In ultimii ani, in arealul romanesc, a aparut un nou specimen : scatofagul.
Scatofagul il intalnim in toate institutiile statului, mai precis in partea de jos a partii de mijloc si a partii de jos a acestora. El este obisnuit sa schimbe frecvent doctrine, simpatii, partide functie de cei aflati la putere sau functie de sefii situati in partea de sus a partii de sus ori a celor din partea de sus a partii de mijloc!
Scatofagul este neafectat de multitudinea cururilor linse atata vreme cat excrementul in sine a devenit elementul de baza al mesei zilnice. Nu cunoaste greata si nici rusinea chiar daca proprii parinti ii bat obrazul!
Scatofagul merge tantos ca un curcan, se plimba in jeep-uri (fie al lui, fie masina de serviciu cu care-si face toata treaba in familie, chiar si vacantele), este multumit de sine si intotdeauna satisfacut pe deplin de propriile realizari: un job binisor platit, un locsor intr-un birouas ministerial, eventual cu ceva putere de decizie, feroce cu subalternii si nevertebrat cu sefii. Primele masuri dispuse la intrarea in functie: isi schimba secretara si vocabularul. Se umple cu dejectii verbale, ca deh! omu’ s-a ajuns! Deseori divorteaza. Cica ii place libertatea… „burlaciei”.
Obisnuit sa linga cu nesat in stanga si in dreapta, este incapabil a mai face diferente intre cururi pozitionate vremelnic in partea de sus a partii de sus a statului si valorile umane reale. Devine lesne de inteles ca unicul scop in viata este cel de a lingusi pe oricine si oricand. Ar cadea in depresie sau paranoia schizoida daca si-ar pierde postul in care a fost plasat tocmai pentru ca a avut tehnica linsului extrem de bine aplicata, uneori a apelat si la cunilingus. Scatofagul va fi si primul tradator al posesorilor partilor anatomice din care tocmai se hranise zilnic o vreme. Depinde de conjunctura, de context si evident daca descopera oaresce avantaje personale care-l vor convinge ca un alt cur a devenit brusc mai valoros si mai interesant. E vorba de target. De ce sa nu-l intelegem?
Scatofagul o duce excelent in Romania. Aici e spatiul ideal in care se poate desfasura si desfata scarbos din mesele bogate ale atator parveniti ajunsi in partea de sus a partii de sus a statului. Are cururi suficiente, bine alimentate, bine intretinute, cu diverse forme, asperitati si marimi.
Romania a devenit paradisul scatofagilor aflati intotdeauna in partea de jos a partii de jos a moralitatii. Ei se scalda zilnic in apele vulgaritatii, trivialului, tradarii, meschinariei si hotiei. Neavand dezvoltat simtul olfactiv, n-au probleme cu „odorizantele” iar meniurile variate si vaste sunt intotdeauna insipide.
Restul traim in deriva, inconjurati de impostori, hoti si sacali. Ni se insulta zilnic inteligenta, suntem sacrificati, eutanasiati, aruncati la groapa comuna a umanitatii. Pana si sperantele ne-au fost spanzurate… Cat de blestemati suntem de am ajuns sa convietuim in acelasi spatiu si in aceeasi perioada istorica cu asemenea specimene scabroase? N-avem nimic tangential cu delincventii morali ai societatii. Nu e drept sa traim un destin comun cand n-avem nici o afinitate, nici o cale de comunicare directa si constructiva, benefica interesului general.
România fără Justiție 
Snake, astia sunt urmasii lui traian Udrea-Basescu,o zi faina!
p.s.ai o dedicatie muzicala.
ApreciazăApreciază
Politicienii sunt cei mai uşor de operat. Nu au sânge în vene, nu au inimă, nu au coloană vertebrală, iar capul şi fundul sunt interschimbabile.
ApreciazăApreciază
Snake! Cu toate ca ai zugravit fidel personajul din partea de jos a partii de jos sau alte variatiuni pe aceeasi tema, adaug si eu ca locul unde il plasezi provine din celebra teorie a chibritului. Produsul gandirii personajului tau este aceeasi teorie a chibrituluil reflectata in legi cu „modificarile si completarile ulterioare”, ordonante privind „unele masuri” pentru completarea a nu stiu ce, emisiuni TV de „inalta tinuta morala” samd, samd …
ApreciazăApreciază
@ Ghita
inteleg ca te-am dezamagit profund. uite ca asa am gandit personajul colectiv al scatofagului. inspiratia mi-a venit de la poezia „Pusca” de Nichita Stanescu :))
Pusca este alcatuita din trei parti:
partea de sus,
partea de mijloc,
si partea de sus.
Partea de sus este compusa din:
partea de sus a partii de sus si
partea de mijloc a partii de sus si
partea de jos a partii de sus.
Partea de mijloc este compusa din:
partea de sus a partii de mijloc si
partea de mijloc a partii de mijloc si
partea de jos a partii de mijloc.
Partea de jos este compusa din:
partea de sus a partii de jos si
partea de mijloc a partii de jos si
partea de jos a partii de jos.
si… aforismul lui Gadamer – „Sensul unui text îl depăşeşte pe autor, şi nu ocazional , ci întotdeauna” 🙂
ApreciazăApreciază
Din pacate nu mai avem puterea sa-i ignoram!
ApreciazăApreciază
@ Simion
??? Gresit! Avem putere dar suntem lasi si nevertebrati – majoritatea. Ma intreb cum de au putere galeriile echipelor de fotbal sa se bata ca nemernicii pentru un meci? Acolo au putere sa urle, sa loveasca, sa distruga scaune, stadioane intregi? Numai cand e vorba sa-si apere drepturile, romanii nu mai sunt asa … puternici… Dintr-o data au slabit, s-au epuizat si au … lesinat. Atunci sa nu se mai planga nimeni ca o duce rau!
„Libertăţile nu se dau, se iau.” ( Piotr Kropotkin ) spunea marele rus si avea dreptate!!!
ApreciazăApreciază
Snake! Cu varianta orala a teoriei chibritului aflata „in circulatie” m-am intalnit in Bucuresti cartierul Pajura inainte de ’89! Personajul tau e mai aproape de varianta orala decat de „Pusca” lui Nichita Stanescu, oricum ceea ce a scris Nichita Stanescu depaseste cu mult nivelul gandirii primitive a scatofagului!
ApreciazăApreciază
@ Ghita
eu stiu ce-am vrut sa transmit si asta comparativ cu poezia lui Nichita din care – evident – inteleg altceva! dar ma rog, fiecare e liber sa interpreteze cum vrea. eu insa stiu ca am lasat un mesaj. nu are vreo legatura cu teoria chibritului pentru ca in demonstratia mea am avut cap si coada.
ApreciazăApreciază