrative, nu li putea cere autorităților să se abțină de la demolarea unei case pe baza faptului că acest lucru ar cauza un prejudiciu disproporționat celor afectați de această măsură.

În conformitate cu dispozițiile relevante ale dreptului procedural administrativ, reclamanții ar fi putut obține mai degrabă doar o amânare temporară a măsurii, decât o examinare cuprinzătoare a proporționalității sale. Jurisprudența națională a arătat că instanțele administrative bulgare, de regulă, refuză să examineze argumentele referitoare la situația individuală a persoanelor vizate de demolarea unei case. Mai mult, nu este clar dacă o persoană în poziția domnului Cherkezov, care nu avea nici un drept de proprietate asupra casei în cauză, ar fi putut invoca acest lucru. Reclamantii nu puteau, de altfel,  obține o examinare corespunzătoare a proporționalității demolării în temeiul niciunei alte dispoziții din dreptul intern.

Curtea subliniază că echilibrul dintre drepturile celor care stau sa-si piardă locuința, ca urmare a unei decizii de demolare și interesul public pentru a asigura punerea în aplicare efectivă a reglementărilor privind construcțiile nu ar putea, ca regulă să fie anulată de o reglementare absolută care să nu permită excepții; acest lucru ar putea fi, în mod normal, examinat în fiecare caz în parte. În cele din urmă, implicarea serviciilor sociale, care a avut loc numai după notificarea Guvernului a cererii în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, nu poate compensa lipsa unei evaluări adecvate a proporționalității. În orice caz, în observațiile prezentate Curții, Guvernul a subliniat faptul că autoritățile nu au  obligația de a furniza reclamanților alternative de cazare.

În concluzie, reclamanții nu au avut la dispoziție o procedură pentru a obține revizuirea cuprinzătoare a proporționalității demolării casei. În consecință, s-ar încălca articolul 8 în cazul în care decizia de demolare a casei va fi pusă în executare fără o astfel de revizuire.

În același timp, Curtea nu a constatat că punerea în aplicare a deciziei de demolare ar încălca drepturile doamnei Ivanova în temeiul articolului 1 din Protocolul nr 1. Deși demolarea casei ar însemna o ingerință în bunurile sale, decizia are o bază legală clară în temeiul dreptului intern și este” în conformitate cu interesul general”, în sensul articolului 1 din Protocolul nr 1, urmărind să asigure respectarea regulilor de construcție. Mai mult decât atât, faptul că respectiva casă a fost cu bună știință construită fără autorizație este un considerent important. Decizia de demolare ar servi, de asemenea, descurajării potențialelor acte de încălcare a legii  ce ar putea fi săvârșite de alte persoane, aspect care trebuie să fie luat în considerare, având în vedere problema la scară largă a construcțiilor ilegale în Bulgaria.

Având în vedere faptul că statul se bucură de o largă „marja de apreciere” în alegerea mijloacelor de constrângere, interesul de proprietate al reclamantei nu poate să prevaleze aupra acestor considerații.

Sursa: Legal-Land