Cele 9 legi ale Illuminati

1. Lucifer, Purtătorul luminii, a creat doar două tipuri de oameni: noi, Illuminati și vitele umane, care nu au niciun drept cu excepţia acelora de a fi înrobite, batjocorite și sacrificate.

2. Realizați Guvernul Unic, alias Sclavia Globală.

„Sacrificarea vitelor umane” se va face la o scară fără precedent și reprezintă o consecință a celei de-a doua porunci a Genocidului Global.

3. Transformați vitele umane în roboți și convingeți-le că „Negrul este alb”.

4. Adevărul (ascuns) se ține la vedere.
Spuneți deschis adevărul vitelor umane, dar asigurați-vă că nu înțeleg subiectul.

5. Înlăturați cât mai curând posibil toţi adevărații creștini și toţi evreii.
(Notă: prin sintagma „evreii” se înţelege atât rasa, cât și religia lor.)

6. Supuneți-vă doar vouă înșivă.

7. Convingeți vitele umane că nu există niciun Creator.

8. Creați decepții nesfârșite, serviți-le NIMICUL, iar realitatea simulată va fi oferită la sfârșitul spectacolului.

9. Rescrieți Istoria pentru a transforma în mod oficial înfrângerea voastră din trecut în victoria prezentului.

CEDO: Aducerea unui martor prin constrângere în fața autorităților urmată de punerea sub acuzare și arestarea sa, încalcă prevederile Convenției

In hotararea din 31 mai 2011, pronuntata în cauza Khodorkovskiy impotriva Rusiei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat, printre altele, încalcarea art. 5 § 1 lit. b) din Conventie.

Cu privire la decizia de a aduce un martor prin constrangere in fata autoritatilor, Curtea accepta faptul ca atunci cand martorul nu se prezinta pentru a fi audiat, fara vreun motiv intemeiat, el poate fi adus prin constrangere. Totusi o astfel de decizie nu trebuie sa fie  formala, ci trebuie sa aiba in vedere toate circumstantele relevante ale cauzei. Astfel, aceleasi motive (o calatorie de afaceri, boala, un eveniment de familie) pot constitui motive justificate de nereprezentare intr-un caz, sau nejustificate in alt caz.

Curtea constata ca reclamantul a fost informat despre faptul ca este citat si ca i s-au acordat 21 de ore pentru a se prezenta in fata organelor de urmarire penala din Moscova, insa acesta nu s-a prezentat la audieri. Strict formal, el nu si-a respectat obligatia de a se prezenta la audiere. Dar Curtea nu este convinsa ca acesta este un motiv suficient pentru ca reclamantul sa fie adus prin constrangere la Moscova in ziua imediat urmatoare. In primul rand, este dificil de inteles de ce organele de urmarire penala nu mai puteau astepta inca trei zile, data la care reclamantul anuntase ca se va intoarce la Moscova in conditiile in care ancheta se declansase in urma cu mai multe luni.

Comportamentul anterior al reclamantului nu sugera ca acesta ar urmari sa se sustraga de la audieri. Deopotriva in caz de urgenta organele de urmarire penala ar fi putut proceda la ascultarea reclamantului prin delegarea acestei activitati organelor de urmarire penala de la locul in care acesta se afla, sau ar fi putut trimite un reprezentant al acestora in acel loc pentru a proceda la ascultare.

In al doilea rand, modalitatea in care acesta a fost ridicat si adus prin constrangere a fost neobisnuita. Reclamantul a fost privat de libertate in vederea aducerii la audieri mai degraba ca un infractor periculos, decat ca un simplu martor: o intreaga operatiune politieneasca a fost pusa in miscare in scurt timp, inclusiv prin participarea unor ofiteri inarmati, reclamantul fiind ridicat din Novosibirsk imediat in dimineata zilei urmatoare.

In final, modalitatea de desfasurare a evenimentelor merita o atentie deosebita. Imediat dupa ce reclamantul a fost ascultat in calitate de martor, a fost pus sub acuzare si de indata procurorii au solicitat judecatorului printr-un referat de 9 pagini arestarea sa preventiva. Aceasta rapiditate in desfasurarea procedurilor sugereaza faptul ca in realitate organele de urmarire penala erau pregatite pentru o astfel de evolutie a lucrurilor si il vizau pe reclamant in calitate de acuzat, iar nu de martor.

Curtea reafirma ca o privare de libertate poate fi nelegala daca scopul declarat al acesteia difera de cel real. In cauza, daca reclamantul ar fi fost privat de libertate in calitate de suspect in Novosibirsck, ar fi fost condus in vederea arestarii preventive in fata instantei locale. In schimb, in calitate de martor acesta a fost adus prin constrangere la Moscova unde ulterior a fost formulata si propunerea de arestare.

Circumstantele arestarii reclamantului arata ca numai in mod formal acesta a fost adus ca martor, in conditiile in care intentia reala a organelor de urmarire penala a fost sa il acuze de comiterea unei infractiuni, si astfel, sa schimbe locul de desfasurare a unei eventuale proceduri de arestare pentru unul mai favorabil.

Prin urmare, Curtea a apreciat ca au fost incalcate dispozitiile art. 5 §  1 lit. b) din Conventie.

Sursa: Legal-Land

CEDO: Mărturisirea făcută în timpul interogatoriului la poliţie, în absenţa unui avocat și ca urmare a relelor tratamente, nu poate fi admisă ca probă

Marți, 6 octombrie 2015, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în hotărârea pronunțată în cauza Turbylev împotriva Rusiei, cu unanimitate, a constatat:

• încălcarea art. 3  (interzicerea tratamentelor inumane sau degradante) din Convenţie, atât în ceea ce privește relele tratamente aplicate reclamantului cât și ancheta ineficientă asupra acestui aspect
• încălcarea  art. 6 § 1 și § 3 (c) (dreptul la un proces echitabil şi dreptul la asistenţă juridică).

În cauză, reclamantul s-a plâns de faptul că a fost maltrat în timp ce se afla în custodia poliției și că nu a beneficiat de un proces penal echitabil în condițiile în care mărturisirea făcută ca urmare a relelor tratamente și în lipsa unui avocat, a fost folosită ca probă în procesul penal.

Curtea a constatat că admiterea declarației ca probă a conferit procesului un caracter inechitabil.

În legislaţia rusă lipseşte cu desăvârşire prevederea referitoare la dreptul suspectului de a fi audiat în prezenţa unui avocat astfel că în speţă, declaraţia de recunoaştere a faptei scrisă de reclamant sub imperiul torturii a fost folosită de autorităţi pentru a eluda dreptul de care s-ar fi bucurat acesta dacă asistenţa juridică în prima fază de cercetare ar fi fost obligatorie. Situația inechitabilă a rezultat ca urmare a aplicării sistematice a prevederilor legale discutabile şi interpretate defectuos de instanțele naționale. Mai mult, în lipsa efectuării unei evaluări independente şi atente a ”calității” a declarației admise ca probă, instanțele naționale au legitimat folosirea de către poliție a mărturisirii reclamantului, obținută în urma tratamentelor inumane și degradante, după reținerea acestuia pentru suspiciunea că ar fi comis o infracțiune.

Astfel, dreptul reclamantului la apărare a fost compromis iremediabil. Mărturisirea făcută în timpul interogatoriului la poliţie, în absenţa unui avocat și ca urmare a relelor tratamente, nu trebuie admisă ca probă în instanţă.

Pe cale de consecinţă, nici asistența oferită ulterior de un avocat, nici contradictorialitatea procedurii, nici posibilitatea de a contesta admisibilitatea probei în discuție şi nici recursul nu au fost capabile să remedieze deficienţele şi inechitatea procesului penal în întregul său.

CEDO. Demolarea casei construite fără autorizație, în lipsa examinării proporționalității măsurii, contravine Convenției

În hotărârea din 21 aprilie 2016 pronunțată în cauza Ivanova și Cherkezov împotriva Bulgariei (cererea nr. 46577/15) – cauza privește plângerea unui cuplu împotriva deciziei de demolare a casei în care locuiesc  motivată de autorităţi de lipsa autorizaţiei de construcţie.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărât:

• cu  majoritate (șase voturi la unu), că ar exista o încălcare a articolului 8 (dreptul la respectarea vieții private și de familie și a domiciliului) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în cazul în care decizia de demolare a casei va fi pusă în executare fără o revizuire adecvată a proporționalității în lumina circumstanțelor personale ale reclamanților și,
• în unanimitate, că nu ar fi nici o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr . 1 la Convenție (protecția proprietății) dacă decizia de demolare a casei va fi pusă în aplicare.

Situația de fapt

Reclamanții, Mavruda Ivanova și Ivan Cherkezov, sunt cetățeni bulgari care locuiesc în satul Sinmorets, pe coasta sudică a Mării Negre (Bulgaria). În 2005, reclamanții s-au mutat de la Burgas, (în condițiile în care, potrivit declarațiilor lor, nu și-au mai putut permite sa locuiască acolo), la Sinemorets. Dna Ivanova a devenit proprietarul a aproximativ 77% din suprafața unui teren de 625 de metri pătrați, după moartea tatălui său în 1986 și transferul în 1999 a cotei mamei sale.

În 2004 și 2005 reclamanții au reconstruit-o cabină dezafectată situată pe teren, transformând-o într-o casă solidă din cărămidă cu un singur etaj, fără să fi solicitat o autorizație de construcție. De atunci, ei au locuit în acea casă. În 2006, doi dintre co-proprietarii parcelei au notificat-o pe doamna Ivanova că nu sunt de acord cu reconstrucția. În 2009, toți ceilalți moștenitori ai părinților ei au obținut o declarație judiciară că aceștia erau proprietarii porțiunii rămase din parcelă și casei construite.

La sesizarea co-proprietarilor parcelei, ofițerii municipali au inspectat casa în 2011 și au constatat că a fost construită ilegal. Direcția Națională de control a construcțiilor a deschis ulterior procedura pentru demolarea casei, iar în septembrie 2013, șeful biroului regional al Direcției a constatat că această casă a fost construită fără autorizație de construire, cu încălcarea dispozițiilor aplicabile, și a hotărât demolarea acesteia.

Instanța administrativă de prim grad a respins cererea doamnei Ivanova pentru controlul jurisdicțional al acestei decizii. Această hotărâre a fost confirmată de Curtea Supremă Administrativă într-o hotărâre definitivă din martie 2015. Întrucât dna Ivanova a refuzat să se conformeze deciziei de demolare, autoritatile au depus o cerere de ofertă de la companii private pentru a efectua demolarea.

După ce guvernul bulgar a fost notificat cu privire la cererea reclamanților în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, Direcția Națională de Control a Construcțiilor a cerut autorităților municipale să analizeze dacă ar putea oferi alternative de cazare pentru dna Ivanova. Ulterior, dna Ivanova a fost, de asemenea, contactată de un asistent social, care i-a explicat posibilitatea de a apela la serviciile sociale.

Aprecierea Curții

Deși numai dna Ivanova are drepturi legale asupra casei în cauză, ambii reclamanți au locuit în ea timp de mai mulți ani. Prin urmare, Curtea consideră că aceasta era „domiciliu” pentru ambii reclamanți și că decizia de demolare reprezintă o ingerință în dreptul lor la respectarea domiciliului. Ingerința este legală, deoarece are o bază clară în legislația internă relevantă, și anume Legea organizării teritoriale.

În plus, Curtea este convinsă că demolarea urmărește un scop legitim. Având în vedere în special faptul că problema construcțiilor ilegale este larg răspândită în Bulgaria, scopul de a asigura punerea în aplicare efectivă a cerinței ca clădirile să poată fi construite doar cu autorizație, poate fi considerat ca fiind „prevenirea dezordinii publice” și ca promovând „bunăstarea economică a țării”, în sensul articolului 8.

Cu toate acestea, în ceea ce privește necesitatea ingerinței, Curtea consideră că procedura internă nu respectă condițiile prevăzute de jurisprudența sa, potrivit cărora orice persoană care riscă o pierdere a locuinței sale – indiferent dacă aparține sau nu unui grup vulnerabil – trebuie, în principiu, să poată obține determinarea de către un tribunal independent a proporționalității măsurii care duce la pierderea casei. Procedurile în care dna Ivanova solicitase revizuirea judiciară a deciziei de demolare, s-au concentrat în întregime dacă casa a fost construită fără autorizație și dacă aceasta era scutită de demolare sub o normă tranzitorie a dreptului intern. În recursul său, dna Ivanova a argumentat că respectiva casă era singura ei locuință și că ar fi grav afectată de demolarea ei. Cu toate acestea, Curtea Supremă Administrativă nu a abordat aceste puncte, întrucât în conformitate cu legislația bulgară nu erau relevante pentru legalitatea deciziei de demolare. În conformitate cu dispozițiile relevante, astfel cum au fost interpretate de instanțele administrative, nu li putea cere autorităților să se abțină de la demolarea unei case pe baza faptului că acest lucru ar cauza un prejudiciu disproporționat celor afectați de această măsură.

În conformitate cu dispozițiile relevante ale dreptului procedural administrativ, reclamanții ar fi putut obține mai degrabă doar o amânare temporară a măsurii, decât o examinare cuprinzătoare a proporționalității sale. Jurisprudența națională a arătat că instanțele administrative bulgare, de regulă, refuză să examineze argumentele referitoare la situația individuală a persoanelor vizate de demolarea unei case. Mai mult, nu este clar dacă o persoană în poziția domnului Cherkezov, care nu avea nici un drept de proprietate asupra casei în cauză, ar fi putut invoca acest lucru. Reclamantii nu puteau, de altfel,  obține o examinare corespunzătoare a proporționalității demolării în temeiul niciunei alte dispoziții din dreptul intern.

Curtea subliniază că echilibrul dintre drepturile celor care stau sa-si piardă locuința, ca urmare a unei decizii de demolare și interesul public pentru a asigura punerea în aplicare efectivă a reglementărilor privind construcțiile nu ar putea, ca regulă să fie anulată de o reglementare absolută care să nu permită excepții; acest lucru ar putea fi, în mod normal, examinat în fiecare caz în parte. În cele din urmă, implicarea serviciilor sociale, care a avut loc numai după notificarea Guvernului a cererii în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, nu poate compensa lipsa unei evaluări adecvate a proporționalității. În orice caz, în observațiile prezentate Curții, Guvernul a subliniat faptul că autoritățile nu au  obligația de a furniza reclamanților alternative de cazare.

În concluzie, reclamanții nu au avut la dispoziție o procedură pentru a obține revizuirea cuprinzătoare a proporționalității demolării casei. În consecință, s-ar încălca articolul 8 în cazul în care decizia de demolare a casei va fi pusă în executare fără o astfel de revizuire.

În același timp, Curtea nu a constatat că punerea în aplicare a deciziei de demolare ar încălca drepturile doamnei Ivanova în temeiul articolului 1 din Protocolul nr 1. Deși demolarea casei ar însemna o ingerință în bunurile sale, decizia are o bază legală clară în temeiul dreptului intern și este” în conformitate cu interesul general”, în sensul articolului 1 din Protocolul nr 1, urmărind să asigure respectarea regulilor de construcție. Mai mult decât atât, faptul că respectiva casă a fost cu bună știință construită fără autorizație este un considerent important. Decizia de demolare ar servi, de asemenea, descurajării potențialelor acte de încălcare a legii  ce ar putea fi săvârșite de alte persoane, aspect care trebuie să fie luat în considerare, având în vedere problema la scară largă a construcțiilor ilegale în Bulgaria.

Având în vedere faptul că statul se bucură de o largă „marja de apreciere” în alegerea mijloacelor de constrângere, interesul de proprietate al reclamantei nu poate să prevaleze aupra acestor considerații.

Sursa: Legal-Land

CEDO: Administratorul blogului nu răspunde pentru comentariile defăimătoare ale anonimilor postate pe blogul său

Reclamantul a formulat la CEDO o acțiune civilă împotriva asociației non-profit care administra blogul pe care un anonim postase un comentariu defăimător împotriva sa, susținând că aceasta ar trebui să fie răspunzătoare pentru comentariul terțului.

În decizia din 9 martie 2017 în cauza Pihl împotriva Suediei (cererea nr. 74742/14), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a declarat, în unanimitate, plângerea inadmisibilă.

Decizia este definitivă.

Cererea reclamantului fusese respinsă anterior de instanțele suedeze și de Cancelarul pe Justiție al Suediei.

Reclamantul a continuat demersurile la CEDO, fiind nemulţumit de deciziile naţionale. El a învocat faptul că prin neantrenarea răspunderii asociației, autoritățile nu i-au protejat reputația și i-au încălcat dreptul la respectarea vieții private.

Curtea a considerat că plângerea reclamantului este nefondată.

CEDO a subliniat că, în cazuri precum acesta, trebuie găsit un echilibru între dreptul persoanei la respectarea vieții sale private și dreptul la libertatea de exprimare de care se bucură cei care administrează un portal web. Având în vedere circumstanțele speței, autoritățile naționale au realizat un just echilibru atunci când au respins cererea de antrenare a răspunderii asociației pentru comentariul anonim deoarece:

• deși comentariul a fost ofensator, nu incita la ură sau la violență;
• a fost postat pe un mic blog condus de o asociație non-profit;
• a fost șters a doua zi după ce reclamantul a făcut plângere;
• a fost pe blog timp de aproximativ nouă zile.

Sursă: Legal-Land

Cum a ajuns Soros să conducă România?

Începuturile influenţei lui Soros în România

România este una dintre țările europene foarte orientate şi vajnic susţinătoare a proiectului geopolitic existent în agenda atlantiştilor. În ciuda faptului că românii sunt majoritari creştini, elitele sunt fanii nemuritori ai Uniunii Europene şi  SUA.  Motivul este foarte simplu: elitele și societatea civilă din România au fost aproape complet acaparate şi formate de şi prin ONG-urile americane, în mod special de cele patronate de George Soros.

Infiltrarea lui Soros în România

La începutul anilor ’80, George Soros făcuse primii paşi în finanţarea grupurilor de rezistență şi a oamenilor care se opuneau regimurilor comuniste din Europa de Est, promovând ideile unei „Open Society” (Societatea Deschisă). În 1979, „Open Society” a pătruns nu numai în Europa de Est dar şi în alte ţări precum cele din Africa, Asia,  America Latină și Centrală. În 1992, la Budapesta, Soros a fondat „Central European University”, ocazie cu care a început să selecteze şi să formeze cadre din întreaga Europă de Est, din fosta URSS şi din România.

Unele voci spun că George Soros ar fi fost implicat în “afacerile” din România ultimelor zile ale anului 1989 însă, după căderea regimului tototalitar al lui Ceaușescu, a declarat presei că nu ar fi avut niciodată vreo legătură cu evenimentele  respective în schimb a recunoscut că a sponsorizat unele case de filme din ţările comuniste, conduse de adversari ai regimurilor comuniste.

Totuşi, fix pe 31 decembrie 1989, în vacarmul evenimentelor din întreaga ţară, George Soros pune bazele “Grupului pentru Dialog Social” (GDS) şi apoi a “Fundaţiei pentru o Societate Deschisă” (Open Society), care fusese iniţial botezată “Fundaţia Soros”, cunoscută astăzi în întreaga lume. Este greu de îngurgitat ideea că, în vremurile tulburi, specifice schimbărilor de regim, Soros ar fi reuşit să cunoască într-un timp extrem de scurt (5 zile!!!), foarte mulţi intelectuali din România, deoarece nu se poate presupune că i-ar fi abordat întâmplător pe străzi, le-ar fi făcut imediat propuneri nerefuzabile şi aceştia s-ar fi pus imediat cu burta pe înfiinţare de Fundaţii taman atunci când românii erau încă nauciţi şi nimeni nu ştia sigur în ce mod se va finaliza revolta. Din aceste motive devine foarte credibilă ipoteza referitoare la faptul că respectivii intelectuali se cunoşteau deja între ei şi toţi îl cunoşteau pe Soros de mai mulţi ani, fiind beneficiarii direcţi sau indirecţi ai  sponsorizărilor anterioare sale.

Prima organizație Soros-istă din România – Grupul pentru Dialog Social (GDS) – a avut ca membri fondatori pe Silviu Brucan, Andrei Pleșu, Gabriel Andreescu și Stelian Tănase.

Primul canal privat de televiziune, apărut după decembrie 1989 – SOTI – a fost sponsorizat masiv de acelaşi George Soros, şi a reprezentat un mijloc important de comunicare media prin care s-a impus ferm şi categoric promovarea exclusivă a ideologiei americane. Soros a alocat sume uriaşe pentru şcolarizarea jurnaliştilor angajaţi în acea televiziune (Andreea Esca beneficiară).

Gravitatea constă în aceea că toate structurile politice aflate în opoziţie, inclusiv sindicatele aşa-zis independente (studenţeşti sau profesionale), erau finanţate din puşculiţa fără fund a magnatului maghiaro-evreo-american Soros, prin fundaţiile sale deschise direct în România: Open Society (O societate Deschisă), Freedom House, NED, Institutul Naţional Republican.

Ca urmare a sponsorizării masive în toate părţile, George Soros reuşeşte să construiască în scurt timp VOCEA SOROS-istă ce va domina România. Formată din intelectualii şi jurnaliştii „scolarizaţi” de magnat, oamenii devin peste noapte cei care decid şi/sau influienţează clasa politică românească. De exemplu, fostul ministru al Apărării – Mihnea Motoc – primise anterior numirii în funcţie, o bursa la George Washington University din SUA şi, din acel moment, a devenit agent american de influență în România.  Soţia dânsului – Iulia Motoc – a fost numită de fostul preşedinte Băsescu, judecător la CEDO, numire controversată în breasla magistraţilor datorită slabei sale pregătiri profesionale.

Din anul 1990, Soros şi ONG-urile sale controlează învăţământul românesc. Astfel, unele fundaţii s-au ocupat de elaborarea “manualelor şcolare alternative”, colaborarea cu Ministerul Educaţiei fiind una fructuoasă şi îndelungată .

Chingile lui Soros

Primul reprezentant direct al lui George Soros în România a fost Sandra Pralong (Sandra Marilyn Andreea Budis), o persoană care, deloc întâmplător, a emigrat din România în anii ’70 și a revenit după căderea lui Ceaușescu. Sandra Pralong a fost iniţial consilierul preşedintelui Emil Constantinescu, iar astăzi este consilierul președintelui actual, Klaus Iohannis.

Demn de menționat  este faptul că fostul premier Dacian Cioloș, fost comisar european pentru agricultură, a fost la rândul său  membru al „Friends of Europe” (Prietenii Europei), altă asociaţie finanțată de “Fundația pentru o Societate Deschisă”. De altfel, Guvernul său a fost poreclit “Guvernul Soros” datorită componenţei sale:  “tehnocraţi” Soros-işti, scoliţi prin universităţi din Europa şi SUA care practic s-au dovedit a fi cei mai slabi miniştri postdecembrişti, performanţa lor fiind ZERO!

Astăzi, cunoscând toate aceste informaţii, concluzionăm că România este condusă, într-o manieră deschisă şi făţişă, aproape exclusiv de oamenii lui Soros. Altfel spus, Soros conduce România din umbră!!!

Reţeaua Soros: ONG-uri & Sucursale

În afară de GDS și “Open Society – Fundația Soros”, finanţatorul  american a dezvoltat o multitudine de structuri asociative legate de ONG-urile mamă: sucursalele!!!  Iată doar câteva exemple: „Soros Consiliere și Avizarea Centrului de Plasament”, „Soros Centrul de Informații Universitare”, „Uniunea pentru Reconstrucția României”, „Centrul de Parteneriat pentru Egalitate”, „Centrul pentru Dezvoltare Economică”, Fundația „Concept”, „Centrul pentru drepturile Omului – București”, „Asociația pentru drepturile Omului din România -. Comitetul Helsinki (APADOR-CH)” Asociația „Pro-Democrația”, „Societatea Academică Română”, etc. etc.etc. ONG-urile soros-iste se nasc peste noapte şi sufocă planeta, fără ca justiţia vreunui stat să obstrucţioneze planurile sale diabolice.

Printre membrii organismelor susmenţionate puteți descoperi cu ușurință foşti sau actuali miniștri, consilieri ai președinților României, directori ai instituțiilor de stat, jurnaliști influenți, miniştri secretari de stat, avocaţi, magistraţi… Este demn de remarcat faptul că trei dintre cei patru preşedinţi ai României au avut sau au consilieri persoane formate şi crescute în rețeaua Soros.

Practic, Soros şi-a construit o adevărată şi puternică rețea insituţională prin care conduce România de la un capăt la altul. De exemplu, în cadrul ONG-ului „Soros Open Network România” (ITS), operează o mare varietate de ONG-uri, cum ar fi:

APD  – Fondată în august 1990 de către Adrian Moruzi din Braşov. Aceasta a fost finanțată, în primul rând, de „National Democratic Institute” apoi a intrat în piramida ONG-urilor sorosiste. Asociaţia are 30 de sucursale în întreaga ţară şi peste 1.000 de membri. Specializări: supravegherea alegerilor, numărarea paralelă a voturilor etc. Organizeaza în fiecare an „Universitatea de Vara din Balvanyos” (Covasna), alături de „Liga Pro-Europa” și „Uniunea Tineretului Maghiar” și IDESZ.

„Pro-Democrația” – finanţată de „National Democratic Institute”, „Freedom House”, (Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională) „USAID” şi „Westminster Foudation for democracy”.

„Societatea Academică din România” (SAR), condusă de Alina Mungiu. A promovat fuziunea dintre Partidul Democrat Liberal şi Partidul Național Liberal, astfel că, PNL-ul, partid istoric românesc, a fost complet deturnat de activiştii soros-işti. Alina Mungiu este sora lui Cristian Mungiu, regizor de film românesc, premiat cu Oscar pentru pelicula “4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile” în care subiectul central era avortul din vremea comunismului. Mungiu este finanţată din fondurile “Open Society Institute”, Banca Mondială, Freedom House şi Marshall Fund.

„Asociatia Pentru Drepturile Omului În România – Comitetul Helsinki” (APADOR-CH), condusă iniţial de Renate Weber iar din 1996 de Monica Macovei.

Grupul pentru Dialog Social (GDS), prima asociaţie sorosită din România, fondată în 1990, include oameni din mass-media, consideraţi intelectuali de frunte ai României de azi: Andrei Pleșu, Gabriel Andreescu, Stelian Tănase, Gabriela Adameșteanu, Mariana Celac, Andrei Cornea, Adrian Cioroianu, Andrei Oişteanu etc.

Personalități de seamă în cadrul rețelei „Soros Open Network România”: Renate Weber, Alina Mungiu, Monica Macovei, Cristian Pârvulescu, Mihai Răzvan Ungureanu, Adrian Cioroianu etc.

O poveste de succes

Unul dintre cele mai bune exemple de lucru a rețelei Soros este cariera lui Mihai Răzvan Ungureanu, fost șef al Serviciului de Informații Externe al României (SIE), fost prim-ministru (2012) și ministru de externe (2004-2007). Din 1997 Răzvan Ungureanu, a lucrat pentru FSD. Acest lucru i-a permis să beneficieze de burse și stagii de practică în diverse ţări. Astfel, în anii ‘90-’91, Ungureanu a primit o bursa la master la St. Cross College – University of Oxford. Acest lucru i-a permis să devină ulterior membru a prestigioasei „Asociații Europene pentru Studii iudaice din Oxford.” In 1998, Ungureanu  a devenit „Senior Fellow” la „Centrul Oxford pentru Studii Ebraice și evreiești” din cadrul „St. Cross College” (Oxford), centrul  celei mai faimoase universităţi de gen din lume. A primit „Premiul Posen” şi a beneficiat de o bursa de doi ani (1996/1997 și 1997/1998) la renumita „Universitatea Ebraică” din Ierusalim. In anul 2000 Ungureanu a revendicat titlul de „Senior Reader” la „NATO School” din Oberammergau (Germania), iar din 2003 devine „Senior Reader” la „George C. Marshall, Centrul pentru Studii de Securitate” din Garmisch-Partenkirchen (Germania). Mihai Răzvan Ungureanu este doar un exemplu de Oportunități oferite de FSD și George Soros tinerilor români. La fel se poate spune şi despre ceilalţi membri din fundaţiile Soros.

Lista lui Soros

Mai jos veţi citi o listă succintă cu românii „norocoşi” care au avansat uluitor pe scara profesională NUMAI din momentul în care au devenit membri ai Grupului pentru Dialog Social, Fundației pentru o Societate Deschisă și a ONG-urilor sorosiste afiliate:

1. Dacian Cioloș – fost Prim-ministrul României
2. Sandra Pralong – fost consilier al președintelui Emil Constantinescu, consilierul actual al presedintelui Klaus Johannis.
3. Mihai Răzvan Ungureanu – fost ministru de externe (2004 – 2007), fost director al SIE (2007 de – 2012), fost prim-ministru al României (februarie 2012 – mai 2012).
4. Helvig Edward – Directorul al SRI (Serviciul Român de Informații);
5. Corina Şuteu – fost ministru al Culturii, director de formare al Institutului Cultural Roman din New York
6. Prună Raluca Alexandra – fost ministru al Justiției, membru fondator al Transparency International – România
7. Alexander Lăzescu – director de formare al TVR (Televiziunea Română de Stat)
8. Andrei Pippidi – istoric, membru al Comitetului care a elaborat și “Raportul Tismaneanu” , mai precis “Raportul de participare a României la Holocaust”.
9. Vladimir Tismăneanu – om de științe politice, președinte al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, unul dintre cei mai importanți intelectuali neoconservatori din România modernă
10. Andrei Pleșu – scriitor, fost ministru al Culturii (28 decembrie 1989 – 16 octombrie 1991), fost ministru de externe (29 decembrie 1997 – 22 decembrie 1999), consilier al președintelui Traian Băsescu (Decembrie 2004 – mai 2005)
11. Catrinel Pleșu – Director de formare, Centrul Național de carte a Institutului Cultural Român (2009 – 2012)
12. Mihai Șora – filosof, ministru al educației (decembrie 1989 – 28 iunie 1990)
13. Renate Weber – consilier al președintelui Traian Băsescu (2004 – 2005), europarlamentar PNL.
14. Liviu Antonesei – scriitor, jurnalist
15. Alin Teodorescu – sociolog, primul președinte al GDS, consilier al prim-ministru Adrian Năstase
16. Andrei Marga – filosof, ministru al educației (1997 – 2000), ministrul de externe (Mai 2012 – August 2012), Președinte al ICR (septembrie 2012 – Iunie 2013)
17. Horia-Roman Patapievici – filosof, membru al CNSAS (Consiliul Național pentru examinarea Arhivelor Securității ) (2000 – 2004), Președinte al Institutului Cultural Român (ICR) (2005 – 2012)
18.  Mircea Mihaieş – critic literar, eseist, fost Vicepreşedinte al ICR (2005-2012)
19. Cristian Pârvulescu – om de științe politice, președintele „Pro Democrația”
20. Victor Rebengiuc – actor
21. Sabina Fati – jurnalist
22. Andrei Oişteanu – etnolog, antropolog, membru al comitetului de educație al Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”
23. Andreea Pora – jurnalist
24. Teodor Baconschi – teolog, fost ministru al afacerilor externe (decembrie 2009 – ianuarie 2012), ambasadorul României la Vatican, Portugalia, San Marino. Secretarul de stat MAE (2005-2006), Consilier al presedintelui Traian Basescu (2006 – 2007)
25. Monica Macovei – europarlamentar, fost Ministru al Justiției (2004 -2007), candidat la președinția României
26. Alina Mungiu – om de științe politice, șef al News TVR (1997 – 1998), a fondat Societatea Academică din România, cadru didactic la SNSPA
27. Stelian Tanase – scriitor, presedinte si CEO al TVR, director de formare al Realitatea TV
28. Laura Ștefan – membru al ONG-ului „Expert Forum”, director în cadrul Ministerului Justiției (2005-2007), a fost declarată expert pe probleme de corupție de către Ambasada SUA
29. Adrian Cioroianu – istoric, decan al Facultății de Istorie a Universității din București, a fost unul dintre susținătorii introducerii manualelor alternative, o inițiativă a Fundației Soros. Fost senator de Timiș, fost deputat, fost Ministrul de externe (aprilie 2007 – aprilie 2008)
30. Rodica Culcer – jurnalist, fost referent la Ambasada SUA din București (1985 – 1991), director de formare al TVR News
31. Adrian Cioflâncă – cercetător și fost membru al CNSAS, susţinător al Raportului lui Elie Wiesel şi al Raportului Tismaneanu.
32. Stere Gulea – director, fost presedinte al TVR
33. Gabriel Liiceanu – filosof, director al Editurii Humanitas
34. Sorin Ioniță – om de științe politice, consultant al Consiliului Europei, al Băncii Mondiale privind Europa de Est și Balcani; reprezentant al României în Comitetul European Social Economic (CESE) pe secțiunile Transporturi, Energie și Mediu, Agricultură, fost membru al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Riscurilor Sociale și Demografice
35. Smaranda Enache – Președinte al ONG-ului Pro Europa League, fost ambasador al României în Finlanda (1998 – 2001)
36. Radu Filipescu – fratele nepotului lui Petru Groza, membru fondator al GDS
37. Armand (Armant Constantin) Gosu – istoric, fost consilier al ministrului de externe (2010-2012), fost membru al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, fost director al Institutului Român de Istorie Recentă
38. Dan Perjovschi – caricaturist, ilustrator
39. Mircea Toma – activist, ActiveWatch.
40. Michael Bumbeş – istoric.
41. Claudiu Crăciun – om de știință politică, lector al Departamentului de Științe Politice și Studii Europene din SNSPA, fost expert în cadrul Secretariatului General al Guvernului și Ministerului Educației (2004-2009). Lucrarea sa „Proiect de cercetare a învățării Guvernului: Evaluarea politicii prin efectuarea reformei în România” a fost publicată sub auspiciile “Open Society” și  a “Centrului pentru Studii Politice” de la Central European University ambele fondate de George Soros.

SOS Macedonia

O iniţiativă curajoasă a fost anunţată de jurnalistul Nikola Srbov: „Stop Operațiunea Soros (SOS)”, dedicată contracarării influenței activistului miliardar american George Soros care a finanţat şi monopolizat societatea civilă din Macedonia, ajungând până într-acolo încât să suprime punctele de vedere divergente, mai precis cele care vin în opoziţie cu linia impusă de acesta.

Fondatorii Mişcării SOS i-au chemat pe toți „cetățenii cu minți libere,” indiferent de etnie sau religie, să li se alăture în lupta împotriva lui George Soros, omul care a acaparat total societatea civilă şi, prin faptele sale, distruge Macedonia!!!

Membrii SOS se vor concentra în primul rând pe descoperirea activităților „subversive” de pe teritoriul Macedoniei, derulate şi/sau finanțate de Soros prin intermediul ONG-urilor sale.

 SOS Ungaria

Şi în Ungaria se pregăteşte o mişcare similară cu cea din Macedonia. În sfârşit lumea începe să vadă puzzle-ul în ansamblul său. Se trezeşte. O fi prea târziu? Vom vedea.

Clubul de la Roma: „Lumea are cancer şi cancerul este OMUL!”

Cei mai mulți oameni nu au absolut nici o idee despre ceea ce gândeşte elita mondială, cu toate acestea multe bloguri şi filmuleţe se răspândesc pe internet arătând filosofia întunecată a boşorogilor care vor să distrugă lumea.

Cine sunt acești oameni care fac parte din elita globală a lumii şi de ce doresc cu fervoare controlul populației? Unele dintre numele pe care le veţi citi mai jos ar putea să vă provoace un șoc total. Multe dintre ele sunt nume mari, cunoscute în întreaga lume. N-ar trebui să vă şocheze. Gândiţi-vă la principiul „Nimic nu e ce pare a fi!”

Majoritatea dintre ei, bătrânei spre 80-90 ani, afirmă aparent îngrijoraţi, că populația lumii este în rapidă expansiune şi că aceasta ar fi de fapt prima problemă a lumii, în ciuda faptului că datele statistice arată contrariul. Numai dacă am analiza România constatăm că cifrele au scăzut dramatic şi că în 26 ani populaţia a ajuns la aproximativ 18 milioane, cu tot cu românii plecaţi în lumea largă. Natalitatea este pe tobogan iar mortalitatea în creştere. Suntem o populaţie îmbătrânită la fel cum este cea a întregii Europe. Deci, problema suprapopulării planetei invocată de băşinoşii lumii este una complet falsă!!! La fel de falsă ca şi povestea cu „încălzirea globală”! Prima catastrofă planetară, din punctul meu de vedere, este tembelizarea populaţiei. Şi asta este într-adevăr foarte grav! Nu mai există cale de întoarcere. Vom trăi într-o lume din ce în ce mai tembelă, formată în majoritar din … intelectuali de carton, incapabili să raţioneze, să ia decizii, să facă anumite conexiuni. Posibil ca mică parte din ei să poată totuşi manipula maşinăriile care vor lua un avânt uimitor.

Observaţi, vă rog, cum aceşti psihopaţi bătrâni şi putred de bogaţi,  adepţi ai segregărilor de orice fel, împart lumea în două: NOI şi ceilalţi! Toate metodele criminale propuse se vor aplica pe ceilalţi! În alegaţiile lor vorbesc doar la persoana a III-a: ceilalţi sunt prea mulţi, ceilalţi sunt cobaii, ceilalţi trebuie să moară, ceilalţi trebuie sterilizaţi…

Percepţia complet deformată a esenţei vieţii  se datorează cu siguranţă problemelor psihice dobândite odată cu înaintarea în vârstă, a frustărilor acumulate de-a lungul timpului, elemente care au generat retragerea şi trăirea într-o lume închipuită, virtuală, unde şi-au construit poveşti sinistre, şi-au arogat roluri de zei…  Bieţii de ei, asemeni pruncilor de 2-5 ani, s-au auto-declarat străpâni ai lumii fantasmagorice, imaginându-şi că au putere de decizie asupra maselor largi de oameni, nereacţionare, similare sclavilor, că le pot manipula şi ucide oricând şi oricum! Ce mai, bătrâneii sclerozaţi sunt „nemuritori” în toată regula 😉 Din fericire pentru noi şi din păcate pentru ei, sunt MURITORI. La fel ca noi „supuşii”. În faţa morţii devin inutile baldachinul de aur în care obişnuia să se lăfăie pe timpul nopţii; cupa perfect sculptată, şlefuită măiastru de cel mai scump artist din lume pe buza căreia a bătut smaralde rare şi diamante; pijamaua confecţionată din mătasea cea mai fină comandată de pe Venus ori Jupiter, nici el nu mai ştie că-l uită Alzheimer în conversaţii 😉 … nimic din toate acestea nu poate pune oprelişte clipei de pe urmă… nici conturile bancare, nici lingourile, nici corporaţiile, nimic, nimic… MOARTEA… NU IA ŞPĂGĂ!!!

În acea zi şi-n acel ceas neştiut de nimeni, toţi sociopaţii acestia vor descoperi pe rând că  şi ei sunt simpli oameni! Şi oamenii sunt muritori! Moartea nu te ia pentru că eşti bun sau rău, sărac sau bogat, religios sau ateu, bolnav ori sănătos, vesel sau trist, ci te ia pentru că EŞTI VIU!!! Şi tot ceea ce este viu, este sortit pieirii! Pieirea nu însemna afundarea în nimic ci transformare…

În continuare vă prezint câteva extrase din declaraţiile boşorogimii numită Illuminati, o parte din ei sunt politicieni, alţii oameni de ştiinţă, exploratori, ecologişti înfocaţi, medici, profesori … Reflectaţi, analizaţi profund şi să trageţi concluzii. Înainte de a lectura, vă mai dau un sfat:

NU UITAŢI! PUTEREA ESTE O ILUZIE ŞI FUNCŢIILE SUNT VREMELNICE!

♣ ♣ ♣

Clubul de la Roma:

• “Lumea are cancer şi cancerul este OMUL!”( 1974)

(Politica depopulării a devenit o prioritate pe Agenda Clubului de la Roma şi a politicienilor din SUA).

Michael Oppenheimer, profesor de geoştiinţa afacerilor naţionale şi internaţionale la Universitatea Princeton, SUA:

• „Singura speranţă a lumii este să ne asigurăm că nu există o ală ţară mai dezvoltată ca SUA. Nu putem permite altor țări să aibă același număr de autoturisme ca noi şi nici aceeaşi importanţă industrială ca SUA. Trebuie să stopăm urgent dezvoltarea ţărilor din lumea a 3-a!”

Prima poruncă din cele 10, încrustate în pietrele „Guidestones” din Georgia, SUA, presupuse a fi poruncile de căpătâi ale Illuminati:

• „Menţineţi populaţia lumii sub 500.000.000 de oameni pentru a rămâne în echilibru perpetuu cu natura.”

Henry Kisinnger, diplomat american și om de știință în domeniul politic, consilier pe probleme de securitate și mai târziu secretar de stat în administrațiile președinților Richard Nixon și Gerald Ford:

• „Depopularea ar trebui să fie cea mai mare prioritate a politicii externe față de lumea a treia, pentru că economia SUA va necesita cantități mari și tot mai mari de minerale din străinătate, în special din țările mai puțin dezvoltate.”
• „Populaţia lumii trebuie să scadă cu 50%”.
• „Dacă facem ceea ce este necesar, toate șansele sunt în favoarea noastră”.
• „Este un act de nebunie și de umilire națională să existe o lege care interzice președintelui să dispună ordinul de asasinare a unei persoane.”  (Declarație făcută la o reuniune a Consiliului Național de Securitate în 1975)
• “Cine controlează aprovizionarea cu alimente controlează oamenii; cine controlează energia poate controla întregi continente; cine controlează banii poate controla lumea.”

Eric Pianka, biolog american, a cărui activitate include herpetologie și ecologie evolutivă, profesor de biologie la Universitatea din Austin, Texas:

• „Virusul SIDA nu este un criminal eficient pentru că ucide prea lent. Candidatul meu preferat pentru a elimina 90% din populatia lumii este virusul aerofob Ebola (Ebola Reston), deoarece are un grad extrem de letalitate și ucide în zile, nu în ani. Noi trebuie să ucidem 90% din populaţia lumii cu Ebola. Trebuie să ucidem oamenii. Gândiţi-vă la aceasta. Şi cu gripa aviară se poate ucide, dar mai puţin. Trebuie să ucidem atât de mult încât din 10 oameni, unul să-i îngroape pe ceilalţi 9!!!”
• „Această planetă ar putea fi în măsură să susțină, probabil, cel mult o jumătate de miliard de oameni care ar putea trăi o viață durabilă în confort relativ. De aceea populațiile umane trebuiau de mult diminuate, și dacă nu am făcut-o, s-o facem cât mai repede posibil pentru a limita deteriorarea continuă a mediului. „

Thomas Ferguson, fost funcționar în Departamentul de Stat al SUA :

• „Există o singură temă în spatele muncii noastre: reducerea populaţiei. Fie guvernele fac în felul nostru, prin metode curate şi frumoase, fie vor primi mizerii de tipul celor pe care le-am făcut în El Salvador, Iran sau Beirut. Populația este o problemă politică. Odată ce populația este scăpată de sub control, este nevoie de un guvern autoritar, chiar și fascist, capabil să o reducă. „

Maurice Strong F., antreprenor canadian, ecologist și susținător al implicării Națiunilor Unite în afacerile mondiale:

• „Dacă nu ne vom schimba, specia noastră nu va supraviețui … Sincer, am putea ajunge la punctul în care singurul mod de a salva lumea să fie prăbuşirea civilizației industriale. (…) Nu este speranţa noastră colapsul industrial? Nu este responsabilitatea noastră să producem acest colaps pentru a salva planeta?”(Declaraţie din 1997)

Justice Oliver Wendell Holmes, Jr., jurist american, asociat al Curții Supreme a Statelor Unite, 1902-1932, Ministru interimar al Justiției:

• „Este mai bine pentru toată lumea dacă în loc să așteptăm executarea urmaşilor degeneraţi condamnaţi pentru crimă, să-i lăsăm să moară de foame pentru imbecilitatea lor; societatea îi poate împiedica pe cei care sunt în mod evident improprii să se reproducă. Principiul care susţine vaccinarea obligatorie este suficient de larg răspândit astfel încât putem masca tăierea tuburilor falopiene (uterelor).”

Arne Schlotz, american, Directorul Fondului Mondial de Conservare a Faunei Sălbatice:

• „Malthus a fost justificat; în sfârşit realitatea malthusiană a fost înţeleasă. Ţările lumii a treia sunt suprapopulate, acolo este o mizerie economică şi nu există nicio cale de a ieşi din asta atâta vreme cât populaţiile lor cresc rapid.”

Dixy Lee Ray, scriitoare:

• „Graviditatea ar trebui să fie considerată o crimă împotriva societăţii şi în consecinţă pedepsită aspru, cu excepția cazului în care părinții dețin licență de reproducere emisă de guvern . Toți potenţialii părinți ar trebui să utilizeze substanțe chimice contraceptive, emiţătoare de antidoturi, iar guvernul să aleagă cetățenii care au dreptul să rămână fertili.” (citat din cartea sa „Distrugerea planetei” (1990)

• „In timp ce moartea tinerilor în război este regretabilă, totuşi nu este mai gravă decât emoţiiile munților și zonele pustiite de oameni.” (citat din cartea sa „Dezastrul mediului”, 1993)

 Paul Ehrlich, entomolog, profesor la Universităţi din Pennsylvania & Arkansas, SUA, membru marcant al Partidului Liberal:

• „Cancerul este o multiplicare necontrolată a celulelor; explozia demografică este o multiplicare necontrolată a oamenilor. Tratarea simptomelor de cancer poate crea victimei o stare mai confortabilă la început, dar în final tot moare – de multe ori oribil. O soartă similară va avea lumea ca urmare a exploziei populației, asta dacă ne vom ocupa doar de tratarea simptomelor. Trebuie să redirecţionăm eforturile noastre de la tratarea simptomelor la eliminarea cancerului. Operațiunea va cere multe decizii aparent brutale și fără inimă. Durerea poate fi intensă. Dar boala este atât de avansată, încât numai cu o intervenție chirurgicală radicală pacientul poate să aibă o șansă de supraviețuire.”
• „Avem nevoie de reglementări obligatorii privitoare la naștere (…) prin adăugarea sterilizanţilor temporari ce pot fi introduşi în apa comercializată sau în alimentele principale. Dozele de antidot trebuie raționalizate cu atenție de către guvern astfel încât să se obţină dimensiunea dorită a familiei.”

Acest nebun, în 1968, alarma lumea că „în anul 1970 pământenii  vor suferi de foamete” şi că „sute de milioane de oameni vor muri de inaniţie”, ceea ce s-a dovedit a fi complet fals. Totuşi, pentru a îndeplini cumva „predicţia” nematerializată, americanii au decis să decimeze lumea prin războaie (peste 240 în ultimii 40 de ani) şi virusuri! Planul de exterminare a populaţiei trebuie să continue.

• În acelaşi an (1968) recomanda partidului liberal: „Trebuie să avem controlul populației şi acasă, de aceea trebuie să creăm un sistem de stimulente și sancțiuni, iar dacă metodele voluntare eşuează, să recurgem şi la constrângeri.”

 Sir James Lovelock, om de știință independent, ecologist și futurist, din Devon, Anglia:

• „Oamenii de pe Pământ se comportă într-un fel ca şi microorganismele patogene sau ca celulele unei tumori sau ca neoplasmul” (Lovelock 1991, p. 153).

ONU, Programul Biodiversităţii Globale, 1995:

• „O estimare rezonabilă a societăţii industrializate ne arată că în prezent în SUA pot locui şi trăi la un standard material mulţumitor 1 miliard de nord-americani iar în Europa e posibil să trăiască doar 2-3 miliarde de oameni”. (Observaţi că ONU compară o ţară federală – SUA – cu continentul Europa!!!!  Celelalte continente nici nu intră în ecuaţie, evident ca nici vieţile acelor oameni!!!!

David Rockefeller, bancher american, președinte și director executiv al Chase Manhattan Corporation,  cel mai bătrân membru al familiei:

• „Suntem în pragul unei transformări globale. Tot de ce avem nevoie este o criză majoră astfel încât ulterior, toate ţările lumii, să accepte paşnic Noua Ordine Mondială.”

Ted Turner, mogulul presei americane:

• „O populație totală mondială de 250-300 de milioane de oameni, o scădere de 95% față de nivelul actual, ar fi ideal.” (interviu în Audubon Magazine)

Paul Watson, activist ecologist canadiano-american:

• „Trebuie să reducem radical și inteligent populația umană la mai puțin de un miliard. Trebuie să eliminăm naționalismul și tribalismul și să devenim pământeni. Și, ca Pământeni, trebuie să recunoaștem că toate celelalte specii care trăiesc pe această planetă sunt, de asemenea, colegi, cetățeni, adică într-un cuvânt: pământeni.  Aceasta este o planetă cu o diversitate incredibilă a formelor de viață; aceasta nu este o planetă  pentru o anumită specie (n.r. a oamenilor) aşa cum mulţi dintre noi credem. „

Prințul Philip, soţul reginei Elisabeth a II-a a Marii Britanii:

• „Canibalismul este o soluție radicală, dar din punct de vedere realistic, rezolvă problema suprapopulării.„

David Foreman, ecologist, fondator al unei mişcări radicale de salvare a mediului şi Pământului:

• „Am trei obiective principale: reducerea populației până la aproximativ 100 de milioane de oameni în întreaga lume, distrugerea infrastructurii industriale și lumea sălbatică, formată dintr-un număr imens de specii, să se întoarcă în ecosistemele lor.”

Bill Gates, magnatul american de la Microsoft:

• „Lumea de azi are o populaţie de 6,8 miliarde de oameni. Se îndreaptă  uşor spre  9 miliarde. Am putea face o treabă foarte bună dacă am introduce noi vaccinuri, noi sisteme de asigurare a sănătăţii, servicii controlate de reproducere şi cu siguranţă luate împreună, ar putea contiribui la scăderea populaţiei cu cel puţin 10-15%”.

John P. Holdren, cercetător, consilierul de top al lui  Barack Obama:

• „Un program de sterilizare a femeii după al doilea sau al treilea copil, în ciuda dificultăţilor legate de operaţiile de vasectomie, ar putea fi mai ușor de implementat decât încercarea de a steriliza bărbaţii. (…) Dezvoltarea unei capsule de sterilizare a femeii pe termen lung, care poate fi implantată subcutanat şi eliminată doar atunci când se dorește păstrarea sarcinii, deschide posibilități suplimentare pentru controlul fertilității coercitiv. Capsula poate fi implantată la pubertate și poate fi detașabilă, cu permisiunea oficială a statului, pentru un număr limitat de nașteri. „

Un Raport al Fondului Națiunilor Unite pentru Populație intitulat „Confruntarea cu o lume în schimbare: Femeile, populația și clima”:

• „Nici un om nu este cu adevărat „carbon neutru”, în special atunci când toate gazele cu efect de seră sunt gândite în aceeaşi ecuație.”

Jacques Cousteau:

• „Pentru a stabiliza populația mondială, trebuie să eliminăm 350.000 de oameni pe zi. Este un mod oribil de-a o spune dar este şi mai oribil să n-o spunem”

Margaret Sanger, fondatoarea Planului Parental:

• „Cel mai milostiv lucru pe care o familie ar putea să-l facă la unul dintre membrii săi ar fi să-şi ucidă sugarul.„

Peter Singer, profesor de filosofie la Universitatea Princeton – SUA:

• „Deci, de ce nu am fi noi ultima generație de pe pământ? Dacă am fi toţi de acord să ne sterilizăm, atunci nici un alt sacrificiu nu ar mai fi necesar – am putea petrece împreună drumul spre dispariția speciei umane.”

Maurice King, profesor la catedra de Sănătate Publică din Leeds, Anglia, născut în Sri Lanka:

• „Durabilitatea globală impune cercetarea deliberată a sărăciei, reducerea consumului de resurse și stabilirea unor niveluri de control ale mortalității. ” (Unii îl consideră vizionar, alţii psihopat, nebun sau schizofrenic.)

Theodore Roosevelt, Președintele Statelor Unite în perioada 1901-1909:

• „Societatea nu face nicio afacere dacă permite degeneraților să se reproducă în  felul lor.”