Entităţile SAL & SOL au furat prin lege şi ultima felie din „Prăjitura” Medierii

Definiţii termeni:

1. SAL – Soluţionarea Alternativă a Litigiilor – procedură extrajudiciară care vine în sprijinul consumatorilor în scopul de a soluţiona litigiile cu comercianţii dacă se confruntă cu o problemă legată de calitatea produsului sau serviciului achiziţionat.
2. SOL – Soluţionarea On-line a Litigiilor – procedura geamănă a SAL cu deosebirea că soluţionarea litigiilor are loc on-line.
3. Entitate SAL & SOL – entitate extrajudiciară specializată, neutră şi imparţială, care propune sau impune o soluţie părţilor aflate în litigiu.  Se ocupă mai ales de cazuri individuale dar la fel de bine poate examina şi mai multe cazuri individuale dacă obiectul este identic ori similar.
4. Mediere – procedură extrajudiciară prin care se soluţionează pe cale amiabilă conflictele dintre părţi, fiind o procedură alternativă la justiţia clasică. Pot apela la mediere atât persoanele fizice cât şi cele juridice.
5. Mediator – persoană specializată care, în condiţii de neutralitate, imparţialitate, confidenţialitate şi având liberul consimţământ al părţilor, facilitează soluţionarea conflictului dintre acestea. Mediatorul poate propune  soluţii dar nu le poate impune, părţile sunt cele care lansează şi dezvoltă opţiuni de rezolvare iar soluţia finală va fi cea acceptată de toţi subiecţii aflaţi în conflict.

MEDIEREA vs SAL & SOL = 0 -1

MEDIEREA

Cauze europene:

1) În primăvara lui 2000, Consiliul Europei adoptă „Concluziile privind metodele alternative de soluţionare a litigiilor în materie civilă şi comercială” afirmând că stabilirea principiilor de bază în acest domeniu este un pas esenţial în vederea înlesnirii evoluţiilor şi a funcţionării procedurilor extrajudiciare de soluţionare a conflictelor, inclusiv a celor transfrontaliere  iar Medierea va conduce la simplificarea şi îmbunătăţirea accesului cetăţeanului la justiţie. Consiliul recomanda ţărilor membre ale UE să adopte legi privitoare la implementarea medierii, să sprijine prin fonduri formarea iniţială şi continuă a mediatorilor şi să introducă mecanisme de control a calităţii prestării serviciului de mediere.

2) În 2008 apare Directiva 52/2008/CE privind anumite aspecte ale medierii în materie civilă şi comercială prin care Consiliul Europei stipulează că  Medierea NU ar trebui considerată o soluţie inferioară procedurii judiciare şi Acordului de Mediere încheiat de părţi trebuie să i se confere caracter executoriu.

Cauze româneşti:

1) În  2006, Parlamentul României adoptă Legea 192 privitoare la mediere care conţine uriaşe lacune – în special privitoare la însăşi obiectul, procedura şi avantajele medierii, cele mai grave fiind inferioritatea procedurii alternative comparativ cu cea judiciară precum şi lipsa caracterului executoriu a Acordului de Mediere, acesta avand valoarea unui simplu înscris sub semnătură privată!!!

2) Preocupările legiuitorului au fost cu predilecţie îndreptate spre organizarea, autorizarea şi perfecţionara continuă a mediatorilor şi atribuţiile Consiliului de mediere acordând infimă importanţă procedurii efective şi avantajelor medierii. Din abordarea sumară a cadrului legislativ în domeniu se înţelege că legiuitorul a fost mai degrabă interesat în a schiţa o altă bifă recomandărilor UE şi nicidecum n-a urmărit atingerea scopului impus de CE!!!!

3) Născută lacunară, legea medierii suferă pe parcursul timpului nenumărate modificări. Printre acestea, amintesc următoarele:

• obligativitatea justiţiabililor (în anumite cauze) de a participa la şedinţa de informare asupra medierii înainte de a se adresa instanţei, sub sancţiunea inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată începând cu data de 01 august 2013;
• şedinţa obligatorie de informare asupra medierii poate fi prestată şi de avocat, notar, magistrat ori consilier juridic.  Astfel, încep primele abuzuri direct prin lege: „noii intraţi” la prăjitura Medierii aveau dreptul să pretindă onorariu pentru serviciul prestat în timp ce mediatorilor le era interzis!!! Se ajunsese în situaţia în care, într-o ţară democratică, o profesie întreagă era obligată prin lege să presteze muncă forţată şi voluntară, încălcând ordinar art.42 din Constituţia României!!!!

EFECTELE abuzurilor instituite în lege, lipsa de interes şi de control a autorităţilor statului cu privire la organizarea şi aplicarea legii medierii generează următoarele situaţii:

a) se înfiinţează nenumărate asociaţii în domeniul medierii şi apar peste noapte o ploaie de traineri care încep să „specializeze” licenţiaţi în profesia de mediator;

b) La sfârşitul anului 2014 fuseseră „specializaţi” peste 11.000 de mediatori din care vreo 9.000 au solicitat de la Consiliul de Mediere – contra unei taxe suplimentaree – dreptul de practică.

c) Nicio persoană „specializată” nu deţine certificat de calificare în profesia de mediator,  recunoscut pe plan intern şi internaţional, deşi a urmat cursurile şi a absolvit examenele finale iar Consiliul de Mediere avea obligaţia legală de a emite aceste documente oficiale!!!

d) Trainerii din mediere se îmbogăţesc peste noapte – un curs de iniţiere în profesia de mediator costă 1.000 euro – veniturile unora ajungând şi la 7 milioane de euro/an!!!

e) Teoretic, procedura medierii a fost implementată în România din 2006, practic însă, statistica ne relevă dezastrul şi fiasco-ul legii: instanţele  au consfinţit în jur de 3.500 Acorduri de Mediere!!! Altfel spus, de-a lungul celor 9 ani de existenţă, s-au încheiat în medie 2,57 Acorduri de mediere per mediator!!!

f) Acordul de Mediere având valoare de înscris sub semnătură privată şi nu de TITLU EXECUTORIU, transformă procedura într-una fără valoare, esenţă, fond şi autoritate.

g) Consiliul de Mediere, cunoscând imaginea reală a medierii ca efect al ineficienţei practice generatoare de „şomaj” în masă şi profitând de lipsa controlului activităţii sale de către o autoritate superioară a statului, dispune prin hotărâri interne alte abuzuri:

• fiecare mediator este obligat să acumuleze 20 puncte anual din participarea la cursurile de prefecţionare continuă, contra cost (între 200 lei şi 1.500 lei per curs) sub sancţiunea suspendării din profesie;
• introduce mai multe taxe, unele nejustificate, a căror valoare este foarte mare.

Exemple relevante:

• după plata celor 1000 euro pentru cursul iniţial de mediator, se percepe o taxa suplimentară de 980 lei pentru … autorizare în profesie, în condiţiile în care, nici după efectuarea acestei plăţi Consiliul de Mediere NU eliberează mediatorului CERTIFICATUL DE CALIFICARE ÎN PROFESIE!!!
• taxă de 100 lei pentru orice modificare a datelor din Tabelul Mediatorilor;
• Taxă anuală profesională de 100 lei pentru … MEDIATORII SUSPENDAŢI SAU INACTIVI!!!!

g) Curtea Constituţională a României emite la rândul ei câteva decizii de neconstituţionalitate pe legea medierii, după cum urmează:

• declară neconstituţional articolul privitor la obligativitatea şedinţei de informare asupra medierii sub sancţiunea inadmisibilităţii, apreciindu-se că prevederea încalcă liberul acces la justitie!!!
• declară neconstituţională restituirea a 50% din taxa judiciară de timbru justiţiabililor care, până la finele procesului, prezintă în faţa instanţei Acordul de Mediere – unul dintre puţinele avantaje ale justiţiabililor în procedura medierii – argumentând că taxele judiciare de timbru sunt sume de bani datorate bugetului statului de către persoanele fizice şi juridice care solicită sau beneficiază de un serviciu public din partea instituţiilor publice, motiv pentru care nu este justificată returnarea sumei.

Concluzii asupra Medierii

Legea 192/2006 modif., în forma actuală, a devenit CADUCĂ, neîndeplinindu-şi scopul pentru care a fost reglementată. Astăzi, medierea în România nu reprezintă un mijloc facil şi eficient care simplifică şi înlesneşte accesul cetăţeanului la justiţie – aşa cum afirma Consiliul Europei – ci este o procedură fără valoare juridică, aproape necunoscută pe plan intern şi lipsită complet de avantaje în cazul în care totuşi există cetăţeni ce manifestă arar un interes pentru ea!!!

PROCEDURILE SAL & SOL

Cauze europene:

a) În anul 2011, Comisia Europeana a prezentat un pachet legislativ compus din „Propunere directivă privind soluţionarea alternativă a litigiilor în materie de consum”  – Directiva privind SAL în materie de consum (CE 2011b) şi „Propunere de regulament privind soluţionarea on-line a litigiilor în materie de consum” (CE 2011c), adoptate în mai 2013 devenind ulterior Directiva 2013/11/UE şi Regulamentul nr.524/2013 (UE 2013a) ce trebuiau transpuse în statele membre până la data de 09 iulie 2015. Scopul susnumitelor directive europene este „să contribuie la buna funcționare a pieței interne prin garantarea faptului că reclamațiile împotriva comercianților pot fi prezentate de către consumatori, în mod voluntar, unor entități care aplică proceduri de soluționare alternativă a litigiilor independente, imparțiale, transparente, eficace, rapide și echitabile”. Procedurile SAL şi SOL sunt considerate necesare pentru consolidarea încrederii consumatorilor în comerțul transfrontalier și online.

Cauze româneşti:

a) Pe plan intern încep duelurile între „lobby”-iştii diferitelor grupuri de interese pentru că, nu-i aşa? Uniunea Europeană le-a mai oferit o oportunitate de câştig. Luptele se duc tăcut, se discută în şoaptă iar în final câştigători vor fi cei mai „bazaţi” relaţional.

b) În luna august 2015 apare OG 38/2015 privind soluţionarea alternativă a litigiilor dintre consumatori şi comercianţi, publicată în Monitorul Oficial nr. 654 din 28 august 2015. Laurii şi felicitările au fost primite de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor şi Banca Naţională a României. În ambele instituţii se vor infiinţa structuri independente, imparţiale şi responsabile cu derularea procedurilor SAL, prima specializată în litigiile cu comercianţii, cea de-a doua în litigiile cu băncile. Observăm că independenţa şi imparţialitatea impuse de procedură entităţilor SAL – conform logicii legiuitorului – se pot naşte peste noapte chiar în pântecele celor două instituţii complet dependente şi parţiale!!!

c) Autoritatea competentă de verificare, control, relaţia cu Uniunea Europeană şi cu alte entităţi a fost desemnată Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri.

d) La art. 4 alin.(2) se stipulează clar că Ordonanţa 38/2015 NU ADUCE ATINGERE Legii 192/2006 modif. Într-adevăr nu aduce nicio atingere, doar O ABROGĂ TACIT 😉

e) entităţile SAL & SOL sunt remunerate din bugetul statului (fonduri publice) sau din bugetul special alocat acestor activităţi dacă sunt angajate de organizaţiile profesionale ale comercianţilor (fonduri mixte ori private)  spre deosebire de mediatori care au fost obligaţi prin lege să presteze informarea GRATUIT şi în cazul în care se demarează procedura, onorariul este plătit integral de părţile aflate în conflict!

f) părţile NU sunt obligate să fie asistate de avocat sau consilier juridic (în mediere există cutuma obligativităţii!!!)

Efecte

a) Mediatorii au fost excluşi complet din procedurile SAL şi SOL!!!! Asistăm în direct şi la oră de vârf la suprimarea unei mase întregi de profesionişti deja formaţi în domeniu a căror activitate este lipsită de obiect tocmai din cauza legii idioate care o guvernează simultan cu apariţia unei noi categorii de profesionişti ce urmează a fi specializată în SAL şi SOL pe metoda deja cunoscută şi aplicată mediatorilor!!! Mai sunt guri de hrănit şi buzunare de umplut, muşterii sunt destui!!!

b) Este remarcabil faptul că actul normativ care reglementează procedurile SAL & SOL este mult mai clar şi mai eficient comparativ cu Legea Medierii.

c) Entitatea SAL PROPUNE SAU IMPUNE o soluţie părţilor. Ea poate fi acceptată sau nu. Dacă este acceptată, soluţia va face obiectul Hotărârii emise de aceasta şi poate fi contestată în instanţă în termen de 15 zile de la comunicare. După scurgerea acestui termen, Hotărârea dobândeşte VALOARE DE TITLU EXECUTORIU!!! Dacă soluţia este impusă, părţile NU au dreptul de a o respinge iar caracterul acesteia este OBLIGATORIU!

d) Entităţile SAL pot să ofere persoanelor fizice formare profesională sub stricta supraveghere a autorităţii competente.

Concluzii asupra procedurilor SAL & SOL

După îmbogăţirea trainerilor din Mediere va urma şi îmbogăţirea celor din SAL. Sper ca profesioniştilor nou formaţi să li se emită totuşi CERTIFICATELE DE CALIFICARE!

Mediatorii vor trebui din nou să se resemneze. Cei mai vocali (puţini, e drept) se vor întreba în spaţiul public şi virtual: „Dar cu noi ce-aţi avut? De ce n-am putut fi asimilaţi entităţilor SAL & SOL?” după care se va lăsa din nou linişte aşa cum a fost în toţi cei 9 ani de neactivitate pentru că „Unde-i lege, nu-i tocmeală!” 😉

Altă ţeapă: vânzarea imobilelor la licitaţie prin intermediul executorului judecătoresc aka executarea silită!

„Persoanele care vor sa cumpere un imobil scos la licitaţie sunt obligate să depună la CEC, la dispoziţia executorului judecătoresc, până la termenul stabilit pentru vânzare, o cauţiune reprezentând 10% din preţul la care a fost evaluat imobilul. Dovada consemnării va fi ataşata ofertei de cumpărare.

Licitaţia începe prin citirea de către executor a publicaţiei de vânzare şi a ofertelor primite până la acea dată. Executorul va oferi spre vânzare imobilul, prin trei strigări succesive, la intervale de timp care să permită opţiuni şi supralicitări, pornind de la preţul oferit care este mai mare decât cel la care s-a făcut evaluarea sau, în lipsa unei asemenea oferte, chiar de la preţul de evaluare.

„În cazul în care nu este oferit nici preţul la care imobilul a fost evaluat, vânzarea se va amâna la un alt termen, de cel mult 60 de zile, pentru care se va face o noua publicaţie. La acest termen licitaţia va începe de la preţul de 75% din cel la care imobilul a fost evaluat. Daca nu se obţine preţul de începere a licitaţiei, la acelaşi termen bunul va fi vândut la cel mai mare preţ oferit. Vânzarea se va putea face chiar daca se prezintă o singura persoana care oferă preţul de la care începe licitaţia„, a declarat pentru capital.ro  executorul judecătoresc Mihai Dima.

Cel care a câştigat licitaţia, trebuie să depună la dispoziţia executorului judecătoresc o sumă egală cu preţul oferit,  în termen de cel mult 30 de zile de la data vânzării, din care se scade cauţiunea depusă iniţial.

Această sumă poate fi plătită din resursele proprii ale câştigătorului, sau, mai nou, din credite bancare. Există şi o a treia posibilitate: dacă creditorul este de acord, se poate stabili plata preţului în rate. La cererea adjudecatarului, executorul judecătoresc, cu acordul creditorului, poate stabili plata preţului în rate, numărul acestora, cuantumul şi data scadenţei lor, precum şi suma care se plăteşte de îndată drept avans.

Principalul avantaj achiziţiei unui imobil executat silit îl reprezintă preţul, care poate fi mult mai mic decât cele de pe piaţă.

Există însă şi dezavantaje: imobilul nu poate fi vizionat în prealabil. Ba chiar, pot exista situaţii neplăcute în care aveţi nevoie de poliţie pentru a evacua fosţii proprietarii. În plus, ofertele de executări silite, sunt destul de greu de găsit.

Teoretic, acestea trebuie publicate într-un ziar, afişate la birourile executorilor judecătoreşti şi la avizierele judecătoriilor.”

Practic, aici sunt formate alte retele de mafioti, foarte puternice, care functioneaza de ani buni ! Extrem de eficiente, au structura si organizare proprie, „membri” fiind vanatorii de imobile, adica platesc bani putini pe nenorocirea altora! In retea sunt executori judecatoresti, avocati, politisti, procurori, judecatori, notari, politicieni si alte categorii profesionale! Pont: Rareori se vinde un imobil la prima strigare, de regula se fac 2 licitatii tocmai pentru a diminua considerabil valoarea acestuia! Asa se imbogatesc unii. Tare as vrea sa aud pe cineva CINSTIT care a reusit sa cumpere un imobil prin procedura adjudecarii – fara nici o relatie, ci doar pe baza acestor informatii prezentate in articol! Eu zic ca nu gasim asemenea cumparatori!

Unde găsiţi oferte

http://www.raiffeisen.ro/licitatii-bunuri-in-executare

http://vanzari.leumi.ro/

http://www.otpbank.ro/ro/publicatii-de-vanzare/

http://www.volksbank.ro/index.asp?pag=licitatii

Site-uri ale executorior

http://www.unpir.ro/included/licitatii-practicieni.php

http://www.executori.ro/

Sursa : Capital.ro

Cat de „transparente si legale” sunt licitatiile bancare? Cititi articolul scris de niste jurnalisti de investigatii ai RL care s-au prezentat in sali pentru a constata cu ochii lor cum „merge” treaba – aici –

Asa NU! Judecatorul Matei Dorel George si judecatoarea Tranca Ana Maria

Inca un exemplu de „justitie” romaneasca!

Judecatorul Matei Dorel George de la Tribunalul Bucuresti – Sectia I Penala, presedinte de complet intr-un dosar in care petentul contesta ordonanta de SUP data de procuror, respinge recursul ca nefondat si obliga petentul  la plata a 400 lei cheltuieli judiciare in favoarea statului!!!

Obiectul dosarului: Neplata salariilor cuvenite angajatului (din 2006) coroborata cu neplata obligatiilor catre stat pe o perioada de 3,6 ani de catre angajatorul „ne”vinovat!

Dosarul in sine a fost unul suspect instrumentat inca de la inceputurile cercetarii, el disparand o vreme din evidentele politiei si parchetului, dar a reaparut subit dupa vreun an, accesorizat cu un minunat „SUP”! Cine este invinuitul angajator care a incalcat toate legile aplicabile in speta? Un personaj extrem de controversat in lumea afacerilor dar puternic sprijinit de securitate – prietenii stiu de ce!!!

Sa nu uitam ca magistratii au fost intr-o greva uriasa si ilegala chiar in aceasta vara-toamna  tocmai pentru neplata salariilor lor de catre stat, greva care de altfel a paralizat intreaga tara si a produs daune in cuantum de milioane de euro firmelor si justitiabililor afectati!

Iata insa ca intr-o cauza similara, in care petentul este un justitiabil obisnuit ce-si revendica aceleasi drepturi salariale ca ale magistratilor, judecatorul Matei Dorel George il sfideaza pur si simplu, il calca in picioare cu nerusinare si-i mai tranteste  pagubitului un supliment de   cheltuieli, asa… ca sa-l invete minte  sa nu se mai adreseze instantelor!!

CEDO afirma ca „executarea unei sentinte trebuie considerata ca facand parte integranta din proces in sensul art.6 alin.(1) din Conventie” si ca interventia autoritatilor publice este absolut necesara in cauzele in care debitorul refuza executarea hotararilor de buna-voie!!! Tot CEDO mai afirma ca „incalcarea dreptului de acces la justitie reprezinta o situatie continua, care nu ia sfarsit decat in momentul in care hotararea judecatoareasca definitiva si irevocabila este EXECUTATA!”

Intr-un stat in care se respecta preeminenta dreptului, hotararile judecatoresti definitive nu pot ramane fara efect in defavoarea unei parti. Statul, prin intermediul organelor sale abilitate, are obligatia de a pune capat incalcarii constatate si de a elimina consecintele acesteia, restabilind situatia anterioara.

Ce a facut statul in cauza prezentata? I-a facut cumva dreptate justitiabilului? A depus toate diligentele in vederea eliminarii consecintelor incalcarii drepturilor castigate definitiv de justitiabil? NU! Statul, prin judecatorul Matei, a preferat sa puna botul la spaga, sa execute ordine venite pe firul telefonului!!

Pentru ce sa plateasca pagubitul ceva ce nu-i incumba sub nici un aspect? Care este motivatia cheltuielilor judiciare in favoarea statului dispuse de Matei daca justitiabilul a ramas cu drepturile  recunoscute doar pe hartie iar titlul executoriu NEEXECUTAT de peste 3 ani??

Ce a facut justitia pentru acest roman obisnuit? I-a incalcat pentru a 2-a oara toate drepturile: unele emanate dintr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila, altele emanate din legile interne si internationale. Teoretic, hotararea judecatoreasca are valoare de…lege, dar NU si in cazul JUDECATORULUI CORUPT MATEI! Unde este securitatea actului justitiei daca toti cei chemati sa-l implineasca coalizeaza fatis tocmai cu infractorul? Unde este siguranta conferita de o hotarare judecatoreasca definitiva? Unde este protectia legii? A dreptatii? Ce sens mai au titlurile executorii daca insasi organele statului nu vor sa aplice masurile coercitive legale impotriva celor care refuza sa-si indeplineasca obligatiile de buna-voie?

Acesta este un alt exemplu de in-justitie romaneasca, un alt caz concret care evidentiaza modul impartirii adevarului judiciar cu  masuri diferite in cauze similare!!! Daca magistratii si-au permis atacul la ordinea constitutionala pentru aceleasi motive (discutabile de altfel datorita hotararilor judecatoresti date de ei insisi) neplatind nimanui vreun leu pentru daunele de milioane de euro provocate firmelor, iata ca in speta mea, justitiabilul este obligat sa plateasca statului o suma nedreapta dar predictibila pentru … musamalizarea dosarului!!!

Judecatorul Matei Dorel George considera ca neplata salariilor catre angajati este o infractiune LIPSITA DE PERICOL SOCIAL chiar daca Codul Muncii prevede contrariul! Judecatorul Matei Dorel George ofera totala clementa infractorului care a mintit pe tot parcursul proceselor si cercetarii penale (existand probe concrete la dosar) obligand pagubitul la … cheltuieli judiciare pentru ca i s-a facut in sfarsit… N E D R E P T A T E A  FINALA!!! Si daca dati o simpla cautare pe Google, veti vedea in ce dosare a mai fost desemnat stimabilul judecator si cum a inteles dumnealui sa solutioneze cauzele. Un asemenea judecator nu are ce cauta in corpul magistratilor! Un asemenea judecator este cancer pentru ceilalti care inca isi mai respecta juramantul dat la intrarea in profesie!

Rusine, Matei Dorel George! Esti o pata imensa pe obrazul justitiei romanesti!

Cum poate sa dispara un dosar penal din evidentele Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 2 si din Sectia 8 Politie

Nici asta nu este o poveste. Din nou insirui pe hartii virtuale doar realitati. „Disparitia” dosarelor din interiorul celor 2 institutii s-a intamplat – evident – intr-un mod de-a dreptul miraculos.

Cine sau ce era miracolul? Pai bine, domnilor, cred ca v-ati prins: MIRACOLUL ERA UN OM! Adicatelea un om cu influiente foarte, foarte inalte, protejat extrem de bine de catre statul roman, atat inainte de ’89 cat si dupa, un om caruia i-a fost foarte „cald” in Romania indiferent ce partide se aflau la conducerea tarii! Hehehehe! Existau si motive si scopuri si …. interese iar omu’ e de apreciat ca a reusit de fiecare data sa se „plieze” pe sistem, de ziceai ca este cameleon.

Ca sa nu va bag prea tare in ceata , va spun doar ca e vorba despre o sentinta data intr-un litigiu de munca, investita cu titlu executoriu, prin care „omul miraculos” era obligat sa plateasca fostului angajat vreo 2 SALARII RESTANTE + ceva despagubiri, sa-i incheie carnetul de munca la ITM precum si sa achite catre stat OBLIGATIILE  SOCIALE aferente acestuia pe o perioada de 4,6 ani, sume ce nu cred ca depaseau in total 4000 de lei .

Omu’ refuza orice plata si nu raspunde la nici o notificare, fie ea transmisa si de executorul judecatoresc. Intamplator, avem un Cod al Muncii care, pana la proba contrarie, ar fi trebuit sa opereze in cauza! Discutam despre…salarii neplatite cu ani de zile in urma, situatie neschimbata chiar si in urma unui titlu executoriu!?! Deja discutam de infractiuni! Discutam de pedepse cu inchisoare de la 3 luni la… Dar cum va spuneam…doar discutam pentru ca nu se poate face nimic in cauza. Nu pentru ca n-ar fi legi, n-ar fi reglementari, bla bla bla ci pentru ca NU AVEM OAMENI CARE SA FACA TREABA CORECT!

Pagubitul, epuizand toate caile legale posibile in procedura punerii in executare a unui titlu,  inainteaza o plangere penala catre instanta judecatoriei sectorului 2 Bucuresti. Motivul? Cunostea foarte bine ce adversar avea de infruntat: un om extrem de bine protejat in sistemul corupt romanesc. Se mai gandea apoi ca un dosar penal trimis direct de o instanta catre parchet pentru cercetare ar fi fost mai lesne de „bagat in seama” decat daca ar fi depus dumneaului direct plangerea la registratura parchetului.

Cum era de asteptat, Instanta isi declina competenta – CORECT – si trimite dosarul spre competenta solutionare catre Parchetul de pe langa Judecatoria Sector 2. Partea vatamata primeste de la Judecatorie o scrisorica prin care i se aduce la cunostinta ca dosarul i-a fost inaintat catre Parchet cu numarul „x” la data de…Nu dupa mult timp de la aceasta instiintare primeste si o citatie de la Sectia 8 de Politie in care un anume inspector principal STAN (si-atat) de la serviciul „Investigatii Fraude Economice” il invita sa dea o declaratie prin care sa-si sustina plangerea penala formulata anterior, sa si-o completeze sau sa si-o retraga in cazul in care nu mai doreste….solutionarea ei! :)))

Inspectorul pr. Stan, pare de departe un tanar politist lipsit de experienta, timid in gesturi, nesigur pe el, privire sfioasa, spasit, obisnuit cu obedienta in fata superiorilor. Din pozitia clara de subaltern si executant de ordine, il asigura pe pagubit cu o voce domoala ca isi va da toata silinta in a-i solutiona cauza. Pagubitul rade. Si iar rade… Se intreba daca nu cumva arata el a prostanac?  Privea chipul politistului si nu deslusea nimic concret pe fata lui : „o fi asta naiv, ori eu chiar par un prostanac in fata lui?” se intreba nedumerit intre 2 variante de raspuns, amebele tampite.

Asa ca omu’ atrage atentia politistului ca persoana cercetata este un om influient. Stan zambeste. Oare ce ascunde zambetul ala schitat int-un unghi obtuz al gurii? Hmmmm! Probabil il va astepta o promovare daca… Da! Asta trebuie sa fie! Dupa ce omu’ mai da o declaratie de mentinere a celei anterioare (ce tampenie!) Stan ii solicita sa depuna un alt vraf de inscrisuri, cica astea ar face dovada suplimentara ca omu’ a depus toate diligentele in vederea punerii in executare a titlului!!?!? Ca altfel ce? …Ei, bine, altfel ar fi concluzionat ca a  stat in pasivitate! Interesant, nu? Sa faca dovada asta tot partea vatamata, bat-o vina! Sa stie si agentu’ si procuroru’ cat te-ai zbatut pe la institutii si cate ti-au trantit usa in nas, uite-asa…una dupa alta! Nu…invinuitul NU trebuie deranjat sau tras la raspundere penala pentru faptele sale! Asta ar fi o EXCEPTIE! Asa e la noi, nu? Toate sunt cu susu’ in jos, parca am vedea lumea printre picioare ori ne uitam intr-o oglinda care inverseaza valorile, drepturile, obligatiile, raspunderile si profesionalismul.

Omu’ trimite toate documentele solicitate prin posta cu AR  si asteapta…si asteapta…si asteapta…dar nu mai vine nimic! Dar chiar nimic. Nici macar o citatie! Trecuse deja un an si ceva. Mai sa fie! Se duce la sectia 8 si intreaba de dosar. Nimeni nu stie unde este dosarul si nici unde este agentul!!!! Numele partii vatamate NU MAI APAREA NICI IN BAZA COMPUTERIZATA A INSTITUTIEI!

Inca nedisperat, omu’ formuleaza o cerere catre parchet in care solicita lamuriri cu privire la stadiul in care se afla dosarul. Nici de aici nu primeste nimic timp de 2 luni. Trimite o adresa catre Tribunalul Bucuresti in care prezinta situatia si solicita ajutorul instantei, ca deh! asa spune la carte! Tribunalul – probabil – trimite catre parchet aceasta cerere si abia dupa 3-4 luni se misca si Parchetul sa raspunda intr-un mod de-a dreptul SF ” lucrarea la care faceti referire in plangerea din data de…NU A FOST IDENTIFICATA IN EVIDENTELE PARCHETULUI DE PE LANGA JUDECATORIA SECTOR 2 BUCURESTI”.

Adresa – care se vrea a fi O F I C I A L A – este insusita si intocmita de o … mazgalitura (semnatura)! Aceasta mazgalitura este Prim Procurorul Parchetului de pe langa Judecatoria S2. Sub titulatura functiei Nu figureaza nici un nume, nici o virgulita de „semnez pentru”. Cine raspunde pentru aceasta comunicare? NIMENI! Aceasta modalitate de raspuns neasumat a devenit o lege nescrisa a functionarilor din institutiile statului in care pare-se bantuie pandemia lipsei raspunderii de orice fel!

Facand sapaturi pe site-ul CSM constat ca functia de Prim Procuror la Parchetul de pe langa Judecatoria S2 este…vacanta! Ooooops! Deci Dl.mazgalitura nici nu exista. Atunci cine a mancat apostrofu’? Dar apostrofu’ al cui este? Sau cine recunoaste semnatura de pe acest inscris?

Stiu insa ca scopul d-lui mazgalici este sa nu se stie cine si de ce a disparut un dosar! Sa nu poata fi tras nimeni la raspundere!

Aici vorbim de distrugere de dosare penale, inscrisuri, probe, dovezi, evidente computerizate din 2 institutii importante din domeniul judiciar: POLITIE SI PARCHET!

Aici vorbim de infractiuni savarsite de functionari publici in timpul si in legatura cu serviciul pentru a scapa basma curata un infractor notoriu.

AICI VORBIM DESPRE O „DISPARITIE” comandata de un infractor si executata temeinic, in complicitate, de organe din politie si parchet (subiect demn de „X-FILE„)!!!

In spatele „misterioasei” disparitii a dosarelor penale si evidentei computerizate se afla O BANALA SUMA DE VREO 4000 RON! Sunt convinsa ca spaga a fost mult mai mare decat suma datorata daca debitorul intelegea sa execute titlul cu buna-credinta!

Daca la un asemenea prejudiciu minor  procurori si politisti corupti au sters urmele unui dosar, ma intreb ce s-ar intampla in cazul unei CRIME?

:))) Intrebare retorica. Dap! Am vazut ce se poate face in dosare cu crime! N I M I C! Se mira cu totii si se intreaba reciproc: conform cercetarilor efectuate de specialistii nostri nu s-a constatat nici o legatura de cauzalitate intre suspect si locul crimei, intre crima si criminal, prin urmare ce-o fi cautand cadavrul asta aici? de unde o fi aparut? ca noi n-avem criminali! dar gasim unu’ daca e neaparat nevoie! asa, ca da bine la presa si mai impuscam niscaiva bonus-uri la salariile astea cocosabile!

Este evident ca omu’ cu pricina nu mai are nici o sansa de a i se executa titlul, asa ca singura varianta a ramas CEDO. Iata cum un roman ajunge la CEDO pentru o suma de 4000 ron!

J E N A N T!

Cand vorbim de drepturi incalcate grosolan de autoritati, cand procurori si politisti sustrag dosare la comanda unui infractor mafiot, cand unii se sinucid din cauza justitiei, cand altii se omoara intre ei din acelasi motiv … atunci admit ca nici o suma nu poate fi ridicola atata vreme cat de respectarea acelei sentinte definitive si irevocabile depinde viitorul persoanei, viata, pensia etc.

Recent am citit o speta CEDO in care un roman nedreptatit a ajuns la Strasbourg pentru suma de … 400 ron. Atat avea statul sa-i dea omului! STATUL era debitorul. Statul REFUZA SA EXECUTE UN TITLU CARE VALORA 400 RON!

Incredibil cata netrebnicie si cata infatuare in randul autoritatilor romane!

Este o tragedie sa vad atata suferinta, atata nedreptate, atata nepasare, atata nesimtire la 98% dintre cei care ar trebui sa nu se insele cu ideea iluzorie ca ar fi zei ci sa ne serveasca si sa-si faca treaba temeinic deoarece din banii tuturor ei isi permit luxul de a trai azi, de a pleca in vacanta maine, dar…exista si un poimaine. Aici e secretul. Nu are nimeni cheia zilei de poimaine. Ce se va intampla poimaine cu acesti corupti?

A D E V A R U L vine incet si greu in Romania!

Avem nevoie de multa rabdare, nervi de fier si mult curaj! Vom ajunge cu totii la CEDO!CEDO va ajunge ultima instanta a Romaniei! Multi au inceput sa prinda curaj si refuza sa mai accepte infrangerea nedreapta, nu mai admit se mai lase umiliti de magistratii corupti si de mafia locala. Multi isi iau inima in dinti si, cu ultimele resurse financiare, merg increzatori spre Strasbourg, asa cum mergea Badea Cartan cu jalba-n bat la Roma. Acolo inca mai straluceste soarele! Aici s-au deschis portile IADULUI!

„Ce-a fost Badea Cârţãn? Cu siguranţa nu un biet ultim loc în topul celor mai mari români. A fost poate apogeul mentalitãţii ţãranului ardelean, dovada vie a iubirii de neam şi a conştientizãrii apartenenţei la naţiunea românã. Cine a fost Badea Cârţan? Poate doar un simplu român..” spunea Lucian Vasile, un roman la fel de simplu ca mine, ca tine, ca el…

Inexistenta practica a institutiei Executarii Silite

Pe zi ce trece descopar tot mai multe inadvertente intre litera legii si practica, intre logica omului cu un anumit nivel intelectual de loc de neglijat si prevederile legale. Asa am constatat – evident din practica – ca aflandu-ma in posesia unui titlu executoriu nu am posibilitatea sa-l fructific, prin urmare, finalitatea procesului in Romania nu exista, cel putin din acest punct de vedere.

Pe de alta parte, admir frumusetea limbajului juridic aflat pe stampila cu pricina „ ordonam organelor de executare sa duca la executare prezenta investire. Ordonam agentilor fortei publice sa acorde concursul la executarea aceste sentinte…(…) …iar procurorilor sa staruie aducerea ei la indeplinire, in conditiile legii „

Ce rost are acest limbaj ce imprima si o nota de imperativitate daca nici una din persoanele mentionate in susnumitul text nu te ajuta cu nimic? Nici macar executorul judecatoresc, care se limiteaza in a-ti lua banul, iti tine dosarul pe raft vreun an dupa care iti flutura pe la nas vreo doua hartii din care rezulta ca el a depus toate diligentele dar….fara rezultat, isi cere scuze pentru nereusita si-ti inapoiaza politicos dosarul insotit de un Proces-Verbal.

Cu toate ca titlul executoriu cu pricina a ramas in stadiul de hartie fara valoare, nefiind materializat inca, rezulta totusi din cuprinsul acestuia ca debitorul este obligat sa plateasca salarii restante, sa incheie un carnet de munca, sa plateasca asigurarile sociale catre bugetul de stat pe o perioada de 3 ani etc.etc. Am sesizat absolut toate institutiile statului care ar fi fost direct interesate sa-si obtina platile restante prin intermediul titlului meu insa, stupoare! Toate si-au declinat competenta, una in favoarea celeilate.

Pe aceasta cale aflu ca in Romania, un titlu executoriu nu poate produce efecte juridice pentru ca institutia executarii silite este oarecum disparata, ca un puzzle haotic, in care nimeni nu cunoaste locul unde trebuie asezata o piesa pentru a construi peisajul.

Ca ultima varianta am apelat si la Parchet, dar nici aceasta institutie nu imi acorda concursul.

Concluzie: in Romania institutia Executarii Silite nu functioneaza prin urmare, procesul civil/comercial nu poate avea finalitate daca debitorul refuza sa-si indeplineasca obligatiile. Inteleg ca Romania a devenit un paradis legislativ pentru tzepari si pe acelasi rationament imi explic de ce nimeni nu raspunde niciodata pentru tzepe, fie ele filmate sau dovedite. Romania a devenit o tara perfecta pentru debitori rau-voitori si un semnal de atentionare pentru ceilalti debitori, care, de buna – voie isi executa obligatiile, care le spune: „Nu platiti, fraierilor!’. Daca nimeni nu poate trage la raspundere vreun debitor pentru nerespectarea hotararii judecatoresti investite cu titlu executoriu atunci va intreb: cine imi poate afirma ca justitia asigura securitatea sociala iar CSM-ul este garantul justitiei? Bancuri! :(((

De RETINUT!

Pentru ca nerespectarea hotararilor judecatoresti sa devina infractiune conform prevederilor art.271 din Codul Penal, ea trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

a) daca persoana se impotriveste executarii hotararii judecatoresti prin amenintare fata de organul de executare;  de obicei persoana NU DORESTE SA EXECUTE DE BUNA VOIE O HOTARARE JUDECATOREASCA SI O FACE LINISTIT SPUNAND SIMPLU CA NU VREA SA EXECUTE! Rare cazuri cand se ajunge la violenta! Doar sa fie ala prost si sa nu cunosca conditiile obligatorii care nasc infractiunea sau are anumite ambitii personale ori, in cel mai trist caz, a pierdut in instanta pe nedrept si este disperat!

b) debitorul/persoana sa impiedice persoana de a folosi o lucuinta ori o parte din locuinta sau imobil detinute in baza unei hotarari judecatoresti – lucru extrem de greu de dovedit :(((

c) daca fapta prevazuta la a) se savarseste prin amenintare sau prin acte de violenta; – de regula fapta se savarseste prin inactiune, foarte rar se ajunge la forta ori violenta, asa ca…la ce folos aceasta conditionare penibila pt existenta infractiunii, daca in practica majoritatea cazurilor sunt pasnice????

d) daca persoana se sustrage de la executarea masurilor de siguranta – iata ca atunci cand statul este parte vatamata, nu se mai impune existenta actelor de violenta :))) e suficienta…SUSTRAGEREA!

e) daca persoana refuza cu rea-credinta executarea pedepselor complementare aplicate persoanelor juridice conf.art.71 ind.4 si 71 ind.5 al.(2); stiti cat este de greu sa demonstrezi ilustrilor magistrati reaua-credinta? Acest lucru il cunosc toti cei care au trecut prin asemenea mizerii!

Eu, dupa 4 ani de instante, cu salarii si asigurari sociale neplatite de angajator, n-am rezolvat absolut nimic, chiar daca, complementar acestor prevederi mai exista si un Cod al Muncii destul de clar care impune sanctiuni drastice, mai exista si legi fiscale, dar toate, asa cum am aratat, raman pe hartie, institutiile statului refuzand categoric sa finalizeze actul justitiei prin executarea titlului!

In plus, plangerile mele penale inaintate atat  la politie cat si la parchet au disparut dupa 1 an, ca si cum nici n-au fost vreodata inregistrate! Cine a raspuns pentru sustragere de inscrisuri si dosare penale? NIMENI! Halal stat, halal justitie!