Incluziunea excluziunii

Incluziunea socială se referă la respectarea statutului și drepturilor tuturor oamenilor dintr-o societate, care trebuie să aibă oportunitatea de a participa în mod relevant la viața acesteia și de a se bucura de un tratament egal cu ceilalți.

Procesul de incluziune socială reprezintă ansamblul de măsuri şi acţiuni multidimensionale din
domeniile protecţiei sociale, ocupării forţei de muncă, locuirii, educaţiei, sănătăţii, informării-comunicării,
mobilităţii, securităţii, justiţiei şi culturii, destinate combaterii excluziunii sociale şi asigurării participării
active a persoanelor la toate aspectele economice, sociale, culturale şi politice ale societăţii. (conform art. 6
lit. cc) din Legea nr. 292/2011 – Legea asistenţei sociale).

Primul obiectiv strategic al incluziunii sociale este combaterea sărăciei prin asigurarea unui trai decent pentru toți cetățenii României.

Nu-i așa că este sfâșietoare preocuparea guvernanților noștri pentru popor…. doar pe hârtie? Cu cât a crescut procentual sarăcia în România de când s-a implementat programul incluziunii sociale?

Ce măsuri strategice au luat guvernanții noștri pentru asigurarea traiului decent al cetățenilor români? Scumpirea drastică a utilităților, alimentelor, bunurilor de larg consum, medicamentelor, scăderea pensiilor după recalculare (la săracii cei mai săraci!), neadaptarea salariilor și pensiilor la coeficientul de inflație, uciderea ovinelor pe motiv fals de pestă etc.etc.

Remarc că în „incluziunea” asta fardată obscen pe hârtie, doar excluziunea revoltaților iese în evidență. Ei nu vor incluziune, ci un trai decent, egalitate în drepturi și multe altele care zilnic se tot pierd pe drumul bolovănos al democrației cu față de moarte. Trăim vremurile în care putem fi arestați sau uciși doar pentru că avem viziuni divergente față de narativul oficial. Suntem în punctul abject în care statul fură autoritatea părinților față de copiii lor printr-o lege integral neconstituțională, obligându-i să semneze forțat un contract educațional de cedare a autorității părintești, iar în caz de refuz vor fi sancționați! Obiectul śi condițiile contractului educațional sunt prin ele însele infracțiuni și evident nul de drept. Câți judecători români vor avea curajul să constate nulitatea absolută a contractului educațional?

Pentru știința părinților: Contractul legal încheiat este sinalagmatic sau bilateral, prin care părţile se obligă reciproc unele către altele, iar obligaţiile lor sunt interdependente, astfel încât fiecare este atât debitor, cât şi creditor. 

Orice contract încheiat între părți care nu prevede drepturi și obligații reciproce este nul de drept.

De asemenea, dacă o parte este amenințată să semneze un contract avem de a face cu un viciu de consimțământ! Nicio o lege nu poate reglementa constituțional un astfel de contract!

Viciile Consimţământului la semnarea unui contract (Codul Civil):

Art. 1.206. – (1) Consimţământul este viciat când este dat din eroare, surprins prin dol sau smuls prin violenţă (amenințarea cu sancțiuni în caz de refu de semnare este violență!!).

Ameninţarea cu exerciţiul unui drept

Art. 1.217. – Constituie violenţă şi temerea insuflată prin ameninţarea cu exerciţiul unui drept făcută cu scopul de a obţine avantaje injuste.