Planul Kalergi: Genocidul europenilor – subspecii rezultate din căsătoriile interrasiale, uşor manipulabile de elita conducătoare

Când vine vorba de genocidul în masă, ar fi bine să uităm de Hitler și de Stalin pentru că ei au fost doar amatori în comparaţie cu evreul Richard Coudenhove Kalergi (1894 – 1972) – un om despre care majoritatea nici n-a auzit.

În 1922, Kalergi a fondat mișcarea „Pan–Europeană” de la Viena, care viza crearea Noii Ordini Mondiale, bazată pe naţiuni federale conduse de Statele Unite ale Americii. Integrarea europeană ar fi fost primul pas în crearea Guvernului mondial. Amploarea fascismului în Europa suspendă planul criminal pentru o perioadă de timp.

Politicienii acelor vremuri l-au susţinut pe Kalergi iar băncile, mass-media şi serviciile secrete americane au finanţat proiectul său. Şefii politicilor europene ştiu bine că el este autorul Uniunii Europene care dictează totul de la Bruxelless şi Maastricht. Tot Coudenhove-Kalergi a fost cel care a propus „Oda Bucuriei” din Simfonia a IX-a a lui Beethoven ca imn al Europei unite, cântat şi astăzi.

După al doilea război mondial, Winston Churchill și B’nai B’rith – agenția evreiască de sprijin internațional pentru interesele politice evreiești – l-au propulsat pe diabolicul Coudenhove Kalergi şi i-au sprijinit ideologia rasistă anti–europeană. Planul diabolic a fost salutat şi îmbrăţişat de însăşi Guvernul Statelor Unite ale Americii.

Spre meritul său, Churchill s-a distanţat ulterior de Kalergi. La începutul anilor 1950, Churchill a fost în campanie în Marea Britanie pentru a susţine albii, moment în care a decis abandonarea completă a odiosului plan.

Kalergi, necunoscut opiniei publice, istoricilor şi politicienilor europeni, este practic „tatăl” Maastrichtului şi al multiculturalismului. Noutatea planului său nu este acceptarea genocidului ca mijloc de atingere a puterii ci aceea de a impune crearea speciei metise (subumane in viziunea lui) care, datorită caracteristicilor psihologice majoritar negative, garantează toleranţa şi acceptarea „rasei nobile” în vârful ierarhiei.

Conform raportului „Population division” („Divizarea populaţiei”) difuzat în ianuarie 2000 de către Naţiunilor Unite la New York, se reiterează ideea amestecării raselor aşa cum o gândise Kalergi: „Emigrări la schimb: o soluţie pentru populaţiile în declin şi îmbătrânite. Europa ar avea nevoie de 159 de milioane de imigraţi până în 2025.”

În cartea sa „Praktischer Idealismus” (Idealismul practic), Kalergi declară că viitorii locuitori ai „Statele Unite ale Europei” nu vor mai fi oamenii vechiului continent, ci o specie de sub-oameni, produsul mixării raselor europene, negroide şi asiatice. El afirmă, fără jumătăţi de măsură, că este absolut necesară amestecarea popoarelor europene cu rasele asiatice şi de culoare pentru a crea o turmă multietnică fără calitate, fără valori, uşor de dominat şi de manipulat de elita conducătoare.

 „Omul viitorului va fi de rasă mixtă. Rasele și clasele de astăzi vor dispărea treptat ca urmare a eliminării spațiului şi timpului. Rasa eurasiatică-negroidă va fi rasa viitorului, similară la aspect cu vechii egipteni şi va înlocui diversitatea popoarelor și indivizilor. (…) Ne-am propus să transformăm europenii într-o rasă metisă. „

Pentru început, spune Kalergi, se va elimina democraţia statelor membre ale Europei Unite: guvernanţii aleşi de popor nu vor mai avea nicio putere de decizie pe plan naţional, apoi poporul însuşi se va amesteca cu celelalte rase astfel încât rasa albă va fi înlocuită treptat cu rasa metisă – cel mai uşor de dominat de elita conducătoare – rasa pură a albilor.

„Ne confruntăm cu cea mai periculoasă revoluţie din istoria omenirii: revoluţia statului împotriva omului. Ne confruntăm cu cea mai gravă idolatrie din toate timpurile: zeificarea statului” („Totaler Mensch – totaler Staat” adică „Omul Total – Statul total” – Richard Coudenhove Kalergi )

Kalergi proclamă abolirea dreptului popoarelor la autodeterminare, urmărind ţinte concrete:  eliminarea națiunilor de sine stătătoare prin stimularea mișcărilor etnice separatiste și încurajarea imigrărilor în masă pentru că numai aşa Europa poate fi  controlată de o elită! Europenii trebuie transformaţi într-o rasă mixtă omogenă, formată din albi, negri şi asiatici.

O altă etapă a planului său este cea privitoare la eliminarea principiului egalităţii tuturor în faţa legii şi evitarea oricărei critici la adresa minorităţilor. Legile trebuie să protejeze aceste principiii extraordinare pentru că prin ele se vor reprima masele.

Kalergi caracterizează metişii astfel: subumani, subspecii, cruzi, infideli, uşor de dominat şi de manipulat. Conform opiniei sale, metişii pot fi creaţi conştient deoarece sunt indispensabili consolidării puterii elitei superioare.

Chiar dacă în manual Kalergi nu menționează că ideile sale sunt principiile directoare ale Uniunii Europene, observăm că au fost preluate cu uşurinţă de aceasta.

Credința că oamenii albi din Europa ar trebui amestecaţi cu africani și asiatici,  că identitatea naţională trebuie anihilată, că toleranţa şi nediscriminarea între indivizi diferiţi şi rase diverse trebuie înţelese şi practicate constant, sunt teme ce stau astăzi la baza tuturor politicilor comunitare. Nu ne aflăm în faţa unor principii pur umanitare aşa cum am crede la prima vedere ci suntem victimele planului Kalergi prin care se realizează cel mai mare genocid din istoria omenirii.

Paradoxal, pentru serviciile prestate, exista chiar și un premiu: Premiul European Coudenhove Kalergi – acordat o dată la doi ani unui european care a excelat în promovarea planului criminal. Printre premianţi se află Angela Merkel și Herman Van Rompuy. 

Incitarea la genocid stă la baza apelurilor constante ale Națiunilor Unite care ne recomandă insistent să acceptăm milioane de imigranți pentru a ne ajuta cu natalitatea care, vezi doamne, e foarte scăzută în Uniunea Europeană. Dacă imigranţii sunt vitali pentru întinerirea ţărilor bogate ale Europei, cum se face că românii, bulgarii, polonezii, sârbii şi alte rase albe europene NU SUNT PRIMIŢI CU BRAŢELE DESCHISE? De ce se deschid porţile doar arabilor, negrilor şi asiaticilor? Angela Merkel a declarat de curând că Germania, până în anul 2050 va primi milioane de imigranţi ARABI!!! Marie Le Penn, europarlamentar francez, afirma de curând că Germania manifestă o deschidere largă pentru imigranţi deoarece are nevoie de sclavi, dat fiind faptul că 20% dintre ei sunt analfabeţi, puţini sunt specializaţi şi prin urmare vor fi foarte greu de integrat într-o societate cu alte principii, alte valori, altă educaţie şi altă religie.

Singurul scop al amestecării raselor este acela de a anihila complet identitatea popoarelor, transformându-le într-o masă de indivizi fără nicio coeziune etnică, istorică şi culturală.

Pe scurt, politicile planului Kalergi au fost și încă mai sunt baza politicilor guvernamentale oficiale care vizează genocidul popoarelor Europei prin tolerarea şi acceptarea imigrației în masă. Dacă ne uităm în jurul nostru, planul Kalergi pare a fi pe deplin înfăptuit.

Tabelul de mai jos prezintă procentul populației musulmane din douăzeci de orașe europene iar cifrele sunt înfricoșătoare:

Căsătoriile interrasiale produc anual mii de tineri de rasă mixtă: „Copiii de Kalergi”. Europenii, prin articolele promovate în mass-media, sunt învăţaţi să renunţe la originile și identitatea națională .

Slujitorii globalizării încearcă să ne convingă că negarea identitară este un act progresiv și umanitar, că „rasismul” este greșit pentru că vor să ne transforme în simpli consumatori orbi. Fiecare trebuie să vadă acest adevăr, că integrarea europeană a ajuns la genocid. Dacă nu reacţionăm, alternativa este sinuciderea națională.

Kalergi nu s-a putut împăca cu propria-i etnie; el a fost produsul unei familii mixte ( tatăl – Heinrich von Coudenhove Kalergi, diplomat austro-ungar și Mitsuko Aoyama, o japoneză din Tokyo). Singura modalitate de împăcare cu propria sa etnie a fost aceea de a construi planul diabolic al „rasei mixte”, promovându-l ca normalitate şi nu ca excepție. Acest lucru se putea realiza numai prin distrugerea raselor pure din toată lumea şi înlocuirea forţată cu metişii rezultaţi din căsătoriile mixte. Până şi Hitler l-a numit pe Kalergi „bastardul tuturor”.

G.Brock Chisholm, fostul director al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), demonstrează că a învăţat bine lecţia lui Kalergi când afirmă: „Ceea ce oriunde în lume ar trebui să se aplice este nelimitarea naşterilor şi căsătoriilor mixte şi asta cu scopul de a crea o singură rasă într-o lume unică care depinde de o autoritate centrală”.

În loc de concluzie

Dacă privim astăzi în jurul nostru, planul lui Kalergi pare materializat – vezi valurile uriaşe de migratori asiatici, arabi şi negri care năvălesc zilnic în Europa. Urmează căsătoriile mixte şi naşterea milioanelor de indivizi metisi „copiii lui Kalergi”ce vor substitui europenii puri.

„Să nu uităm care este originea problemei. Nu există nici un loc în Europa modernă pentru statele etnice pure. Asta-i o idee a secolului al 19-lea iar noi încercăm să tranzităm în secolul 21 și o vom face cu state multietnice.„ (Wesley Clark, SUA general, ex-NATO Comandantul Suprem, vorbind despre bombardamentele NATO din Serbia, 1999)

„Migrația arabă a fost cel mai bun lucru care s-a întâmplat în Europa în ultimii 50 de ani. Arabii din Europa sunt un fapt de viață. E timpul să începem să acceptăm că nu există nici o modalitate de a bloca migrarea chinezilor, pakistanezilor sau arabilor în Europa. … E adevărat, Europa nu va fi ceea ce a fost odată, dar asta e un lucru bun. … Cu cât mai mulți migranți din Africa și Asia vor ajunge în Europa, cu atât mai bine va fi. Mai devreme sau mai târziu, copiii și nepoții lor se vor căsători cu veteranii europeni, vor da naştere la metisi și vor schimba demografia țărilor. Europa va complet diferită de cea pe care o cunoaştem astăzi.” (Yigal Ben–Nun, scriitor israelian)

„Europa riscă să se transforme într-un continent al negrilor din cauza imigrației ilegale; s-ar putea transforma în Africa. Avem nevoie de sprijin din partea Uniunii Europene pentru a opri această armată de africani care încearcă să pătrundă în Europa prin Libia. În momentul de față există un nivel periculos de imigrație din Africa spre Europa și nu știm ce se va întâmpla. Care va fi reacția europenilor albi creștini la această masă înfometată a africanilor needucați? Nu știm dacă Europa va rămâne un continent avansat economic și de coeziune sau va fi distrus de această invazie barbară. Trebuie să ne imaginăm că acest lucru s-ar putea întâmpla, dar înainte de asta, trebuie să lucrăm împreună. ” (Colonelul Muammar Gaddafi, conducător militar din Libia.)

„Evreii ar trebui să se bucure de faptul că europenii creştini își pierd identitatea ca o pedeapsă pentru ceea ce ne-au făcut timp de sute de ani. (…) Noi nu vom ierta creștinii din Europa care  ne-au sacrificat milioane de copiii, femei şi bătrâni evrei … Nu doar în recentul Holocaust, dar şi de-a lungul generațiilor, în mod consecvent, caracteristică constanta a creștinismului ipocrit (…)  Acum, Europa îşi pierde identitatea în favoarea altui popor și a unei alte religii și nu vor mai fi nici resturi și nici supraviețuitori ai impurităţii creștinismului care a vărsat mult sânge şi va putea astfel să-şi ispăşească păcatele. (…) Creştinismul este o idolatrie şi are tendinţa de a distruge viaţa normală a unui om (…) pe când islamismul este o religie care interpretează eronat profeții săi, dar este o religie relativ onestă. Aceasta educă oamenii un pic mai mult pentru o viață stabilă în căsătorie și creație, dacă în sufletul practicanţilor există o anumită modestie și respect faţă de Dumnezeu.”(Rabin Baruch Efrati, şeful Yeshiva și rabin al West Bank of Efrat – 11.11.2012)

Ce ne garanteaza Democratia?

Bine grait-a inteleptul Shaw. Exemplul Romaniei „democrate” este elocvent si suficient de graitor. Atat meritam pentru ca atat pretindem!

Limbajul politic si manipularea ridicola a „democratiei”

 

Dupa ce i s-au pus in brate 200 pagini ale unei noi legi pe care urma sa o voteze in 15 minute, senatorul  american al statului Illinois, Mike Bost, a luat o atitudine vehementă împotriva modului in care functioneaza „democraţia” in Senatul american. Revoltat de procedura criminala a votarii in orb, a invocat  neseriozitatea de care ar da dovada in fata alegatorilor sai care l-au girat cu incredere!!! Probabil ca omul se afla la primul mandat si inca nu a invatat treaba cu ordinara curvasareala din politica universala.

Intotdeauna democratia s-a prabusit din interiorul sistemului care a creat-o!!!

Coruptia i-a fost groparul!

Dor de Romania?!? – un text care doare

Durerea tremura in cuvinte, fapte, evenimente, suflete, vieti irosite, destine frante…

Autor: Alin Fumurescu

Te arde. Stiu ca te arde. Dar daca vii in Romania, asteapta-te sa gasesti aici o societate profund polarizata, profund schizoida. Din ce in ce mai polarizata si mai schizoida de la an la an. Ma tem ca ai sa gasesti (ca si mine) o majoritate ponosita, subjugata compromisului si lipsita de drepturi, despuiata pana si de propriile potentialitati, peste care troneaza vulgar si arogant o minoritate, indraznesc sa spun ucigasa, cu “gipane” supradimensionate, gata sa te spulbere cu zile pentru singura vina de a te fi aflat in fata scumpilor lor bolizi, gata sa te stalceasca in bataie pentru simplul moft de a-i fi incurcat in grandomania lor fara limite. Sunt indivizi care si-au pierdut orice reper nu doar crestin, ci uman. Iar lege nu exista. Decat, poate, pentru prosti, in fond, asta e si ideea. Sarmanii ii urasc pe bogati, ii dispretuiesc pentru comportamentul lor, dar in adincul inimii ii invidiaza, le admira viata si ar vrea sa fie ca ei. Sa poti ajunge din terorizat terorist, iata visul ce merita visat!… Oamenii au uitat sa-si vorbeasca, si latra. Se comunica aproape monosilabic: bai, mai, vino, du-te, hai, ma-ta; toate formulele de politete, de bunavointa, cuvintele acelea galante, cu consistenta, noima si duh, care te imbogatesc, care iti descretesc fruntea si iti fac ziua agreabila: multumesc, buna ziua, ce mai faceti, ma bucur pentru dumneavoastra, par sa fi iesit din uz. Traiesc numai in dictionare… si din cite imi dau seama, dictionare nu prea mai foloseste nimeni.

Lumea se imbulzeste in zona ta privata la banca, la posta, la magazin. Lumea nu e senina si demna. Lumea care “se descurca” e mereu grabita, repezita, agresiva. In realitate, se fusereste la greu, si totul pare dus numai pana la jumatate. Hai, maximum pana la trei-sferturi, dupa care “e bine si asa”, se schimba brusc directia, viziunea, prioritatea. Fidelitatea fata de un principiu asumat e taxata drept rigiditate, criteriile-s bune doar in teorie. Flexibilitatea e cuvintul de ordine azi, mai ales cea morala. Se practica, in plus, o exhibare degradanta, gretoasa a sexualitatii; senzualitatea femeii nu mai e cu perdea, e pornografie, machiajul e greu, decolteurile adinci si barbatii… atatati in animalicul lor. Lucrurile sfinte sint subiecte de banc, iar spatiul public este nespalat.

De gura adolescentilor sa te feresti. Multi dintre ei nu mai respecta nimic si pe nimeni, nici chiar (de fapt, asta in primul rind), pe ei insisi. Rusinea a murit, cuviinta isi da ultima suflare. Prin cartiere, cofetariile s-au transformat in cazinouri. Manelele au evadat din muzica si s-au instalat in haine, in arhitectura, in maldarele de gunoaie din mijlocul parcurilor nationale, in drujbe si in termopane. Kitsch-ul acopera ultimele bastioane ale solemnitatii si ale decentei. Piese de o frumusete elegant trasata cad in miinile unor demolatori nu doar fara cultura, ci lipsiti chiar si de acea innascuta delicatete in fata puritatii simple. Unii demoleaza chiar construind. Demoleaza autenticul si frumosul, slutesc peisajul si handicapeaza sufletele privitorilor.

Natura, creatie a lui Dumnezeu, e incendiata, braconata, furata, retezata la pamint, lasata sa se iroseasca sub scaieti. Asa trateaza mai-marii darul. Tara-i un SRL. Al lor. Preotia se vinde si se cumpara, mosiile sufletesti se transeaza ca si imobiliarele. Spiritul trebuie ancorat cu lanturi in trotuar, ca nu cumva sa leviteze. Trebuie indesat cu talismane din pleu. Crucile trebuie impanate ca niste toape ale tranzitiei, cu flori de plastic indesate in jumatati de PET-uri pline de praf. Evlavia se exprima in doze mari de beton, in pseudo-icoane si in podele sclipicioase. Lucrurile bune trebuie sa fie mari. Bigotismul a devenit virtute si vorbeste in citate aproximative. Ai senzatia ca sufletele ratacesc razlete undeva intr-un gulag invizibil, iar trupurile derutate, tracasate de griji, se preumbla singure, pustii si pline de riduri de colo pina colo, punindu-si ca unic tel banul, fara de care esti nimeni. Daca nu ai bani, nu ai drepturi, nu primesti respect, nici ingrijire, demnitatea persoanei umane sta in dimensiunea portofelului, in succes, in numarul de plecaciuni efectuate periodic fata de pile suspuse. La cantitatea de munca si de stres pe care o presupune, o minima prosperitate te costa sanatatea, casnicia si viata personala. Toti vor sa ajunga bogati repede, doar o viata au, si ea se consuma integral aici, intre hoti si smecheri, in aceasta perpetua senzatie de nesiguranta. Da, asteapta-te ca in Romania sa te simti in nesiguranta. Asteapta-te de asemenea sa gasesti lucruri mai proaste decat “dincolo” la preturi mai mari decat “dincolo”, la salarii mai mici decat “dincolo”. Cine mai are oare instinctul de a produce realmente ceva, si inca lucruri de calitate? O mai fi viu instinctul acela al taranului harnic si cu scaun la cap de a diversifica, de a fi pregatit, de a umple hambarul cu lucrul miinilor lui? Ori pasiunea mestesugarului de a lasa ceva solid in urma, peste generatii? Mai tine cineva la ideea lucrului durabil si bine facut ca la o satisfactie personala? Nu pot sa iti dau mari sperante. Se practica intermedierea, comertul, mutatul dintr-o parte intr-alta a lucrurilor produse de altii. Se practica mulsul. Mulsul de bani de la stat, mulsul din fonduri europene. Toata tara pare o teapa. Totul pare gestionat, legiferat si administrat, de parca ar avea in vedere un unic obiectiv: teapa. Cit mai mare si cit mai repede. Asteapta-te ca acela care a comis o ilegalitate sa iti pretinda sa platesti in locul lui, iar daca refuzi sa o faci, sa se indigneze ca “nu e drept”. Smecheria e numai a lui, dar vinovatia e la comun, ca la comunisti. Cand e de luat, sa ia singur, dar cand e de dat, sa dea toti. Pretutindeni manipulare, dezinformare, naivitate intretinuta, saracie. Democratia nu functioneaza, fiindca daca ar functiona ar insemna ca poporul ar avea puterea, ori eu nu vad asta niciunde. Educatia e dinamitata, dupa cum e si familia. Copiii ramin de izbeliste, devorati de oboseala, precaritatea materiala, visele consumeriste sau ambitiile de cariera ale parintilor. Sanatatea e un cadavru in putrefactie, iar daca imi permiti metafora, la morga nu functioneaza nici frigiderele si nici aerul conditionat.

Agricultura e in colaps; turismul e o gluma sinistra (avem brand, dar n-avem produsul propriu-zis); sportul e cvasi-inexistent. Drumurile sint omor cu premeditare. Ai senzatia ca tara nu e guvernata. Ai senzatia ca singurul care mai duce la o coeziune de vreun fel, e fotbalul. Vei resimti cu o acuitate dureroasa dezagregarea, disolutia, absenta oricarei strategii a poporului roman pentru, poporul roman. Cine santem? Cine vrem sa fim? Daca iti pui asemenea intrebari, daca te intereseaza ce cerem noi de la noi insine ca neam si ca stat, unde anume avem de gind sa ne pozitionam in matricea natiunilor, din punct de vedere cultural, politic, economic, unde ne vedem peste zece ani si ce intreprindem, concret, pentru asta, ma indoiesc ca vei afla in tara un raspuns. Oamenii nu mai cred, nu mai spera, nu ii mai motiveaza nimic decit interesul propriu, chinurile si frustrarea acumulata, dar zac inerti civic, vociferind inutil in fata televizorului sau pur si simplu epuizati, preferind sa se lase condusi, direct in stilp sau in sant. Pare ca nu-i mai socheaza nimic, nu-i mai oripileaza nimic, nimic nu li se mai pare strigator la cer.

Patria e enclavizata. Caci da, singurele care mai traiesc, care mai respira cit de cit normal, care mai tintesc catre ceva, care nu au fost carbonizate inca in acest razboi civil mocnit, dar generalizat sant cateva discrete enclave de dreapta judecata, de deschidere, de initiativa, de profesionalism, de activitate creatoare, de revolta si constructie, de demnitate, de marturisire, de crestinism autentic, de delicatete revigoranta, de daruire si bunatate, de gindire pe termen lung, de convingere in niste valori perene, clare si nenegociabile. In fata acestor oameni, care se incapatineaza sa dea ce au mai bun din ei in aceste conditii (pe care tu abia reusesti sa le suporti in trecere), iti vei pleca fruntea si te vei simti inferior. Unii zic ca enclavele sint majoritare si probabil ca e adevarat. Dar nemaiputind comunica intre ele, neputindu-se uni si actiona in front comun, sant, practic, anihilate. Urletul ubicuu al imposturii ii ascunde, vrand sa ii faca muti si invizibili. Cauta sa le discrediteze eforturile, ii bruiaza si descurajeaza sistematic, ca intr-un plan perfid menit sa convinga ca verticalitatea aici e imposibilitate si povara. Uneori reuseste. Enclavele bine-crescute isi accepta marginalitatea, efectuind miscari retractile catre forul interior al propriei fiinte, refugiindu-se in anonimat ca sa se salveze macar pe sine. Intelepciunea lor proaspata, rabdarea lor purificatoare se transmite ca alchimia numai pe filiere de initiati, iar copiii lor vor suferi precum ciudatii si inadaptatii societatii.

Vino, daca insetezi tare, dar ai sa pleci mai indurerat si mai confuz, realizind ca, de fapt, alternativa perpetua in care traiesti, dulcele intangibil, posibilitatea acelui acasa la care visezi mereu si-n care, ca emigrant roman, esti suspendat o viata intreaga, de fapt nu exista. A murit si, incet-incet, va muri si in tine… impotriva prostiei, zeii insisi lupta in zadar…

Colonialismul Modern

În ultimii ani, tot mai mulţi analişti atrag atenţia că “globalizarea este un colonialism modern” (Riccardo Petrella, Patronii Terrei, în Le Monde diplomatique; Alain Gresh, Recrearea intemaţionalismului; Amitai Etzioni, fostul consilier al preşedintelui Jimmy Carter; Ciive Schmitthoff; Jean-Michel Jacquet; Hans van Houte etc), care se înfăptuieşte mai ales prin mijloace economice (îndeosebi prin fuziuni sau prin “structurarea unor alianţe economice”), fără a fi abandonate total mijloacele politice şi militare. Între aceste mijloace, un loc important revine dictatului politic. În unele cazuri, ambasadorii unor puteri coloniale se comportă în acelaşi mod în care se comportau “guvernatorii fostelor colonii”.

Mondializarea întreprinderilor

Ultimele decenii ale secolului trecut şi primul deceniu al noului secol şi mileniu au cunoscut un proces de “mondializare a întreprinderilor”. În anii din urmă se constată o creştere a ponderii întreprinderilor multinaţionale “familiale”, printr-o structurare “pe orizontală” şi un sistem decizional “pe verticală”. Se produc “delocalizări, fuziuni, alianţe între societăţi”. Delocalizările survin în condiţiile în care lucrătorii dintr-o ţară îşi cer drepturile salariale pe care le merită, iar patronii îşi mută întreprinderea într-o altă ţară în care îşi pot permite să plătească un preţ foarte scăzut pentru forţa de muncă (Riccardo Petrella, Patronii Terrei). Are loc o mondializare a “strategiilor şi a pieţelor”. Se extind investiţiile directe în străinătate care sunt percepute, la început, ca fiind benefice. Intreprinderile în curs de internaţionalizare resimt necesitatea unui acces liber la piaţa financiară mondială, ceea ce a dus la capitalizare bursieră tot mai extinsă. Intreprinderile multinaţionale “familiale” dau naştere unor “forţe” cu o putere incontrolabilă pe “piaţa mondializată”

Preluarea unor metode vechi care au avut succes in instaurarea colonialismului

În anii 1990-2012, ca urmare a unui jaf fără precedent al averilor unor popoare, cu largul concurs al unor guverne aflate în slujba transna­ţionalelor– dependenţa economică s-a accentuat, decizia a încetat treptat să mai fie naţională, fiind aproape total la discreţia “noilor puteri coloniale”. O analiză atentă a fenomenului de colonizare a lumii, prin “cucerirea şi monopolizarea pieţelor” (Jean Ziegler, Refeudalizarea lumii, în L’Empire de la Honte”, Librairie Artheme Fayard, 2005), pune în lumină preluarea unor metode vechi care au avut succes în instaurarea colonialismului. Este cunoscut ca subordonarea politica şi “construirea unor imperii coloniale” s-au înfăptuit prin metode asemănătoare celor de astăzi.

În dezbaterile Comisiei Naţiunilor Unire pentru Drept Comercial Internaţional, pe care am avut şansa să le conduc, a fost evocat modul în care Egiptul a devenit colonie britanică. S-a amintit că, în noiembrie 1875, Marea Britanie a cumpărat majoritatea acţiunilor Companiei Canalului de Suez. Recurgându-se la controlul financiar asupra Suezului (aşa cum, în zilele noastre, se recurge la controlul băncilor preluate de bancherii internaţionali) se urmărea contorolul politic şi militar asupra Egiptului (aşa cum, în zilel noastre, s-a obţinut deja controlul politic asupra ţărilor care şi-au pierdut independenţa financiară. Margaret Thatcher atrăgea atenţia, în ianuarie 1999, asupra faptului că “pierderea controlului asupra propriei monede înseamnă pierderea propriei libertăţi”).

Prim-ministrul brirtanic, în 1875, a dezvăluit opiniei publice scopul real al cumpărării majorităţii acţiunilor Companiei Canalului de Suez: controlul politic şi militar asupra Egiptului, pe teritoriul căruia se afla Canalul de Suez. În februarie 1876, Benjamin Disraeli, în calitate de prim-ministru, a adus la cunoştinţa Parlamentului britanic că tranzacţia a fost concepută nu ca o simplă speculaţie financiară, d ca o tranzacţie politică, calculată “să întărească Imperiul Britanic” (aşa cum, de pildă, în România, au fost înstrăinate bogăţiile petroliere unei puteri străine, mai ales din motive politice, prin acte de corupţie, aducând grave prejudicii economiei naţionale).

Amintim totodată că, “din prudenţă politică, nu s-a proclamat imediat subordonarea Egiptului, ci s-a recurs la a doua inginerie financiară: Egiptul contractase importante împrumuturi pe piaţa financiară străină (aşa cum, în anii 2009-2012 a procedat România). Egiptul avea mari dificultăţi pentru plata datoriilor. Marea Britanie, pretextând “apărarea intereselor creditorilor”, a convenit cu autorităţile franceze instituirea unei Comisii internaţionale care să ancheteze situaţia financiară a Egiptului. Kedivul Ismail al Egiptului, dându-şi seama care era obiectul acelui control financiar, s-a opus cu fermitate. În acele circumstanţe, Marea Britanie a determinat, prin presiuni externe, înlăturarea Kedivului Ismail care îşi apăra ţara. La 26 iunie 1879, Kedivul a fost înlăturat, iar în locul său a fost adus Tewflik, lipsit de personalitate. El a acceptat controlul financiar care s-a dovedit a fi un control politic. Urmarea a fost că Egiptul a devenit o colonie britanică.

În zilele noastre, dependenţa financiară a unor ţări cum este şi România – este tot mai mare, iar plata datoriilor contractate tot mai dificilă, ca urmare a jafului resurselor naturale care a avut loc în ultimii 23 de ani. Aşadar, metodele vechi au fost actualizate şi perfecţionare: astăzi, promovarea colonialismului se face “prin globalizare”, în “numele democraţiei şi progresului în lume”.

Dominarea de noi oligarhii

Globalizarea, în ultimile trei decenii, a dat naştere “unui nou sistem de relaţii economico­ financiare” care se află “sub un control cvasitotal” (Ignacio Ramonet, Stăpânii lumii, în Le Monde diplomatique) efectuat de către o oligarhie economico-financiară care a acumulat puteri discreţionare (Alain Gresh, Recrearea internaţionalismului). ·

Tranzacţiile de pe pieţele financiare ating o cifră de peste 1 000 de miliarde de dolari pe zi, de 50 de ori mai mare decit cifra schimburilor de mărfuri şi servicii. Unii analişti au constatat că, în unele zile, tranzacţiile financiare depăşesc l 200 de miliarde de dolari.

Dacă ar fi să amintim numai fondurile americane de asigurări pentru pensii: Fidelity Investments; Vanguard Group şi Capital Research and Management care controlează peste 500 de miliarde de dolari (Ignacio Ramonet, Stăpânii lumii, loc. cit.), vom înţelege cum s-a structurat oligarhia financiară în domeniu şi prin ce mijloace se consolidează în zilele noastre.

Riccardo Petrella atrage atenţia că “structurile de putere conturează o organizare a lumii care este dominată de noi oligarhii” (Riccardo Petrella, op. cit., loc. cit.). Aceste noi oligarhii se bazează pe “grupuri sociale şi elite care au dobândit putere de decizie şi control, dincolo de formele de reprezentativitate şi legitimare politică şi socială a statelor-naţiune”.

Subordonarea economică şi financiară vizează subordonarea politică

Metodele folosite pentru “implementarea «colonialismului modern» sunt, prin excelenţă economice şi financiare”, prin achiziţionarea- prin sloganul cel mai la modă astăzi, cel al “privatizării” – a tuturor activelor rentabile din diferite ţări.

Se constată cedări evidente din partea factorilor politici de decizie la nivel naţional, cu o motivaţie, de regulă, personală a unor responsabili publici de primă mărime. Aceştia – înţelegând în mai multe cazuri procesele care au loc şi fiind conştienţi de consecinţele grave pe care le implică – nu se opun pentru a nu fi înlăturaţi de la putere. “Arhitecţii noului colonialism” nici nu amintesc despre subordonarea politică, care survine – aşa cum se constată în toate ţările supuse procesului de colonizare – ca urmare a subordonării economico-financiare, cunoscându-se că cei care deţin puterea economică şi financiară “impun puterea politică care le convine”. În ţările căzute victimă colonialismului modern “abdicarea politicii naţionale este aproape totală” (Riccardo Petrella).

Dictatul politic.  Guvernatori ai  ”colonialismului modern”  în haină diplomatică

Promovarea şi implementarea colonialismului modern – în urma adaptării şi perfecţionării vechilor metode coloniale – nu se mai face printr-o subordonare declarată a ţărilor şi popoarelor, ci prin recurgerea la formule menite să înşele aceste popoare, susţinându-se că:
a. noii colonialişti nu le jefuiesc bogăţiile, ci le “privatizează”, că
b. nu le subordonează, ci îi conectează la un proces de globalizare care, într-un viitor pe care se feresc să-l precizeze, le va fi benefic, şi că
c. cei care se opun măsurilor de promovare a colonialismului modern sunt “înapoiaţi”, neînţelegând “tendinţele obiective ale progresului omenirii” (Jean Ziegler, Feudele capitaliste, în op. cit., p. 181).

Trei sunt metodele şi mijloacele de implementare a colonialismului modern:
1. preluarea, printr-un jaf organizat, a celor mai importante active economice şi resurse naturale ale ţărilor supuse colonizării;
2. obligarea lor să recurgă la împrumuturi externe înrobitoare, facându-le dependente de capitalul internaţional;
3. promovarea şi menţinerea la putere a unor lideri obedienţi, care – în unele cazuri – au devenit avocaţii unor companii transnaţionale, angajate în jefuirea bogăţiilor naţionale ale ţărilor respective.

Noile puteri coloniale recurg adesea la cele mai abjecte metode pentru a-i defăima şi compromite pe liderii politici care au curajul să apere interesele naţionale ale popoarelor. Aceste puteri îi susţin şi-i promovează pe acei lideri politici dispuşi să le “netezească calea spre subordonarea propriilor popoare”. Nu contează că asemenea lideri sunt corupţi, mincinoşi, imorali până în măduva oaselor. Ceea ce contează este obedienţa lor revoltătoare faţă de transnaţionalele care le jefuiesc ţara şi le transformă poporul – pe care ar trebui să-l apere – într-un “popor de sclavi”.

În implementarea colonialismului modern, diplomaţia ocupă în unele cazuri un loc important. Cu o îngrijorare profundă, constatăm că promotorii colonialismului modern nu mai trimit “guvernatori ai noilor colonii, la vedere”. cum faceau vechile puteri coloniale. Noile puteri coloniale acreditează – în ţările colonizare – “guvernatori” în haină diplomatică. Ei au puteri nelimitate – chiar mai întinse decât cele ale prinţului A. S. Menşikov, care dicta, în 1853, Sultanului Abdul Medjid, în numele imperiului ţarist, ce măsuri să ia în Turcia.

Guvernatorii colonialismului modern în haină diplomatică dictează liderilor obedienţi ai ţărilor colonizate:
1. cui să vândă resursele ţărilor lor;
2. ce decizii să mai adopte pentru sărăcirea în continuare a popoarelor respective;
3. cum să încalce principiile şi normele democratice.

Pentru ei, democraţia reprezintă “Diktatul noilor stăpâni coloniali”, iar popoarele trebuie să li se supună cu orice preţ…

prof. univ. dr. DUMITRU MAZILU
(preşedinte al Comisiei Naţiunilor Unite pentru Drept Comercial Internaţional 1998-2000)

Falsa democratie romaneasca care a demonstrat ca votul majoritatii NU conteaza!!!!

In memoriam Academician si istoric Florin Constantiniu

(n. 8 aprilie 1933, București – d. 14 aprilie 2012, București)

„Am spus in repetate rinduri – si o voi face mereu – clasa politica din perioada post-decembrista este cea mai incompetenta, cea mai lacoma si cea mai aroganta din intreaga istorie a poporului roman.

Actuala guvernare a ridicat incompetenta, lacomia si aroganta la culmi fara precedent. Pasivitatea de pina mai ieri a romanilor a facut-o sa creada ca totul ii este permis, ca romanii pot fi batjocoriti, umiliti, calcati in picioare. Daca in 2011, cind s-a hotarit reducerea salariilor, oamenii ar fi iesit in strada, nu am fi ajuns la situatia dezastruoasa de astazi. Romanii s-au comportat pina mai ieri ca niste oi, care s-au lasat tunse si mulse, fara sa scoata un behait. Atunci, “pastorii” lor, imbracati in costume Armani si rochii Gucci, au crezut ca, oricite abuzuri ar savirsi, impunitatea lor este asigurata.

Se pare insa ca romanii suporta mai lesne sa fie jecmaniti decit umiliti. Iar actuala guvernare le-a intrecut pe toate in a-i batjocori. Asa a fost posibila numaratoarea de pomina a votului de la Legea Pensiilor, facuta de dna Roberta Anastase si trecuta cu vederea de Justitie, asa a fost posibila comasarea alegerilor, cea mai grava incalcare a democratiei din perioada post-decembrista. Daca au inghitit atitea, inghit orice, a fost gandul guvernantilor despre romani. (…)

Dl. Traian Basescu culege ce a semanat. Domnia Sa s-a vrut presedinte-jucator, nu presedinte-arbitru. Profitand de servilismul PDL si UNPR, care stiu ca, fara el, n-ar insemna nimic, Domnia Sa “a concentrat in mainile sale o putere nemarginita” (ca sa reiau formula lui Lenin despre Stalin, in celebra scrisoare catre Congres, din 24 decembrie 1922). Intr-adevar, dl. Traian Basescu este seful statului, seful guvernului, seful Parlamentului, seful Justitiei, seful Armatei, seful serviciilor speciale si secrete. “Tot ce misca-n tara asta, raul, ramul”, vorba poetului, ii este subordonat si controlat. Era firesc, asadar, ca orice nemultumire, indiferent de natura, indiferent de domeniu, sa-l vizeze pe el. In loc de a fi un factor de mediere si conciliere, Domnia Sa a preferat confruntarea si agresivitatea. (…)

Solutia cea mai buna ar fi alegerile anticipate, care ar da posibilitatea poporului sa-si spuna cuvantul. Dar falsa democratiei se teme de moarte de consultarea poporului (…). In Romania, ciolanul este tinut cu ghearele si cu dintii (…)”

„De 21 de ani, traim vremuri pretins istorice. (…) De atunci, asteptam mereu sa se intample ceva istoric. Asteptam ca cineva, un om de cultura sau un politician providential, sa ne spuna ca stie incotro trebuie sa mearga tara, ca exista un plan national de dezvoltare. De fapt, vrem sa ne vedem pe noi insine in postura de facatori de istorie. Din pacate, in alegeri, nu ne-am votat „visatorii” potriviti. Sau poate ca nici nu exista. Nimeni n-a „visat” pentru tara si pentru natiunea romana, ci eventual doar pentru sine, pentru ai sai si ai partidului sau. Datorita politicienilor, in ultimii 21 de ani, Romania aproape ca a fost scoasa din istorie. Nici unul dintre ei n-a avut curiozitatea sa rasfoiasca trecutul, pentru a gasi acolo un indreptar, un ghid de orientare, o solutie anti-criza. Dimpotriva, ajunsi la putere, politicienii au scos istoria pe tusa, marginalizand-o, nu doar in exercitiul conducerii tarii, ci si in scoli si universitati.”  (…) Imi doresc sa scap cat mai curand din aceasta lume de hotie, ticalosie si nevolnicie, care este Romania de astazi”.

„(…) Nu am avut si nu avem mari competente financiare, capabile de elaborarea solutiilor de criza. Guvernantii de astazi vadesc o gandire rudimentara: „sa taie”, sa reduca salariile si sa sporeasca taxele. Un mare plan de investitii, de relansare a economiei, nu exista. Sa asteptam, asadar, scrasnind din dinti, sfarsitul crizei pe plan mondial.”

„Situatia catastrofala in care se afla astazi Romania are, ca sa spun asa, doi responsabili, in afara crizei mondiale: clasa politica si masa poporului roman. Clasa politica postdecembrista nu a avut – indiferent de partid – nici un proiect national. A avut, in schimb, un unic gand: sa se capatuiasca. S-a repezit asupra Romaniei cu singurul gand al imbogatirii. Oamenii politici au actionat ca niste vandali, distrugand si jefuind totul. Mongolii, ungurii, turcii, nemtii, rusii nu au facut romanilor atata rau cat au facut politicienii postdecembristi in doua decenii. Cand, peste ani si ani, se va scrie istoria timpurilor de azi, „nu vor ajunge blestemele” pentru a-i condamna pe cei care au facut ca Romania sa rateze o mare sansa de afirmare si bunastare si sa fie adusa la sapa de lemn. Dar clasa politica nu si-ar fi putut desfasura „opera” nefasta, daca in calea ei ar fi intalnit rezistenta hotarata a opiniei publice, manifestarea viguroasa a spiritului civic. Din nefericire, am ramas un popor de tarani – spiritul civic se naste la oras! -, o turma de oi care se lasa exploatata, batjocorita, calcata in picioare, fara nici o tresarire de revolta sau de demnitate (Goga observase, in 1916, acelasi lucru).

Clasa politica din Romania este intocmai ca un raufacator sigur de impunitate. Si daca stie ca nu are a se teme de nimic, atunci de ce n-ar jefui in continuare? Proteste ca in Grecia – leaganul democratiei – sunt de neimaginat in Romania.Asta e marele nostru blestem: o masa supusa, resemnata, incapabila sa se mobilizeze pentru un mare proiect sau pentru o mare idee. Ma intreb daca noi, romanii, nu am parasit deja scena istoriei.

O buna parte a elitei intelectuale a capitulat in fata globalismului, a capitalismului de cumetrie si a clientelismului politic, abandonand functia de ghid spiritual al natiunii. Oameni ca pasoptistii, oameni ca fauritorii Romaniei Mari ar fi priviti astazi ca anacronici si nostalgici. Marii guru ai culturii romane de astazi nu mai vor sa stie ca sunt romani. Am avut un exemplu la 1 Decembrie 2011: cati dintre ei au scris sau evocat cu dragoste de trecut imprejurarile crearii Romaniei Mari?”

(Extrase din interviurile date in presa de marele academician si istoric Florin Constantiniu)

Cate ceva despre alegeri…

Romanii discuta, jignesc, ataca, injura in lumea virtuala dar nu sunt in stare sa treaca strada pentru a-si exercita dreptul la vot!

Asa se nasc si se dezvolta societatile decadente: transformand limbajul si cultura decadenta intr-un stil uzual. Cuvintele, folosite cu maiestrie de politicieni, in loc sa ilumineze poporul, ascund adevaruri macabre ce nu le vom afla (poate) nicicand. Important este ca ele  sa  fie suficient de convingatoare incat alegatorii sa voteze exact impotriva propriei lor vointe! Dar asta vor afla mai tarziu …

Votarea, pur teoretic,  ar trebui sa electrizeze poporul, din pacate… miza ei este atat de controversata si atat de nesigura, incat ne intrebam daca votul nostru poate schimba ceva in bine?

Diferenta dintre un politician de mucava si un om de stat adevarat: primul se gandeste la ce si cum poate fura, la modalitatea prin care ar putea castiga si urmatoarele alegeri iar ultimul se gandeste la prosperitatea generatiei urmatoare!

In campaniile electorale asistam la adevarate orgii verbale si inimaginabile orori scrise. Lipseste doar sangele, ca dovada a razboiului mediatic… insa sufletele celor implicati in actiune sunt sfartecate de mizeriile improscate fara mila de adversarii politici.

Alegerile se apropie… Aparent, ar trebui sa se instaureze pacea doar ca vulpile alese sunt interesate  sa prelungeasca iluzia linistii tuturor pasarilor din curte…

95,6 de milioane de lei (aprox.21 milioane euro) este pretul pacii noastre. Oare? Atat de scump se intretine democratia sau asistam la acte simulate de democratie? Vom afla raspunsul dupa 29 iulie 2012.

Am indurat suferinte morale si fizice, am luptat impotriva nedreptatilor, am pierdut fiinte dragi… Cine ne rascumpara lacrimile noastre? Cine ne garanteaza ca de maine toate lucrurile acestea se vor schimba in bine? Si daca nu se va schimba nimic, ce rost au alegerile?  Sau alegerile reprezinta doar o costisitoare forma de transcendere dintr-un cosmar intr-altul?

Democratia este forma de guvernare prin care masa majoritara formata din incompetenti si prosti aleg o mana de politicieni corupti!!!

De ce oare alegerile reprezinta o forma de licitatie mascata a bunurilor ce vor fi furate in viitor de noii alesi?

Niciodata nu putem cunoaste invingatorul inainte de numararea ultimului vot!

Alegerile libere decid noii stapani dar nu elimina niciodata stapanii de sclavi.

Deseori se intampla ca cei ce apar pierzatori in sondaje sa ajunga invingatori in urma rezultatelor alegerilor!!!

 A VOTA SAU A NU VOTA, ACEASTA-I INTREBAREA?

Romania „democrata” si „prospera” a anului 2012

LIBERTATEA SI RESPECTAREA DREPTURILOR OMULUI NU SE OBTIN GRATIS!

NU TREBUIE SA CEREM EUTANASIEREA NOASTRA, AVEM REFORME!

Obsesiile adevărate ale românilor:

• nivelul corupţiei – 87%;
• soarta salariilor – 83%;
• viitorul sistemului de pensii – 80%;
• sistemul de sănătate – 82%;
• corupţia din justiţie – 89%
• datoriile statului – 76%;
• sistemul de educaţie – 76%;
• îngrijorare pentru viitorul economiei – 74%;
• tinerii care termină o facultate nu au şanse să-şi găsească un loc de muncă – 89%
• viitorul situaţiei economice personale – 65%;
• viitorul situaţiei economice a copiilor şi nepoţilor – 65%;
• cea mai mare problemă a ţării o reprezintă clasa politică – 83%;
• cei mai mulţi oameni bogaţi din România au făcut avere în mod necinstit – 91%
• aproximativ 55% din populaţia activă a României NU are un loc de munca;
• taxele, impozitele, utilităţile înghit aproape 80% din veniturile familiei, pentru alţii, chiar le depăşesc.

A 8-a zi de protest impotriva regimului Basescu

si a intregii clase politice din Romania

(20 ianuarie 2012)

Duminica 15 ianuarie 2012, Premiera Nabucco (Corul Robilor) la Opera Romana din Cluj, regizor Alexander Hausvater

Duminica, 15 ianuarie 2012

Seara de sambata 14 ianuarie 2012

Seara de vineri 13 ianuarie 2012

Asta NU e România noastră dar NICI România Corporaţiilor!

Am gasit pe „Offline blog – Omul cu o mie de blog-uri” un articol interesant despre „Miscarea Corporatiilor” pornita deja de celebra Alexandra Svet, prietena Florianei Jucan de la Q Magazin (indragostita de celebrul Gigi Kent, iubita ambasadorului Jean Pierre Vettovaglia, ambasadorul elveţian la Bucureşti, etc), ce are ca motto „Asta nu e Romania noastra„. Am citit opiniile bloggerului istet si mi-am zis sa caut si eu cateva informatii suplimentare pentru a-mi forma o parere despre gura de aer si portia de libertate de care se bucura naiv vreo 6 mii si ceva de romani (pana in prezent).

Citind manifestul, m-am tot intrebat ce/cine poate fi in spatele lui? De felul meu sunt sceptica si ca sa-mi dispara orice urma de indoiala trebuie sa cercetez pentru a afla mai multe opinii pro si contra astfel incat concluzia mea sa fie obiectiva.

Initial am remarcat titulatura de „Miscare a Corporatiilor” care suna ca dracu (vorba lu’ Petrica Roman la ingramadeala din ’89), un fel de patricianism modern lansat intr-o Europa si o lume satula si speriata de globalizare! Deci nu e bine. Bila neagra!

Apoi m-am uitat la persoanele nominalizate. Numele lor nu-mi spuneau nimic dar nici n-am pretentia sa cunosc toti romanii ajunsi in multinationale.  Un comentator (nicola) remarca „Intai am rezonat la primele randuri, dar cand te afisezi cu oameni ca Mihaela Nicola, care a devalizat Ogilvy, fratii si Camelia Sucu de-mi voie sa-mi vad de proiectul meu disperat si sa ma alatur unor oameni cu adevarat curati„

Am mai remarcat ca se merge pe principiul CV sinonim cu valoarea resursei umane, adica exact cum o fac si cei aflati azi la putere, motiv pentru care ma lasa rece. Stim f.bine cum si in ce fel poate cineva sa fie posesorul unui CV kilometric, sa aiba super si supra specializari prin tara si strainatate fara insa ca ceea ce scrie in CV sa reflecte in vreun fel valoare umana reala. Ex: secretarul de stat de la Ministerul Justitiei – Alina Bica – care, in urma unei specializari in strainatate s-a reintors in tara pentru a ne implementa … IQ-ul comunitar :)) Bila neagra!

Printre  comentariile postate cu zecile si sutele la subiect, am gasit unul care mi-a atras atentia, semnat Cuore: „Inainte de a lua legatura cu dna Svet am pierdut cateva ore cercetand… Dna Svet este prietena dnei Jucan si nu numai… dragut, ar fi niste lucruri legate de preferintele dnei Jucan pt Ion Iliescu, de Magureanu, de idile, etc..Sincer am ramas iar cu un gust amar. Daca vreti intr-adevar sa initiati asa ceva, macar cautati persoane cu adevarat curate care sa promoveze asta.”

Aici m-am oprit deoarece mi-am reamintit de un articol scris recent de Razvan Dumitrescu in care tocmai explica formarea partidelor politice imediat dupa ’90, in spatele carora se afla … cine credeti? exact Virgil Magureanu. Ce facea stimabilul? Aborda direct o persoana credibila la nivel national, ii propunea formarea unui partid si…ii livra inclusiv programul politic! Pare aceeasi tactica si in marea miscare „Svet”! Unii cunosc manevra „manipularii” politicianisto-securistice inca de acum 20 de ani. Alta Bila Neagra!

In rest, sunt insiruite nemultumirile romanilor, pe care le stim cu totii. Nu se propun idei, nu se lanseaza programe. Doar demagogie. O forma fara fond! Ultima Bila Neagra!

Romania nu evolueaza social, economic si politic pentru ca majoritatea nu-si poate schimba mentalitatea inchistata in vechile conceptii comuniste. E nevoie de o noua generatie – si aici ma refer la copiii care acum au cel mult 2-3 ani! Abia cand vor ajunge prichindeii astia la maturitate vom putea vedea (poate) o alta fata a Romaniei. Pana atunci…fiecare ar trebui sa incerce macar sa-si modeleze psihicul intr-un mod total diferit decat cel comunist, sa incerce sa gandeasca liber, sa inteleaga cu adevarat ce inseamna libertatea, democratia, sa-si cunoasca drepturile si obligatiile etc. La noi problema mentalitatii comuniste ramane inca de natura genetica!

E greu, foarte greu sa se obisnuiasca cineva cu lumina zilei dupa ce a stat 70 de ani in noaptea comunismului.

Ne-a spus-o si Platon in „Pestera”.

* * *

„Mitul Peşterii” (Republica, cartea a VII–a):

• simboluri:
  • peştera — lumea sensibilă (a realităţii aparente);
  • întunericul peşterii — ignoranţa omului incult, limitat;
  • lanţurile — prejudecăţile, simţurile care ne limitează;
  • focul — lumina cunoaşterii;
  • umbrele de pe peretele peşterii — imaginile corpurilor fizice, aparenţele care generează opinii întâmplătoare (păreri, rodul percepţiilor şi al imaginaţiei);
  • corpurile purtate prin faţa focului — aparenţele adevărate, realitatea fizică, generează opiniile adevărate („orthe doxa”), suişul greu spre ieşirea din peşteră — drumul iniţiatic spre cunoaşterea esenţială, cunoaşterea prin intelectul analitic;
  • contemplarea lumii din afara peşterii — cunoaşterea metafizică, prin intelectul pur (episteme, cunoaşterea adevărată prin intelect şi raţiune)
  • Soarele — Ideea Binelui (Perfecţiunea)

Tavalugul crizei ingroapa mai multi romani decat in decembrie ’89

Apocalipsa a „aterizat” in Romania. Si a venit inainte de predictiile mayasilor, inainte de profetiile biblice sau de cele ale indienilor bastinasi. Romanul urla singur intre 4 pereti dar nimeni nu-l aude pentru ca in jurul lui, alti romani urla cu aceeasi putere. Tara e un urlet de disperare. Un urlet de deznadejede si de neputinta. Suntem cu totii niste clopote manastiresti ale caror dangate puternice vor amuti incet, incet pana la tacerea vesnica.

Deschidem teveul si ne uitam la criza. Ne ranjeste dincolo de sticla ca o sadica. Inchidem teveul ca ne-am saturat. Mergem la piata si intalnim oameni cu fete triste care cauta disperati prin gunoaie. Le e foame! Ne intoarcem si mai doborati psihic decat am plecat.

Ne aducem aminte ca in decembrie ’89 am iesit in strada pentru ca ne era frig, astazi ne debransam singuri de la caldura; nu ne mai permitem plata facturilor.

Am iesit in strada pentru ca ne saturasem sa mai stam o zi la coada la oua, lapte, ratie, ness, salam de sibiu, astazi nu avem de ce sta la coada pentru ca nu avem bani.

Am iesit in strada strigand „Libertate„. Azi avem libertate originala: Legea 298/2008, CNA, ziaristi condamnati pentru libertatea cuvantului sau pentru ca au deconspirat retele intregi de mafioti,  condamnari ulterior  desfiintate de CEDO etc.

Am iesit in strada pentru ca ceream Dreptate. Azi avem o justitie corupta pana la sange si deloc impartiala (cu rare, foarte rare exceptii).

Am iesit in strada strigand „Jos Comunismul„. Astazi comunismul si securitatea sunt mai puternice ca oricand! In 2004 Basescu  recunostea drama romanilor: aceea de a fi blestemat sa aleaga seful statului dintre 2 comunisti.

Am iesit in strada pentru ca doream vacante in strainatate. Astazi nu avem bani nici pentru o paine, dar avem pasapoarte biometrice si puteam pleca in Europa, dar n-avem cu ce.

In acele vremi, daca nu aveai un job, erai arestat pentru savarsirea infractiunii de vagabondaj. Astazi cautam joburi cu disperare dar nu ne mai angajeaza nimeni.

Atunci PCR-ul ne dadea repartitii la case, astazi suntem dati afara din ele de fostii proprietari sau de „proprietari” care „produc” acte false mana in mana cu notarii, avocatii, judecatorii. Astazi am ramas pana si fara acoperisul de deasupra capului.

Atunci, dupa ce primeai casa, iti permiteai sa faci imprumuturi la CEC sa-ti cumperi mobila fara sa-ti treaca foamea prin stomac. Astazi, bancile te scot din case ca nu-ti mai poti permite plata ratelor la masina sau la aragaz. Multi au gasit ca ultima solutie sinuciderea.

Atunci te putea prinde noaptea pe strada fara sa ti se intample nimic. Astazi esti atacat si talharit in plina zi, in aglomeratie si nimeni nu-ti sare in ajutor. Daca cumva e din intamplare un politist in zona, iti raspunde ironic ca nu intervine nefiind sectorul lui. Mergi la politie sa faci plangere, acolo esti din nou ironizat „Haideti domnule/doamna, faceti plangere pentru 100 lei sau o bratara de aur, un lantisor sau o pereche de cercei? Sunt altii care au ramas fara masina si nu au venit sa se planga”. Te uiti prostit la politist si te intrebi in ce lume ai ajuns sa traiesti, apoi peste un timp afli ca politistii sunt mana in mana cu hotii si-si impart prada!

Atunci n-aveam valuta, dar leul avea putere. Astazi unii au valuta mai mult prin banci straine iar casele de schimb valutar sunt tinte sigure ale unor minti bolnave care fac victime.

Atunci putini romani aveau masini. Astazi sunt cateva milioane bune. Unii dintre soferi nici n-au facut scoala; au avut bani sa-si cumpere carnetul, ca-i mai simplu, nu? Asa ca, azi poti fi omorat pe trecerea de pietoni, poti fi omorat ca-ti intra un nebun pe contrasens, dar ce conteaza? Avem masini! Proprietarii bolizilor fac legea strazii, daca nu-ti convine faradelegea asta o rezolva simplu: scot pistolul si trag. In urma cercetarilor, vinovat e cel care le-a facut observatii, pentru ca pistolarul era fiu/fiica/parlamentar de…, sau de…, sau pur si simplu era un mare cocalar. Ii auzim pe toti cum se lauda in public ce pile au in politica, politie si parchet. si cum le stau toti „maharii” la picioare. Si-atunci taci sau te revolti. Dar cui  sa te plangi si mai ales unde? Poate in alta tara, ca aici esti mancat.

Atunci valorile umane erau valori adevarate. Astazi nu se mai numesc valori, se numesc VIP si avem cu gramada: Magda Ciumac, Laura Andresan, Nikita, Tarky, Tolea, Simona Senzual, Elena Udrea, Elena Basescu, Mihaela Radulescu, Andreea Marin, Andreea Esca (care a reusit performanta incredibila de a figura in cartea de istorie a Romaniei!!! Incredibil! O cititoare de prompter a facut istorie!)…. Astea sunt „valorile” promovate ale romaniei. N-avem nevoie de alte valori. Ceilalti sa plece, parca suna mesajul unanim al  mai marilor zilei!

Mai avem si guvernanti cu CV-uri kilometrice care nu stiu nimic din ce scrie in ele, dar au cursuri prin strainataturi, cursuri cu nume lungi si pompoase, ce daca ei nu stiu engleza/franceza? Ce daca eu nu stiu, spunea unu’, „stie fii-mea” :)))

Mai avem si vanghelioni licentiati la nu’s ce facultati si nu’s cate postuniversitare, mai avem o armata de masterate luate pe bani si o alta armata de doctori in toate stiintele, doar ca unii nu stiau ca Norvegia e regat.

Mai avem si o gramada de absolventi ai SNSPA si ai Colegiului National pentru Aparare care nici nu stiu unde este locatia acestor institutii, dar au bani sa-si plateasca tot, inclusiv licentele luate cu 10. Din randurile acestor absolventi surogat cu inteligente „sclipitoare” s-au ridicat guvernantii romanicii de zeci de ani incoace. Astia stiu sa dea din gura, stiu sa fure, stiu sa se combine, stiu sa traiasca pentru ei, stiu sa sfideze, stiu sa umileasca pe ceilalti care n-au ajuns pe pozitiile lor. Acestia sunt alesii destinului, sunt zeii, sunt neatinsii, sunt noii burghezi, fanarioti si toti sunt adapostiti de imunitati parlamentare sau legi speciale!

Astazi avem caste peste caste: magistrati, avocati, doctori, profesori, arhitecti, farmacisti, notari, cfr-isti, ministeriale, institutionale, preotesti etc. Toate si-au facut legile lor speciale. Toate se supun altor legi decat celor de drept comun. Ce daca Constitutia scrie ca toti sunt egali in fata legii. Care lege si a cui? Cum se ridica cineva din interior sa mai dea din casa, tzup! i se inchide gura, este amenintat, santajat cu excluderea din casta, marginalizat, chiar omorat. De frica lipsei unui job, romanul face compromisuri. Nu pentru ca e roman ci pentru ca e om si e supus legilor naturii. Nu este intotdeauna de condamnat. Omul, pentru supravietuire in conditii drastice, devine si canibal. De regula, cel care vorbeste, este unul singur. E clar ca doar unul a mai ramas integru pe ici, pe colo si nu mai suporta mizeria din jur. Asta e unitatea actuala. Unu impotriva tuturor. Culmea, acel unu e valoarea reala. Functioneaza perfect principiul: de ce sa ma leg la cap daca nu ma doare cand e atat de bine cu turma? E fancy! Sau trendy?

Pe Ceausescu l-au omorat ca a fost tradator de neam si tara, ca ne-a tinut in intuneric si in foame, ca s-a lafait in vile si concedii de lux. Atunci n-am auzit pe nimeni sa se sinucida de foame. Astazi un tata isi omoara 3 fiice si apoi se sinucide motivandu-si gestul prin neputinta de a mai indura plansul copiilor de foame. Nu avea servici, nu-l mai angaja nimeni. Avea doar vreo 45 de ani! Era un rebut in noua Romanie democratica. Si cazul nu e singular.

Astazi, nici guvernantii cei mai umili nu traiesc in conditiile lui Ceausescu. Astazi ei au vile de milioane de euro, masini de sute de mii de euro, insule, hoteluri, fabrici, tablouri cate la Versailles, au legile lor speciale, au amante, familii angajate in institutiile in care lucreaza, au bani europeni bagati in buzunare si in conturi elvetiene. Ei au! Doar ei! Nimeni nu raspunde pentru nimic. Ei sunt Dumnezeii, indispensabilii, „creatorii” noii Romanii.

Astazi traim in 2 Romanii. Asta ne-au spus-o chiar ei. Una a lor, mica si luxoasa, una a noastra, mare, infometata si disperata. Noi traim in Romania nimanui. Pe cine intereseaza astazi ca cetateanului nu-i este bine?

Astazi avem un stat lipsit de unitate, lipsit de suveranitate, un stat in care nu mai functioneaza normal nici o institutie. Coruptia a prins forma institutionalizata. Si s-a lipit bine de oameni, de cladiri, de tara. Nimeni n-o da jos ca le este bine asa. Au locurile caldute, ce le pasa?

In 2004 am crezut in Basescu. Chiar comunist declarat fiind, am vazut in el speranta, puterea, forta de care are nevoie tara pentru schimbare radicala. Astazi am constatat ca e la fel ca ceilalti. Un demagog. N-a facut nimic din ce-a promis. Ne-a calcat increderea in picioare. Ne-a luat pana si dreptul la viata!

Criza asta ne apartine? Nu e oare o iluzie in masa? Nu e oare o minciuna sfruntata in spatele careia se ascund alte furturi si planuri diabolice? De unde vine criza asta in Romania cand noi nu eram dependenti de exporturi? Abia de mai reuseam sa vindem cate ceva pe-afara. Noi stim doar sa importam cu miliardele. Fabricile ceausiste n-au fost bune decat pentru fier vechi si sa mai faca unii milioane de euro din afaceri imobiliare.

Ce s-a construit in ultimii 20 de ani? Spatii de birouri, banci si 1 km de autostrada. Cam atat.

Ce s-a daramat? Industria, Economia, Viata sociala si privata, Identitatea de roman, Institutia familiei, Intelesul Adevarului, Moralei, Justitiei, Valorii Umane, Importanta statului de drept, Importanta Politicului etc.

Citeam recent ca in Spania, guvernantii gandesc zilnic programe anti-criza. Ei stiu ca au aproximativ 1 mil.de cetateni fara nici un fel de venit. Au gasit o idee geniala pentru saraci: deschiderea unor magazine in care spaniolul poate aduce de acasa obiecte care nu-i sunt necesare pentru a lua in schimb (troc) altceva de care are nevoie, de regula cred ca ia mancare. Spaniolii au salutat ideea. Ca sa nu ajunga sa dea in cap la oameni, e si asta o varianta de criza. Macar sa aiba mancare. In romanica sunt vreo 6 milioane de saraci si foarte saraci, dar statul, in timp de criza, s-a gandit sa ridice accizele la tigari, sa ridice dobanzile bancare, sa faca orice si oricum astfel incat romanul sa moara! Pot asimila „programul anticriza” cu instigarea statului la suicid! Mi-e imposibil sa inteleg mentalitatea guvernantului roman, indiferent cu a carui guvernant strain o compar.

Oare istoria noastra nu e destul de clara ca in vremuri de criza, statul e slabit si devine o victima usoara? Putem noi sa ne numim astazi un stat de drept, suveran, unitar si independent? Mai exista in tarisoara asta cineva care se poate declara patriot fara sa-i curga o lacrima sau fara sa scuipe de ciuda ca a ajuns aceste vremuri?

Ceausescu ne-a blestemat inainte de moarte. Oare a fost util? Cred ca si fara acel blestem tot aici am fi ajuns. Astia sunt oamenii care au stat in umbra puterii de pana in ’89 si astazi au ajuns pe culmile politicului si economicului romanesc. Cum au devenit celebri peste noapte? Prin furturi colosale. Acestia ocupa topuri nationale si internationale cu averile lor, sfidand nesimtit averea ceausestilor. Strainii din aceleasi topuri au facut averi in 3-4 generatii, la noi se fac averi intr-un singur an. Ce daca? Da bine in afara, nu?

Conchid: Nu suntem in criza ci suntem cobaii actualei clase politice. Recunosc ca mi-am pierdut speranta acum cateva luni. Traiesc cum pot dar nu stiu cat. Sunt nascuta si condamnata sa ma misc intr-un timp care nu-mi apartine. Cred in mine! Ma calmeaza o stare: atunci cand privesc lumina inca nestinsa din interiorul sufletului meu. Atata vreme cat o mai zaresc acolo, inseamna ca luminez. N-am ce sa-mi reprosez decat ca nu ma pot conforma turmei ciumate. Stiu ce vreau si imi cunosc obiectiv capacitatile. Problema e ca nu intereseaza pe nimeni. Nu cersesc pentru ca imi neg saracia si o ignor continuu. Nu joc teatru pentru ca nu pot minti. Nu ma umilesc pentru ca am demnitate.

Va doresc tuturor forta de a merge mai departe! Cred ca intr-o zi oarecare, se va naste un copil care sa schimbe Romania.