Scriitoarea britanică Joanne. K. Rowling, autoarea romanului „Harry Potter” (7 volume vândute în peste 600 milioane de exemplare), și-a vândut conacul din Marea Britanie și și-a cumpărat un apartament în Moscova cu vedere la orașul Moscova.
Joanne a luat această decizie din cauza faptului că, în patria ei, a fost agresată continuu în ultimii ani pentru că a vorbit public împotriva persoanelor transgender și a refuzat să le accepte filosofia, promovând „normalitatea”.
Ea și-a exprimat public opiniile despre persoanele transgender și drepturile civile conexe încă din 2017. Aceste opinii au fost descrise de critici și organizațiile lgbt ca fiind transfobe. ONG-urile și adepții anormalităților au divizat feministele, au alimentat dezbateri ample despre libertatea de exprimare, anularea culturii și au provocat nenumărate declarații de sprijin pentru persoanele transgender din sectoarele literar, artistic și cultural simultan cu valurile de ură împotriva doamnei Rowling.
„Rusia este ultimul stat din lume în care pot numi adevărul cu impunitate. Iată-mă aici o femeie și nu un om cu vagin, așa cum cred cei din Marea Britanie” a declarat scriitoarea.
Rowling a mai adăugat că este foarte ciudat pentru ea că în lumea modernă trebuie să lupți pentru dreptul tău de a fi acceptată ca femeie normală.
În Rusia nu este necesar să faci asta, motiv pentru care această țară a fost alegerea ei. Rusia reprezintă un bastion al valorilor tradiționale, la care ea, ca toți oamenii normali, aderă.
„Sunt necazuri la Bruxelles, necazuri mari. Leadership-ul Uniunii Europene a eşuat”, a declarat premierul suveranist ungar.
„Dacă aţi performat prost pe parcursul mandatului, v-aţi pus alegătorii în pericol şi ei nu mai aşteaptă nimic de la voi, atunci vă mai rămâne un singur lucru de făcut: ‘Luaţi-vă pălăria şi plecaţi!’, i-a îndemnat Orban pe oficialii instituţiilor UE, care se tem la scrutinul european de creşterea popularităţii partidelor conservatoare şi suveraniste, așa-zis, cu nesimțire, de extremă dreapta.
În anul 2020, magistrații nu s-au înghesuit să facă parte din birourile electorale, însă ulterior au câștigat în instanță dreptul de a primi o așa-numită „indemnizație de detașare” în valoare de 2% din salariul lunar. La aceasta se adaugă 300 lei/zi indemnizație și 35 lei/zi diurnă. Astfel că, la alegerile din acest an, magistrații își vor burduși buzunarele.
Un calcul simplu arată că în 60 de zile cât vor funcționa aceste birouri de circumscripție – unde vor avea activități de câteva ore pe zi – ei ar putea primi o îndemnizație între 40-45.000 de lei pe lună, pe lângă salariu.
Urmare a invaziei de magistrați în birourile electorale, unii dintre ei activând departe de casă, Biroul Electoral Central a decis pe 16 aprilie desființarea birourilor electorale din Buzău.
Biroul Electoral Central constată următoarele deficienţe: înscrierea magistraţilor întocmită de Preşedintele Tribunalului Buzău a unor persoane care nu sunt magistraţi în exerciţiu la Tribunalul Buzău sau la Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău fiind magistraţi la alte instanţe sau persoane care nu au calitatea de magistraţi în sensul Legii nr.303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, nerespectarea în cazul mai multor desemnări a criteriului apropierii domiciliului sau reşedinţei persoanei unde a fost desemnată, cum ar fi preşedinţii sau locţiitorii acestora desemnaţi la birourile electorale de circumscripţie constituite în oraşul Nehoiu, oraşul Pătârlagele, comuna Balta Albă, Bozioru, Breaza, Buda, Chiojdu, Luciu, Siriu, Vadu Paşii s.a”, precizează BEC în hotărârea din data de 16 aprilie 2024.
Potrivit site-ului stiripesurse, ar fi fost desființate și birourile din lalomița, Dolj, Giurgiu, Mureș, Alba și Argeș pentru că detașările nu au respectat legislația în vigoare.
Tripla pensionară Renate Weber, uitată în fruntea unei instituții care nu face nimic, dar consumă zeci de milioane de lei pe an: ultima acțiune spectaculoasă a Avocatului Poporului a fost în iunie 2020, când a sesizat CCR cu privire la supraimpozitarea pensiilor speciale.
Mandatul lui Weber este de cinci ani, ea fiind numită de PSD în acest post în iunie 2019. În 2021, PNL a încercat să o schimbe din funcție printr-un vot al Parlamentului, dar CCR a decis că procedura a fost neconstituțională.
În schimb, în scandalul „azilurilor groazei”, Weber a afirmat că tot ce ar fi putut face era să emită recomandări, dar nu a fost sesizată de rudele bătrânilor internați în aceste centre.
Mandatul lui Weber este de cinci ani, ea fiind numită de PSD în acest post în iunie 2019. În 2021, PNL a încercat să o schimbe din funcție printr-un vot al Parlamentului, dar CCR a decis că procedura a fost neconstituțională.
Instituția are, potrivit datelor ministerului de Finanțe, 144 de angajați, iar salariile variază între 19.200 de lei, brut, cu sporuri, pentru un director „coordonator” și puțin sub 5.000 de lei pentru un șofer. În plus, angajații primesc indemnizație de hrană și vouchere de vacanță. Salariile angajaților Avocatului Poporului vor costa contribuabilii, în anul 2023, peste 21 de milioane de lei, întregul buget fiind de 26 de milioane de lei.
Renate Weber este beneficiara a trei pensii din care a obținut, în anul fiscal 2022:
38.417 euro pensia specială de europarlamentar – chiar dacă ea este plătită din bugetul UE, banii provin din contribuțiile statelor membre
43.440 de lei pensia de fost avocat
8.395 de lei pensia publică, bazată pe contributivitate
Ca Avocat al Poporului, ea a câștigat, net, peste 12.500 de lei pe lună, în anul fiscal 2022.
De ce partidele și guvernele trișează în alegeri și nu le pot pierde?
În multe cazuri, alegerile înseamnă mai mult decât câștig. Manipularea electorală nu este doar un instrument folosit pentru a obține voturi, ci și un mijloc de transmitere sau denaturare a informațiilor. Această manipulare transmite o imagine de forță, modelând comportamentul cetățenilor, birocraților, politicienilor, partidelor, sindicatelor și oamenilor de afaceri în beneficiul manipulatorilor, mărind posibilitățile manipulatorilor de a-și urmări obiectivele în timp ce sunt în guvern și atenuând provocările viitoare ale acestora.
Manipularea mediului pre-electoral
Aceasta include modificarea instituțiilor electorale, apariția mai multor procese penale, a statisticilor privitoare la candidați, controlul total al mass-media, suprimarea informațiilor reale, restricționarea selecției candidaților din opoziție, cooptarea elitelor politice rivale și acordarea de stimulente de distribuție candidaților pro-regim pentru a mobiliza masiv sprijinul alegătorilor.
Dacă opoziția este slabă sau nu iese la scenă cu candidați noi și credibili, regimul aflat la putere nu are nevoie să modifice prea mult procesul electoral față de metodele utilizate la alegerile precedente.
Constanta alegătorilor: cred minciunile vechi ale acelorași politicieni!
Paradoxal, cu cât promisiunile mincinoase sunt mai mari, cu atât sunt mai credibile. Electoratul se iluzionează cu speranța că în noul mandat candidatul va reuși să-și respecte programul din campanie, deși cu același program s-a prezentat în fața alegătorilor de mai multe ori, fără a-și îndeplini vreuna din promisiuni.
Suntem în an electoral și observăm cum în toată țara s-au răscolit iar drumurile. Se reface asfaltul, se schimbă bordurile lui Videanu cu altele noi…tot ale lui Videanu, în ciuda faptului că sunt în bună stare, se vopsește superficial pe ici, pe colo… Important este să fie vizibilă o aparentă schimbare, promițătoare de lucruri mari, astfel încât românii să creadă (pentru a câta oară?) că regimul aflat la putere are voință și poate mișca mecanismul ruginit al economiei și socialului.
Da, politicienii din instituțiile importante ale statului chiar au această putere, doar că în vremea mandatului girat de naivii români, sunt mereu preocupați de șpăgi, trădări și varii aranjamente capabile să le satisfacă cele mai fantastice interese personale.
Nu avem nici partide și nici candidați iubitori de țară. Ca un blestem!
Mircea Platon, semnal de alarmă: De ce anume recenta lege a educației „România educată” prevede că Diversitatea, Echitatea și Incluziunea sunt valori de bază ale sistemului de educație din România? Pornind de la un film documentar lansat recent cu mare succes în S.U.A. de regizorul Robby Starbuck care prezintă un adevărat “Război împotriva copiilor”, profesorul Mircea Platon face o analiză, pentru Qmagazine, asupra modului în care copiii de grădiniță sau școlarii minori sunt îndoctrinați “cu moduri de viață schimonosite, o normalizare a ceea ce tinde să abolească normalul”
Profesorul Mircea Platon spune că așa cum arată Robby Starbuck în foarte bine structuratul său documentar, „vizibilitatea” pe care o caută cu orice prilej reprezentanții antiumanei ideologii woke are de-a face cu simplul „efect al expunerii”, care este „fenomenul psihologic care constă în faptul că oamenii tind să accepte anumite lucruri doar pentru că sunt familiari cu ele”. Psihologia socială numește acest lucru „principiul familiarității”.
„Cu alte cuvinte, dacă activiștii DEI ne asigură că tot ce fac este pentru că „vizibilitatea este eroism”, noi trebuie să înțelegem că vizibilitatea de genul celei promovate de ei la copiii de grădiniță sau la școlarii minori este de fapt îndoctrinare, familiarizarea copiilor cu moduri de viață schimonosite, o normalizare a ceea ce tinde să abolească normalul. Lucrul a fost vizibil și cu ocazia protestelor ieșenilor cu privire la instalarea statuii „Hidra” lângă Palatul Copiilor din Iaşi. O galerie întreagă de activiști progresiști, unii aflați în posturi de stat bine plătite, a cerut în mod public „expunerea” mai frecventă a conservatorului public ieșean la artă modernă. Cu alte cuvinte: reeducarea prin insistență și expunere repetată, familiarizarea cu răul, urâtul și minciuna”, explică profesorul Mircea Platon.
„Părinții din România încă se simt în siguranță pentru că mizează pe normalitatea moștenită sau pe tradiționalismul cotidian al românilor. Dar trebuie să ne întrebăm și să ne răspundem sincer la niște întrebări:
1. De ce anume recenta lege a educației „România educată” prevede că Diversitatea, Echitatea și Incluziunea sunt valori de bază ale sistemului de educație din România? Vor rămâne ele fără urmări concrete?
2. De ce s-a introdus obligativitatea grădiniței, adică obligativitatea de a instituționaliza copiii de la vârsta de 3 ani? Ce vor citi sau vedea pe „prietenul nostru calculatorul” copiii de 3 ani?
3. Câtă încredere se poate avea în orele de educație sexuală sau socială sau de alte pseudomaterii care au o doză masivă de DEI înșurubată în ele? Oare se va introduce curând și un curs de istorie LGBTQ+, mai întâi ca opțional și apoi ca materia obligatorie? Cine se va opune unui astfel de curs?
4. Câtă încredere au părinții în parteneriatul public-privat datorită căruia ONGurile au acces în școli pentru a îndoctrina copiii?
5. Câtă încredere se poate avea în sistemul de justiție din România în cazul în care părinții ar vrea să-și retragă copiii de la orele de îndoctrinare? Oare sistemul de justiție va apăra uniform și consecvent dreptul părinților de a-și educa copiii conform propriilor valori? Deciziile CEDO și ale justiției din România ne arată clar că nu, că părinții (asemeni familiei din Bihor) riscă amenda și chiar închisoarea în cazul în care ar încerca să-și extragă copiii din sistemul de îndoctrinare susținut de un întreg eșafodaj de legi și de instituții care îngrădesc libertatea de conștiință.
Un război global împotriva copiilor e în plină desfășurare. De partea cui se vor situa părinții din România?
Familiarizarea copiilor cu moduri de viață schimonosite, o normalizare a ceea ce tinde să abolească normalul”, este de părere Mircea Platon.
Numeroși magistrați români afirmă că între ban și Constituția propriei țării, mulți dintre colegii lor au ales, în mod consecvent, banul.
În ultimii douăzeci de ani, magistrații români și-au majorat singuri veniturile, pronunțând sute de hotărâri judecătorești prin care i-au impus statului obligația de a le plăti mai mulți bani decât fuseseră prevăzuți de lege.
Oferindu-și, în mod discreționar, sume de bani pe care Parlamentul și Guvernul nu fuseseră de acord să li le acorde, magistrații au încălcat Constituția, violând principiul separației puterilor în stat.
Frazele pe care le-ați citit mai sus nu reprezintă o opinie jurnalistică.
Sunt părerea — reformulată într-un registru jurnalistic — a Curții Constituționale a României, a unor foști procurori generali, a unui fost procuror-șef al DNA, a unor profesori de drept, a unor judecători de instanțe obișnuite și, parțial, a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Atât cât putem privi retrospectiv în contabilitatea Ministerului de Justiție și în cea a Ministerului Public — între ianuarie 2013 și noiembrie 2022, creșterile salariale pe care magistrații și le-au acordat singuri – lor și personalului auxiliar din Justiție – l-au costat pe contribuabilul român 1,13 miliarde de euro.
Pentru 2023, datele ne lipsesc.
În 2024, obligațiile de plată vor depăși 1,4 miliarde de euro.
Dacă opinia citată în deschiderea acestui articol este corectă, atunci fenomenul creșterilor salariale autoacordate reprezintă:
— fie unul dintre cele mai costisitoare cazuri de incompetență din istoria magistraturii române;
— fie una dintre cele mai mari fraude din istoria magistraturii române.
Indiferent care dintre firele acestei ramificații corespunde realității, el conduce la următoarea concluzie: România nu are, la nivel de masă critică, o resursă umană aptă, din punct de vedere moral și profesional, să exercite cea de-a treia putere în stat.
Dacă opinia citată în deschiderea acestui articol nu este corectă, atunci următoarea regulă trebuie considerată ca fiind definitorie pentru statul român:
— judecătorii nu doar aplică legile create de Parlament și Guvern, ci le și pot modifica ori de câte ori consideră că nu sunt corecte.
Practica majorărilor salariale autoacordate nu se încheie în 2024.
Procedura pe care magistrații o folosesc pentru a-și crește veniturile împotriva voinței Parlamentului și a Guvernului este aplicabilă la infinit.
În momentul de față, instanțele de pe tot cuprinsul țării sunt inundate cu dosare în care judecători și procurori cer să li se plătească tot felul de drepturi bănești care nu le-au fost acordate de puterea legislativă.
Medicul Vasile Astărăstoae, cunoscut pentru pozițiile sale împotriva vaccinării din pandemie, a postat pe blogul său o analiză în care comentează dosarul deschis de DNA pentru achiziția de vaccinuri. Fostul premier Florin Cîțu și foștii miniștri ai Sănătății, Vlad Voiculescu și Ioana Gavrilă, au fost acuzați că au cumpărat prea multe vaccinuri.
Astărăstoae spune că dosarul a fost prea puțin comentat și că de fapt e dovada că vaccinul nu era sigurâ
Iată întreaga analiză a cuoscutului medic
La finele anului 2023, pentru o scurta perioadă, (sfârșitul lunii noiembrie și începutul lunii decembrie), dezbaterea publică a fost dominată de dosarul penal privind achizițiile așa-ziselor vaccinuri anti-COVID. Cum se întâmplă frecvent în România, acest subiect a fost tratat superficial, politizat și a fost repede abandonat în favoarea altora, care au aparut în spațial public.
Cu toate acestea avem în sfârșit dovada că afirmația potrivit căreia produsul vaccinal este „sigur și eficient” nu a avut niciun suport științific. În documentele de achiziții, producătorul/vânzătorul specifică fără echivoc că pentru aceste produse nu se cunosc efectele pe termen mediu și lung și că producătorul nu-și asumă responsabilitatea pentru reacțiile postvaccinale sau pentru eficiența acestora. Altfel spus, autoritățile cunoșteau din momentul semnării contractului riscurile vaccinării și incertitudinele ce planau asupra acestei acțiuni. Cu toate acestea au preferat să ascundă populației informații esențiale și să combată cu violență orice suspiciune cu privire la siguranța și eficiența „vaccinurilor”. Cu alte cuvinte, populația a fost mințită în mod deliberat, iar consimțământul informat la vaccinare a fost viciat prin dol.
Din punct de vedere juridic dolul constă în inducerea în eroare a unei persoane, prin mijloace viclene cu scopul de a încheia un act juridic, un contract sau un alt act; iar potrivit Codului civil (art. 960) „este o cauză de nulitate a convenției…”. Potrivit art. 1214 C. civ. „Consimțământul este viciat prin dol atunci când partea s-a aflat într-o eroare provocată de manoperele frauduloase ale celeilalte părți ori când aceasta din urmă a omis, în mod fraudulos, să îl informeze pe contractant asupra unor împrejurări pe care se cuvenea să i le dezvăluie”.
Consimțământul la un act medical are cel puțin două componente esențiale: o componentă etică (care include informarea completă și corectă a pacientului pentru a obține acordul acestuia) și una legală (pentru a proteja autonomia pacientului). Vaccinarea este un act medical și, cât timp este voluntară și nu obligatorie, obținerea consimțământului este condiție imperativă.(N.r. Vaccinarea bebelușilor și a copiilor a devenit de foarte mulți ani OBLIGATORIE!)
Supravegherea respectării eticii medicale este, prin lege, de competența unui organism profesional autonom – Colegiul Medicilor din România (CMR). Din păcate, în pandemie, Colegiul a fost o simplă anexă a Ministerului Sănătății, o slugă umilă a celor care au gestionat această epidemie. În loc să stimuleze dezbaterea științifică, să apere independența profesională a medicilor și să se preocupe de respectarea conținutului etic al consimțământului, CMR a preferat să se transforme într-un organ represiv, care a cenzurat și pedepsit orice abatere de la narativul oficial.Nu se poate uita jihadul declanșat de CMR împotriva medicilor Răzvan Constantinescu, Flavia Grosan, Gianina Hagima, Adina Alberts, Monica Pop ș.a. blamați pentru delict de opinie. Pentru a fi drepți, această acțiune s-a desfășurat cu susținerea mass-mediei, a unor așa-ziși lideri de opinie, a unor universități, a unor „specialiști” și a unor partide politce. Unii au făcut-o din convingere, dar cei mai mulți din oportunism (îndeosebi cei care au avut avantaje materiale de la guvernanți și BigPharma).
Lipsa de eficiență a acestor „vaccinuri” a fost evidentă: vaccinații s-au infectat, s-au îmbolnăvit și au transmis virusul mai departe la fel ca cei nevaccinați.
Profeții „apocalipsei COVID”, care au propagat sintagma „sigur și eficient”, știind de la început că nu există nicio probă care să confirme acest fapt, au încălcat mai multe acte normative cum ar fi Convenția de la Oviedo, un instrument juridic obligatoriu transnațional în domeniul drepturilor omului din punct de vedere medical (art. 5), Carta Europeană a Drepturilor Pacienților (art 3 și 4), Constituția României (art.22), Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003 (art. 4-12), Legea nr. 95/2006 (art. 649 şi urm.) etc. Aceste încălcări sunt în măsură să atragă răspunderea penală și civilă a celor în cauză.
Îngrijorați de această perspectivă, ei au lansat un fake post-pandemic: vaccinurile au salvat milioane de vieți, dar, deoarece populația țării noastre nu s-a vaccinat, România are cea mai mare mortalitate prin COVID-19 din Europa.
Care este realitatea.
Afirmația că vaccinarea a salvat vieți se bazează pe simple estimări (cum ar fi cele ale Imperial College din Londra) și nu pe date concrete. Ori toate estimările acestor instituții, făcute cu privire la pandemie, s-au dovedit eronate. De exemplu, s-a estimat că indicile de mortalitate ar putea fi de 14% modificat ulterior la 4%. În final, situația a fost alta. Potrivit datelor oficiale, numărul cumulat de cazuri a fost de 701,176,420 cu un număr de decese de 6,965,146, adică un indice de 0,99 (sursa https://ourworldindata.org/coronavirus). Există însă suspiciuni rezonabile și studii care susțin că, în realitate, prin efectele pe termen scurt și mediu, vaccinarea ar fi produs un număr foarte mare de decese. Vom vedea dacă această supoziție va fi confirmată.
Este adevărat că România a avut o rată de vaccinare mică. Trecând printr-o perioadă lungă de dictatură comunistă, populația a avut o „imunitate naturală” la propagandă. Datele oficiale din 13 state confirmă acest lucru, plasând România pe ultimul loc cu circa 40% populație vaccinată.
Este vorba despre fostul prorector al Universității „Spiru Haret” care vindea subiectele studenților pe bani și produse.
„Procurorii au admis că faptele lui Eduard Ionescu sunt grave, însă au apreciat că, raportat la persoana acestuia, la lipsa antecedentelor penale și la conduita adoptată în timpul anchetei, o pedeapsă cu suspendare este un avertisment suficient pentru conduita sa viitoare.”
N-am auzit de atâta clemență în cazul unor părinți (mame, tați) care au furat o ciocolată sau o pâine pentru a le da copiilor flămânzi de mâncare. Nici acei părinți nu erau recidiviști, iar prejudiciul era minor, sub 50 lei. Eh, dar pentru că erau neica nimeni, săraci lipiți, justiția noastră i-a condamnat sever la 3-5 ani închisoare!
Nu vă pot învăţa violenţa, pentru că nu cred în ea. Pot să vă învăţ doar să nu plecaţi capul în faţa nimănui, chiar cu preţul vieţii voastre. (Gandhi)
„Cred că acolo unde singura alegere este între laşitate şi violenţă, eu aş sugera violenţa”. (Gandhi)
Intelepciune
“Daca as putea, as duce lumea in agonie, pentru a realiza o purificare din radacini a vietii; as pune flacari arzatoare si insinuante la aceste radacini, nu pentru a le distruge, ci pentru a le da alta seva si alta caldura.
Focul pe care l-as pune eu acestei lumi n-ar aduce ruine, ci o transfigurare cosmica esentiala.”
Emil Cioran (Pe culmile disperarii)
Justitia Mafiota
Intrebare: “Signor Coppola, ce intelegi dumneata prin mafie?”
Raspuns: “Domnule judecator, la ora actuala exista trei magistrati care doresc sa devina procurori ai Republicii. Unul este foarte inteligent, cel de-al doilea este puternic sprijinit de partidele de guvernamant, iar al treilea este un imbecil. Care dintre ei va fi alesul? Imbecilul, de buna seama. Aceasta este Mafia.”
Giovanni Falcone “Mafia-Judecatorul si oamenii de onoare”
Nu lasa visele sa piara, pentru ca daca visele mor viata nu este decat o pasare cu aripi rupte care nu mai poate sa zboare. (Langston Hughes)