N-am mai fost la marea noastra de peste 10 ani. Week-end-ul asta, din cauza caldurii insuportabile in Bucuresti, m-am hotarat sa trag o fuga. Nici bine n-am intrat pe autostrada A2 – botezata pompos “Autostrada Soarelui” – ca primii 37 km mi-au relevat “calitatea” lucrarilor executate: gropi, crapaturi adanci in asfalt si chiar bidoane de plastic scapate de careva din masina ce puteau oricand provoca un accident, dat fiind viteza cu care se circula pe tronson! Dar… asta e Romanica noastra. Orice este anormal la altii, la noi este regula.
Prima oprire a fost la Constanta. Un oras curatel, aparent linistit, putine firme, putine magazine, doar banci, cafenele si baruri. Ca din asta ies bani, nu? Ma intrebam unde muncesc constantenii in afara de joburile oferite in port? Aici am vazut pentru prima oara in viata oameni dormind pe strada. In fata unei case, o o tanara isi intinsese o saltea pe trotuar, mai incolo, un alt tanar intrase deja in lumea viselor asezat in fund direct pe ciment. Meditatie transcedentala? 🙂 Sa fie un obicei al locului? Cei care dormeau sub cerul instelat pareau a fi localnici intrucat zonele alese pentru somn – mai mult sau mai putin amenajate – erau exact in fata unor locuinte private.
Cazinoul – o constructie istorica inaugurata in august 1910, simbolul incontestabil al orasului Constanta, troneaza singuratic si ranit faleza. O mantie nevazuta a tristetii pare sa-i acopere trupul schimonosit si ruinat al unei splendori demult apuse. Politicienii de dupa ’89 isi bat joc de istorie, de valoare, de simboluri nationale … Cazinoul, prin insasi arhitectura si pozitia sa, reprezinta un brand de tara, dar cui ii pasa? Israelienii care l-au concesionat pentru o perioada de 49 ani par ca n-au nici un interes, chiar daca gloria sa poate oricand sa se renasca din valurile marii!
La Neptun m-a surprins neplacut kitsch-ul generalizat, mizeria strazilor, magazinele cu mirosuri grele, vanzatorii obositi si incapabili in a-si ridica privirea pentru a-ti da binete sau a face vreun gest minor din care sa rezulte ca sunt interesati sa vanda ceva… O statiune aproape pustie…
La Venus, am fost izbita de mirosul pestilential provenit de la restaurantele tip “impinge tava”: acreala, mancare alterata, mizerie in toate formele. Turistii se inghesuiau pe ofertele “alese”, fara sa se gandeasca la ce ar putea sa li se intample ulterior. Societatea consumerista romaneasca nu pretinde calitate. Ea doar consuma ceea ce este in trend. Fara noima ci doar asa… ca sa-I vada si altii ce-si permite financiar. Cineva definea societatea consumerista ca fiind „cel mai eficient mecanism de creare si distributie a nefericirii”. Snobismul romanului se naste din consumerism si depaseste orice inchipuire. La terasa restaurant “Larisa” am zarit, printre alte mancaruri, un platou cu somon la gratar din care, vizibil si incontestabil, cineva servise cateva bucati. Lamaile ce ornau platoul purtau in coaja si aspect amprenta unui alt consumator ce refuzase comanda!!! De ce patronul/patroana acelui restaurant a scos la vanzare restul platoului? Cum e posibil sa se vanda pana si resturi de mancare? Somonul nu aparea in meniul zilei si nu avea nici un pretul afisat. Verbal ni se spune ca 100g costa 5 lei!!?!! Unde sunt functionarii de la protectia consumatorilor? De ce nu fac controale inopinate la toate restaurantele, terasele si hotelurile de pe litoral? Se asteapta cazuri de toxi-infectie alimentara?
Plaja plina de hartii, ambalaje, sticle si doze de bere, mucuri de tigari, ba chiar am vazut si o grebla aproape ingropata in nisip, un topor, cabluri rupte etc… Undeva spre o “terasa”, trona un baldachin pentru … masaj!!! O panza mizerabila a carei culoare originala nu putea fi aproximata, flutura in vant!!! Probabil isi astepta clientii 🙂
Aceeasi mizerie si acelasi anti-turism am intalnit la Jupiter. Ceva mai curatel era la Cap Aurora.
Chestiune generalizata in toate statiunile: pe locurile cele mai bune de pe plaje se intindeau 3-5 randuri de sezlonguri. Peste ele, dormeau linistite saltele jegoase, urat mirositoare si purtatoare de cine stie cate boli dermatologice. Pretul inchirierii? Un fleac: 15 lei. Chiar daca foarte putine erau ocupate, nici un sezlong nu disparea de pe locul sau bine delimitat.
Dar…turistul iubitor de mare romaneasca, se adapteaza oricaror conditii impuse de … “investitori”, nu comenteaza in fata abuzurilor, a neregulilor de tot felul, a drepturilor incalcate ordinar. El se aseaza cuminte in spatele armatei de sezlonguri goale, intrebandu-se (poate) daca va apuca vreodata sa vada un litoral romanesc civilizat?
Ultima oprire a fost la Olimp. O statiune celebra pe vremurile comunismului, astazi aproape abandonata. Totusi, trebuie sa recunosc ca aici am intalnit turisti si investitori civilizati. Plaja nu era complet ocupata de sezlonguri astfel incat oricine putea sa-si aseze prosopul aproape de mare. Pe nisipul fierbinte straluceau doar scoicile aduse de valuri. Un afis cu un mesaj minunat ne intampina la intrare: “Pe plaja sa-ti ramana doar urma pasilor tai pe nisip, nu mucuri de tigari, nu gunoaie, nici macar un cotor de mar” (reprodus aproximativ). Superb, nu? Si asa era. Marea, curata si lina, imi amintea de marea bulgareasca, ba chiar putea fi comparata si cu Marea Egee. Deci, se poate si altfel.
Lipsa totala de interes manifestat de investitori pentru serviciile oferite turistilor demonstreaza ori necunoasterea strategiilor de marketing si management ori rea-vointa? Se pare ca dumnealor mizeaza pe romanii aia putini, dezinteresati de raportul calitate/pret. Daca clienti nepretentiosi la servicii sunt destui, de ce sa schimbe lucrurile?
Concluzie: daca mi se va face brusc dor de marea romaneasca, voi merge cu drag la Olimp; daca voi dori o vacanta minunata, relaxanta, energizanta, din care sa adun pentru o viata ciorchini de amintiri frumoase, voi trece ca zefirul prin statiunile litoralului nostru si nu ma voi opri pana in Bulgaria (cel putin).
Da, bulgarii STIU SA FACA TURISM SI MAI STIU SA SPUNA POLITICOS “La Revedere”. Ba chiar s-au straduit sa invete cateva cuvinte romanesti! Iata diferenta de viziune si de comert!
Degeaba dispunem de potential turistic daruit de mama natura daca aproape nimeni nu e interesat sa aplice strategii de succes ci doar tunuri!!!! Investitorii nostri nu se vor schimba atata vreme cat au masa de batjocura. Manipularea psihologica in masa functioneaza foarte bine, serviciile si preturile practicate neavand vreo tangenta cu ceea ce inseamna calitate!
Ce uita sau nu cunosc turistii nostri? Ca piata isi schimba intotdeauna obiectivele cand intalneste altfel de pretentii! Cererea se schimba functie de pret! Ori, daca pretul este mare, cererea scade iar agentii economici vor acorda o atentie sporita clientului intrucat de consumul acestuia depinde afacerea sa. Piata are un cuvant determinant si hotarator de spus in orice business. Ea intretine relatia permanenta dintre prestatorii de servicii si consumatorii acestora, totodata determina deciziile agentilor economici.
Economia nationala se autoregleaza prin piata si asigura echilibrul dintre cerere si oferta. Dar… romanii habar nu au de puterea lor, ei inca nu au invatat sa actioneze ca un popor ci doar ca o populatie!
România fără Justiție 