Drepturile victimelor


Directiva privind drepturile victimelor, intrată în vigoare la data de 16 noiembrie 2015, instituie o serie de drepturi cu forță juridică obligatorie în cazul victimelor criminalității, precum și obligații clare în cazul statelor membre ale UE de a asigura respectarea acestor drepturi în practică

Principalele noi drepturi includ:

  • drepturile membrilor de familie ai victimelor – membrii de familie ai victimelor decedate vor beneficia de aceleași drepturi ca și victimele directe, inclusiv de dreptul la informare, la asistență și la despăgubiri. Membrii de familie ai victimelor în viață au, la rândul lor, dreptul la asistență și la protecție;
  • dreptul de a înțelege și de a se face înțeles – trebuie să se comunice cu victimele într-un limbaj simplu și accesibil. Forma de comunicare trebuie să fie adaptată nevoilor specifice ale fiecărei victime, inclusiv, de exemplu, nevoilor legate de vârstă, limbă și orice eventual handicap;
  • dreptul la informare – autoritățile naționale au obligația de a furniza victimelor o serie de informații privind drepturile acestora, cazul lor, serviciile și asistența de care pot beneficia. Aceste informații trebuie furnizate de la primul contact cu o autoritate competentă, fără întârziere;
  • dreptul la asistență – statele membre trebuie să garanteze accesul victimelor la servicii de asistență, iar autoritățile trebuie să faciliteze îndrumarea către astfel de servicii. Asistența trebuie să fie gratuită și să garanteze confidențialitatea, iar victimele care nu denunță în mod oficial infracțiunea trebuie să poată beneficia, de asemenea, de această asistență. Trebuie să fie disponibile atât servicii de asistență generală (accesibile tuturor victimelor criminalității), cât și servicii de asistență specializată. Asistența specializată include oferirea unui adăpost, asistență în caz de traume și consiliere adaptată diferitelor tipuri de victime;
  • dreptul de a participa în procedurile penale – victimele vor avea un rol mai activ în procedurile penale. Vor avea dreptul de a fi audiate și de a fi informate cu privire la diferitele etape ale procedurilor. În cazul în care victimele nu sunt de acord cu hotărârea de neîncepere a urmăririi penale, ele au dreptul de a contesta decizia. De asemenea, victimele au dreptul la despăgubiri și, dacă în cadrul sistemului național se recurge la procedurile de justiție reparatorie, există acum norme care asigură participarea în condiții de siguranță a victimelor la aceste proceduri;
  • dreptul la protecție – victimele trebuie protejate atât de autorul infracțiunii, cât și de sistemul judiciar penal în sine. Pentru a identifica nevoile de protecție ale victimelor, trebuie efectuată o evaluare individuală în cazul tuturor acestor persoane, pentru a determina dacă sunt vulnerabile la alte vătămări care ar putea apărea în cursul procedurilor judiciare. În caz afirmativ, trebuie luate măsuri de protecție speciale pentru a asigura protecția victimelor pe durata derulării procedurilor, precum și împotriva oricărei amenințări posibile din partea autorului infracțiunii. Se acordă o atenție specială protejării copiilor.

Aceste norme ale UE trebuie acum transpuse și aplicate de toate statele membre. Întrucât multe dintre drepturile instituite de directivă sunt clare și precise, persoanele le pot invoca direct în fața instanțelor naționale, chiar dacă statul membru respectiv nu le-a transpus pe deplin în legislația sa națională.