Lecție de geografie pentru cei care ne interzic consumul apei din natură

LECȚIE DE GEOGRAFIE PENTRU CEI DE LA APELE ROMÂNE ȘI MINISTERUL MEDIULUI

Dragi funcționari care „administrați” râurile României,
Am fost profesor de geografie și simt că azi trebuie să recapitulăm împreună o lecție simplă, dar ignorată cu încăpățânare: Circuitul apei în natură.
Nu e doar lecție de clasa a IV-a. O regăsim și în clasa a V-a și din nou în a IX-a.

Asta înseamnă că, dacă tot n-ați înțeles-o, nu e neapărat vina școlii, ci e clar o problemă la receptor.
Dacă tot ați dat râurile românilor pe mâna Apa Nova, poate v-ați apucat și de franceză. Anexat aveți o fișă didactică în limba stăpânilor– poate reușiți în sfârșit să înțelegeți circuitul apei….în franceză, că în română nu v-a intrat la cap.

Apa nu este un bun de furat. Este un element natural, parte dintr-un ciclu continuu: se evaporă, se condensează, cade sub formă de precipitații, se infiltrează în sol, alimentează râurile, lacurile și pânza freatică, apoi o ia de la capăt.
Asta se numește circuitul apei în natură, nu infracțiune.

Când un fermier trage apă dintr-un râu ca să ude pământul:
– Nu o pune în sticle să o vândă
– Nu o scoate din circuit
– O bagă înapoi în sol, de unde se infiltrează spre pânza freatică sau se evaporă, revenind în natură, în circuitul natural al apei.

Asta nu e furt. Asta e natură. Geografie. Clasa a IV-a.

Dar știți ce este grav?

Când râurile sunt lăsate de izbeliște, când malurile nu sunt întreținute, când canalele sunt colmatate, iar gospodării întregi sunt înghițite de ape pentru că voi n-ați făcut nimic…
Atunci, da, putem vorbi de infracțiuni penale.

Dacă nu v-ați îndeplinit atribuțiile, dacă ați închis ochii, dacă ați semnat lucrări fictive, atunci nu mai vorbim despre neglijență administrativă, ci despre:

Neglijență gravă
Abuz în serviciu
Complicitate la dezastru ecologic și social

Și ca să fie clar și pentru cei care confundă un râu cu un cont bancar:
Apa este un bun comun, nu o resursă exclusivă pentru profitul unor companii private.
Nu vorbim despre o marfă, ci despre un drept – la viață, la muncă, la sănătate.

Când un fermier e amendat pentru că își udă ogorul dintr-un râu care trece prin sat, în timp ce o corporație extrage mii de metri cubi fără restricții, nu mai e vorba de legalitate.
Este vorba de discriminare instituționalizată și capturarea statului de interese private străine.
Principiul proporționalității și dreptul la viață decentă (Constituția României)

Art. 47 din Constituție: „Statul este obligat să ia măsuri de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent.”
Dacă statul nu oferă infrastructură de irigații funcțională, iar oamenii își irigă propriul teren cu mijloace proprii, nu putem vorbi de furt, ci de exercitarea unui drept firesc la hrană și muncă.

Dreptul la apă nu este un moft, este o condiție a supraviețuirii.
Să limitezi accesul la apă pentru agricultori, în timp ce favorizezi interese comerciale, este un atac direct la siguranța alimentară și la demnitatea oamenilor.
Nici măcar în comunism nu s-a ajuns atât de jos!

Și pentru că vorbim de lecții:
Geografia ne învață cum funcționează natura.
Constituția ne învață cum ar trebui să funcționeze statul.
Iar cetățenii sunt cei care trebuie să le reamintească asta funcționarilor plătiți din banii lor.

Apa curge. Răspunderea trebuie să curgă și ea. De jos în sus, de la pompă până la semnătura de pe aviz, de la neglijență până la abuz. DE LA SEMNĂTURILE PRIN CARE AȚI VÂNDUT APELE ROMÂNILOR până la birourile luxoase în care mimați protejarea mediului. Ați transformat un drept natural într-o marfă! Ați ignorat agricultorii și ați servit corporațiile. Ați închis ochii la colmatarea canalelor și ați deschis larg ușile intereselor private.
Circuitul apei funcționează. Circuitul răspunderii în stat – s-a împotmolit în birocrație, corupție și tăcere. Dar vine și testul. Nu de geografie. De responsabilitate. În fața oamenilor.

Pentru voi, apa e profit.
Pentru noi, e viață.
      Dana Ilca