Definiţii termeni:
- SAL – Soluţionarea Alternativă a Litigiilor – procedură extrajudiciară care vine în sprijinul consumatorilor în scopul de a soluţiona litigiile cu comercianţii dacă se confruntă cu o problemă legată de calitatea produsului sau serviciului achiziţionat.
- SOL – Soluţionarea On-line a Litigiilor – procedura geamănă a SAL cu deosebirea că soluţionarea litigiilor are loc on-line.
- Entitate SAL & SOL – entitate extrajudiciară specializată, neutră şi imparţială, care propune sau impune o soluţie părţilor aflate în litigiu. Se ocupă mai ales de cazuri individuale dar la fel de bine poate examina şi mai multe cazuri individuale dacă obiectul este identic ori similar.
- Mediere – procedură extrajudiciară prin care se soluţionează pe cale amiabilă conflictele dintre părţi, fiind o procedură alternativă la justiţia clasică. Pot apela la mediere atât persoanele fizice cât şi cele juridice.
- Mediator – persoană specializată care, în condiţii de neutralitate, imparţialitate, confidenţialitate şi având liberul consimţământ al părţilor, facilitează soluţionarea conflictului dintre acestea. Mediatorul poate propune soluţii dar nu le poate impune, părţile sunt cele care lansează şi dezvoltă opţiuni de rezolvare iar soluţia finală va fi cea acceptată de toţi subiecţii aflaţi în conflict.
MEDIEREA vs SAL & SOL = 0 -1
MEDIEREA
Cauze europene:
1) În primăvara lui 2000, Consiliul Europei adoptă „Concluziile privind metodele alternative de soluţionare a litigiilor în materie civilă şi comercială” afirmând că stabilirea principiilor de bază în acest domeniu este un pas esenţial în vederea înlesnirii evoluţiilor şi a funcţionării procedurilor extrajudiciare de soluţionare a conflictelor, inclusiv a celor transfrontaliere iar Medierea va conduce la simplificarea şi îmbunătăţirea accesului cetăţeanului la justiţie. Consiliul recomanda ţărilor membre ale UE să adopte legi privitoare la implementarea medierii, să sprijine prin fonduri formarea iniţială şi continuă a mediatorilor şi să introducă mecanisme de control a calităţii prestării serviciului de mediere.
2) În 2008 apare Directiva 52/2008/CE privind anumite aspecte ale medierii în materie civilă şi comercială prin care Consiliul Europei stipulează că Medierea NU ar trebui considerată o soluţie inferioară procedurii judiciare şi Acordului de Mediere încheiat de părţi trebuie să i se confere caracter executoriu.
Cauze româneşti:
1) În 2006, Parlamentul României adoptă Legea 192 privitoare la mediere care conţine uriaşe lacune – în special privitoare la însăşi obiectul, procedura şi avantajele medierii, cele mai grave fiind inferioritatea procedurii alternative comparativ cu cea judiciară precum şi lipsa caracterului executoriu a Acordului de Mediere, acesta avand valoarea unui simplu înscris sub semnătură privată!!!
2) Preocupările legiuitorului au fost cu predilecţie îndreptate spre organizarea, autorizarea şi perfecţionara continuă a mediatorilor şi atribuţiile Consiliului de mediere acordând infimă importanţă procedurii efective şi avantajelor medierii. Din abordarea sumară a cadrului legislativ în domeniu se înţelege că legiuitorul a fost mai degrabă interesat în a schiţa o altă bifă recomandărilor UE şi nicidecum n-a urmărit atingerea scopului impus de CE!!!!
3) Născută lacunară, legea medierii suferă pe parcursul timpului nenumărate modificări. Printre acestea, amintesc următoarele:
- obligativitatea justiţiabililor (în anumite cauze) de a participa la şedinţa de informare asupra medierii înainte de a se adresa instanţei, sub sancţiunea inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată începând cu data de 01 august 2013;
- şedinţa obligatorie de informare asupra medierii poate fi prestată şi de avocat, notar, magistrat ori consilier juridic. Astfel, încep primele abuzuri direct prin lege: „noii intraţi” la prăjitura Medierii aveau dreptul să pretindă onorariu pentru serviciul prestat în timp ce mediatorilor le era interzis!!! Se ajunsese în situaţia în care, într-o ţară democratică, o profesie întreagă era obligată prin lege să presteze muncă forţată şi voluntară, încălcând ordinar art.42 din Constituţia României!!!!
EFECTELE abuzurilor instituite în lege, lipsa de interes şi de control a autorităţilor statului cu privire la organizarea şi aplicarea legii medierii generează următoarele situaţii:
a) se înfiinţează nenumărate asociaţii în domeniul medierii şi apar peste noapte o ploaie de traineri care încep să „specializeze” licenţiaţi în profesia de mediator;
b) La sfârşitul anului 2014 fuseseră „specializaţi” peste 11.000 de mediatori din care vreo 9.000 au solicitat de la Consiliul de Mediere – contra unei taxe suplimentaree – dreptul de practică.
c) Nicio persoană „specializată” nu deţine certificat de calificare în profesia de mediator, recunoscut pe plan intern şi internaţional, deşi a urmat cursurile şi a absolvit examenele finale iar Consiliul de Mediere avea obligaţia legală de a emite aceste documente oficiale!!!
d) Trainerii din mediere se îmbogăţesc peste noapte – un curs de iniţiere în profesia de mediator costă 1.000 euro – veniturile unora ajungând şi la 7 milioane de euro/an!!!
e) Teoretic, procedura medierii a fost implementată în România din 2006, practic însă, statistica ne relevă dezastrul şi fiasco-ul legii: instanţele au consfinţit în jur de 3.500 Acorduri de Mediere!!! Altfel spus, de-a lungul celor 9 ani de existenţă, s-au încheiat în medie 2,57 Acorduri de mediere per mediator!!!
f) Acordul de Mediere având valoare de înscris sub semnătură privată şi nu de TITLU EXECUTORIU, transformă procedura într-una fără valoare, esenţă, fond şi autoritate.
g) Consiliul de Mediere, cunoscând imaginea reală a medierii ca efect al ineficienţei practice generatoare de „şomaj” în masă şi profitând de lipsa controlului activităţii sale de către o autoritate superioară a statului, dispune prin hotărâri interne alte abuzuri:
- fiecare mediator este obligat să acumuleze 20 puncte anual din participarea la cursurile de prefecţionare continuă, contra cost (între 200 lei şi 1.500 lei per curs) sub sancţiunea suspendării din profesie;
- introduce mai multe taxe, unele nejustificate, a căror valoare este foarte mare.
Exemple relevante:
- după plata celor 1000 euro pentru cursul iniţial de mediator, se percepe o taxa suplimentară de 980 lei pentru … autorizare în profesie, în condiţiile în care, nici după efectuarea acestei plăţi Consiliul de Mediere NU eliberează mediatorului CERTIFICATUL DE CALIFICARE ÎN PROFESIE!!!
- taxă de 100 lei pentru orice modificare a datelor din Tabelul Mediatorilor;
- Taxă anuală profesională de 100 lei pentru … MEDIATORII SUSPENDAŢI SAU INACTIVI!!!!
g) Curtea Constituţională a României emite la rândul ei câteva decizii de neconstituţionalitate pe legea medierii, după cum urmează:
- declară neconstituţional articolul privitor la obligativitatea şedinţei de informare asupra medierii sub sancţiunea inadmisibilităţii, apreciindu-se că prevederea încalcă liberul acces la justitie!!!
- declară neconstituţională restituirea a 50% din taxa judiciară de timbru justiţiabililor care, până la finele procesului, prezintă în faţa instanţei Acordul de Mediere – unul dintre puţinele avantaje ale justiţiabililor în procedura medierii – argumentând că taxele judiciare de timbru sunt sume de bani datorate bugetului statului de către persoanele fizice şi juridice care solicită sau beneficiază de un serviciu public din partea instituţiilor publice, motiv pentru care nu este justificată returnarea sumei.
Concluzii asupra Medierii
Legea 192/2006 modif., în forma actuală, a devenit CADUCĂ, neîndeplinindu-şi scopul pentru care a fost reglementată. Astăzi, medierea în România nu reprezintă un mijloc facil şi eficient care simplifică şi înlesneşte accesul cetăţeanului la justiţie – aşa cum afirma Consiliul Europei – ci este o procedură fără valoare juridică, aproape necunoscută pe plan intern şi lipsită complet de avantaje în cazul în care totuşi există cetăţeni ce manifestă arar un interes pentru ea!!!
PROCEDURILE SAL & SOL
Cauze europene:
a) În anul 2011, Comisia Europeana a prezentat un pachet legislativ compus din „Propunere directivă privind soluţionarea alternativă a litigiilor în materie de consum” – Directiva privind SAL în materie de consum (CE 2011b) şi „Propunere de regulament privind soluţionarea on-line a litigiilor în materie de consum” (CE 2011c), adoptate în mai 2013 devenind ulterior Directiva 2013/11/UE şi Regulamentul nr.524/2013 (UE 2013a) ce trebuiau transpuse în statele membre până la data de 09 iulie 2015. Scopul susnumitelor directive europene este „să contribuie la buna funcționare a pieței interne prin garantarea faptului că reclamațiile împotriva comercianților pot fi prezentate de către consumatori, în mod voluntar, unor entități care aplică proceduri de soluționare alternativă a litigiilor independente, imparțiale, transparente, eficace, rapide și echitabile”. Procedurile SAL şi SOL sunt considerate necesare pentru consolidarea încrederii consumatorilor în comerțul transfrontalier și online.
Cauze româneşti:
a) Pe plan intern încep duelurile între „lobby”-iştii diferitelor grupuri de interese pentru că, nu-i aşa? Uniunea Europeană le-a mai oferit o oportunitate de câştig. Luptele se duc tăcut, se discută în şoaptă iar în final câştigători vor fi cei mai „bazaţi” relaţional.
b) În luna august 2015 apare OG 38/2015 privind soluţionarea alternativă a litigiilor dintre consumatori şi comercianţi, publicată în Monitorul Oficial nr. 654 din 28 august 2015. Laurii şi felicitările au fost primite de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor şi Banca Naţională a României. În ambele instituţii se vor infiinţa structuri independente, imparţiale şi responsabile cu derularea procedurilor SAL, prima specializată în litigiile cu comercianţii, cea de-a doua în litigiile cu băncile. Observăm că independenţa şi imparţialitatea impuse de procedură entităţilor SAL – conform logicii legiuitorului – se pot naşte peste noapte chiar în pântecele celor două instituţii complet dependente şi parţiale!!!
c) Autoritatea competentă de verificare, control, relaţia cu Uniunea Europeană şi cu alte entităţi a fost desemnată Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri.
d) La art. 4 alin.(2) se stipulează clar că Ordonanţa 38/2015 NU ADUCE ATINGERE Legii 192/2006 modif. Într-adevăr nu aduce nicio atingere, doar O ABROGĂ TACIT 😉
e) entităţile SAL & SOL sunt remunerate din bugetul statului (fonduri publice) sau din bugetul special alocat acestor activităţi dacă sunt angajate de organizaţiile profesionale ale comercianţilor (fonduri mixte ori private) spre deosebire de mediatori care au fost obligaţi prin lege să presteze informarea GRATUIT şi în cazul în care se demarează procedura, onorariul este plătit integral de părţile aflate în conflict!
f) părţile NU sunt obligate să fie asistate de avocat sau consilier juridic (în mediere există cutuma obligativităţii!!!)
Efecte
a) Mediatorii au fost excluşi complet din procedurile SAL şi SOL!!!! Asistăm în direct şi la oră de vârf la suprimarea unei mase întregi de profesionişti deja formaţi în domeniu a căror activitate este lipsită de obiect tocmai din cauza legii idioate care o guvernează simultan cu apariţia unei noi categorii de profesionişti ce urmează a fi specializată în SAL şi SOL pe metoda deja cunoscută şi aplicată mediatorilor!!! Mai sunt guri de hrănit şi buzunare de umplut, muşterii sunt destui!!!
b) Este remarcabil faptul că actul normativ care reglementează procedurile SAL & SOL este mult mai clar şi mai eficient comparativ cu Legea Medierii.
c) Entitatea SAL PROPUNE SAU IMPUNE o soluţie părţilor. Ea poate fi acceptată sau nu. Dacă este acceptată, soluţia va face obiectul Hotărârii emise de aceasta şi poate fi contestată în instanţă în termen de 15 zile de la comunicare. După scurgerea acestui termen, Hotărârea dobândeşte VALOARE DE TITLU EXECUTORIU!!! Dacă soluţia este impusă, părţile NU au dreptul de a o respinge iar caracterul acesteia este OBLIGATORIU!
d) Entităţile SAL pot să ofere persoanelor fizice formare profesională sub stricta supraveghere a autorităţii competente.
Concluzii asupra procedurilor SAL & SOL
După îmbogăţirea trainerilor din Mediere va urma şi îmbogăţirea celor din SAL. Sper ca profesioniştilor nou formaţi să li se emită totuşi CERTIFICATELE DE CALIFICARE!
Mediatorii vor trebui din nou să se resemneze. Cei mai vocali (puţini, e drept) se vor întreba în spaţiul public şi virtual: „Dar cu noi ce-aţi avut? De ce n-am putut fi asimilaţi entităţilor SAL & SOL?” după care se va lăsa din nou linişte aşa cum a fost în toţi cei 9 ani de neactivitate pentru că „Unde-i lege, nu-i tocmeală!” 😉