Nu accept capitalismul bolnav!

Pedepse blânde sau pedepse aspre?

Opinia lui Montesquieu despre democrație:

Democrația – sistemul politic în care poporul este suveran și guvernează prin intermediul miniștrilor și al senatorilor are două mari dezavantaje:

🚩apariția sentimentului de inegalitate – oamenii urmăresc cu preponderență interesele personale în detrimentul celor statale;

🚩 apariția sentimentului de egalitate extremă – nu se mai dorește egalitate cetățenească, ci egalitatea deplină, fără a mai recunoaşte autoritatea funcției.

Reușita unei Revoluții

„(…) fără un lider (führer, duce, comisar al poporului etc) o revoluţie nu învinge, ci se stinge treptat.”

Jacob Fraden

Societate fără adevăr

CETATEA APARȚINE OAMENILOR LIBERI!

Valorile fundamentale ale societății democratice sunt:

✔libertatea

✔ egalitatea/echitatea

✔ și solidaritatea.

Ele alcătuiesc o veritabilă busolă pentru formularea și concretizarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor într-un stat democrat.

Libertatea nu poate fi definită doar ca lipsa îngrădirilor exercitate de societate și de stat („libertățile negative”), ci conține și dreptul fiecărui om de a se dezvolta și trăi liber („libertățile pozitive”) și de a avea la dispoziție mijloacele necesare realizării acestui deziderat. Singura limitare a libertății decurge din faptul că ea se li cuvine tuturor oamenilor în mod egal. Vorbim așadar despre „libertăți egale„. Drepturile și libertățile bazate pe inechitate socială contravin valorilor democrației sociale.

Egalitatea/echitatea se referă la dreptul oamenilor de a-și putea exercita libertatea și de a beneficia de libertățile lor, în egală măsură.

Ca principiu, egalitatea se sprijină pe distribuirea egală a bunurilor și șanselor sociale.

Dacă totuși e necesară o distribuire inegală a bunurilor și șanselor, atunci ea trebuie justificată printr-un un temei negociat și acceptat de societate. Redistribuirea socială este menită să asigure realizarea egalității pe termen lung, atunci când resursele sunt distribuite în mod inegal.

Solidaritatea se referă la liantul social ce face posibilă acțiunea în vederea sprijinului reciproc în comunități.

Spre deosebire de stat, văzut ca societate constituită, solidaritatea se clădește pe relațiile personale și pe conștientizarea responsabilității pentru ceilalți. Solidaritatea se constituie într-o motivație spre acțiune, ce poate fi și trebuie promovată, dacă dorim ca societatea să funcționeze pe termen lung.

O societate civilă responsabilă trebuie să controleze și, unde e cazul, să corecteze acțiunile deviante ale statului. O societate civilă nevigilentă pune în pericol însăși statul democratic.

Aristotel, în „Politica”, concluzionează „(…) este important ca magistraturile politice să fie îndeplinite pe rând, atunci când puterea este întemeiată pe egalitatea și asemănarea cetățenilor.

(…) Rezultă din acestea că unele constituții care au în vedere în acest fel avantajul public se întâmplă să fie drepte, potrivit dreptății luate în sens absolut, pe când acelea care au «în vedere doar interesul conducătorilor sunt corupte și deviante de la constituțiile drepte», căci ele sunt despotice, pe când cetatea este comunitatea oamenilor liberi.“

Patriotul și Guvernul

Lumea este condusă de imbecili, sociopați, schizofrenici și eugeniști. Arhitectura societății lor, construită de-a lungul a zeci de ani, a contorsionat până la anihilare valorile etico-sociale străvechi înlocuindu-le cu non-valorile minților afectate profund de lipsa intelectului pozitiv. Astfel, s-au născut societăți similare chipurilor lor. Astăzi, lumea se prăbușește iremediabil. Totuși, unde sunt patrioții, oamenii integri, înțelepții? S-au predat cu toții anarhiei sau numărul lor e atât de insignifiant încât revolta n-ar mai reuși să remedieze nimic din ceea ce a devenit realitatea morbidă a vremii de pe urmă?

Dacă dai puterea șarlatanilor, nu mai ai nicio șansă să o iei înapoi.

Eu nu îmi educ copilul, îndoctrinându-l!

Pentru toate există un timp!

Cele 9 legi ale Illuminati

1. Lucifer, Purtătorul luminii, a creat doar două tipuri de oameni: noi, Illuminati și vitele umane, care nu au niciun drept cu excepţia acelora de a fi înrobite, batjocorite și sacrificate.

2. Realizați Guvernul Unic, alias Sclavia Globală.

„Sacrificarea vitelor umane” se va face la o scară fără precedent și reprezintă o consecință a celei de-a doua porunci a Genocidului Global.

3. Transformați vitele umane în roboți și convingeți-le că „Negrul este alb”.

4. Adevărul (ascuns) se ține la vedere.
Spuneți deschis adevărul vitelor umane, dar asigurați-vă că nu înțeleg subiectul.

5. Înlăturați cât mai curând posibil toţi adevărații creștini și toţi evreii.
(Notă: prin sintagma „evreii” se înţelege atât rasa, cât și religia lor.)

6. Supuneți-vă doar vouă înșivă.

7. Convingeți vitele umane că nu există niciun Creator.

8. Creați decepții nesfârșite, serviți-le NIMICUL, iar realitatea simulată va fi oferită la sfârșitul spectacolului.

9. Rescrieți Istoria pentru a transforma în mod oficial înfrângerea voastră din trecut în victoria prezentului.

A negocia cu Guvernul NU înseamnă a da mită

Mita este actul de a da bani, bunuri sau alte forme de recompensă unui destinatar în schimbul unei anumite modificări a comportamentului acestuia (în beneficiul / interesul mituitorului) pe care destinatarul nu l-ar modifica altfel. Mita este cu atât mai periculoasă cu cât este oferită sau pretinsă de către un înalt funcţionar public, funcţionar public sau funcţionari ai sistemului judiciar întrucât aceste persoane au responsabilităţi foarte importante şi, prin natura postului, au obligaţia juridică sau publică de a executa sau nu acte de cea mai înaltă calitate în folosul comunităţii/societăţii. Aparatul de stat este cel care trasează involuntar modelul comportamental al cetăţeanului de rând. Dacă în structurile administrative ale statului se practică frecvent corupţia, dispreţul faţă de valorile morale, legale, instituţionale, cetăţeanul înţelege facil că numai prin mită se pot rezolva problemele sale. Astfel, puterea exemplului negativ plecat de foarte sus ne urlă mut din colţuri că la noi TOTUL ESTE DE VÂNZARE! Şi, în temeiul acestui „principiu” barbar, se „tranzacţionează” orice, oricând şi oricum.

Plaga corupţiei din România fiind generalizată, şansa de revigorare a instituţiilor statului este NULĂ! Pentru a înlătura efectele dezastruoase, trebuie eliminată cauza ori… Cauza problemei îşi află rădăcinile atât în mediocritatea şi imoralitatea membrilor partidelor aflate în competiţie cât şi în angajările sau numirile, de către funcţionarul cu putere de decizie, a persoanelor cu funcţii de conducere (şi nu numai) în instituţii publice, exclusiv pe „criteriul” rudă, prieten, amantă, cunoştinţă. Promovarea non-valorilor în posturi cheie este o tehnică specifică sistemului corupt!

Funcţia legii este de a păstra la putere pe cei care deţin puterea!

Nu cred că o persoană normală psihic îşi poate imagina că legea şi actul justiţiei sunt juste. Toată lumea știe sau ar trebui să ştie că există o lege şi o justiţie pentru cei bogați și altele pentru cei săraci deşi teoretic sunt unanim aplicabile. Magistraţii, parlamentarii, înalţii funcţionari publici, medicii, profesorii, aproape toţi iau mită, sunt corupţi ori şantajabili. Marea majoritate ajunge în posturi de conducere doar pentru că este element parte al aceluiaşi mecanism corupt. Toate posturile vacante existente în instituţiile publice ale statului sunt ocupate exclusiv de piloşi, angajaţi aparent legal, în baza unor examene pur formale, piloşi care la rândul lor au conexiuni cu indivizi aflaţi în interiorul reţelei: rude, amante, prieteni etc. Nicăieri nu mai contează calitatea umană, profesionalismul, moralitatea, inovaţia, strategia evolutivă, mintea deschisă, viziunea creativă… Ceea ce contează este strict legătura individului cu sistemul corupt (irelevante devin gradul de prostie, obscurantismul ori incompetenţa). Aceşti indivizi, fiind simbolurile amestecului ciudat între realitate şi iluzie, democrație și privilegiu, impostură și decență, formează rețeaua subtilă plină de compromisuri şi mizerie umană prin care statul îşi menține nestingherit puterea şi forma sa coruptă.

Alegeți lideri care vor investi în construirea de poduri, nu în ziduri, în cărți, nu în arme, în Moralitate, nu în  Corupție, în înțelepciune şi nu în ignoranța, în Stabilitate, nu în teamă și teroare, în Pace, nu haos, în Iubire, nu în Ură, în Convergență, nu în segregare, în Toleranță, nu în discriminare, în Corectitudine, nu în Ipocrizie, în  Substanţă, nu în superficialitate, în Caracter, nu în Imaturitate, în Transparență, nu în secrete, în Dreptate, nu Nedreptate, în Adevăr, nu în Minciuni. Abia când vom alege astfel de lideri VOM DĂRÂMA DEFINITIV SISTEMUL CORUPT, până atunci…trăim în iluzii!

Şi, până când nu se vor reaşeza lucrurile în ordinea lor firească, nu are nimeni dreptul să pretindă justiţie împotriva hoţilor şi a corupţilor pentru că Statul a permis acestor oameni să crească şi să se dezvolte în cea mai pestilenţioasă mocirlă, i-a împins cu bună ştiinţă (direct sau indirect) spre crime şi infracţiuni, fie condamnându-i la sărăcie, fie tolerându-le actele vădite de corupţie, apoi tot statul „neprihănit” vine  şi îi pedepseşte discriminatoriu/aleatoriu pe unii dintre ei deşi EL este singurul vinovat al creaţiei sale: Statul a educat copiii de mici să devină hoţi, corupţi, criminali, mimetici, le-a modelat perfect mentalitatea pe structura societăţii conformiste în care urmau să-şi continue destinul! Statul are nevoie de sclavi şi roboţi! Atâta timp cât „uneltele” nu se revoltă, sunt facil manipulabile, laşe, depravate, alienate psihic, Statul nu are motive de panică. Comportamentele dezaxate, inumane sunt frecvent laudative şi promovate în media astfel că indivizii depravaţi, drogaţi, alcoolici, impersonali devin modele naţionale/mondiale iar mulţimile, nu-i aşa?, se satură cu pâine puţină şi circ.

Priviţi cum de ani buni ne dispar rând pe rând Libertățile şi Drepturile fundamentale. Ce facem? Înghiţim cu noduri atrocităţile şi crimele lumii, ascundem capul şi mai adânc în pământ, ne baricadăm în case şi aşteptăm timoraţi fie opresiunea statului pentru orice, fie ridicarea cuiva din mulţime, capabil să ne răzbune toate umilinţele suportate de-a lungul anilor, să ne şteargă lacrimile din suflet, să ne plângă morţii nevinovaţi. Atât! Fiecare aşteaptă pe altcineva să se revolte, altcineva aşteaptă pe altcineva şi uite cum aşteptarea continuă spre plus infinit. Dar…dacă nu ne oprim ACUM din tăcere, dacă nu ne revoltăm împotriva a tot ceea ce este greșit,  copiii noştri sunt condamnaţi să trăiască destinul indigo al părinţilor, poate chiar unul mai hidos, mai diabolic. A lăsa Schimbarea pe umerii generaţiilor viitoare, de teama sacrificiului personal, din pasivitate sau obişnuinţă, riscăm să nu schimbăm niciodată nimic, ba mai mult, odată cu trecerea timpului, schimbarea să devină imposibilă. Sistemul, cu cât se învecheşte în metehne, se autoconsolidează şi se auto-protejează continuu prin legi împotriva propriului popor. Acest sistem bătrân, metastazat, îşi continuă dinamica dezastrului atâta vreme cât nimeni, nicăieri, nu va îndrăzni să se ridice în picioare şi să strige: STOP! AJUNGE! ACUM avem nevoie de o mulţime ridicată într-o singură VOCE, şi NU de o singură voce ridicată din mulţime!