2 comentarii la “Indivizii si societatea

  1. Destul de interesant blogul, însă aici ați cam dat-o în bară. Părerea mea! 😉
    Atunci când ne referim la „societate”, ne referim în primul rând la un sistem de reguli, de intereacțiuni sociale reglementate și abia mai apoi la indivizii ce o compun. Dacă ne referim prima oară la indivizi, ne referim la o gloată… la o liotă, la o ciurdă de oameni… dar nu la o societate. Diferența constă în setul de reguli ce guvernează respectiva „adunătură” de indivizi.

    Ca să vedeți că nu e așa cum spuneți (că „o societate nu e mai bună decât indivizii ce o formează”) mai sunt și alte argumente:

    1) De natură descriptivă – prin observarea unor societăților dezvoltate (pe care le invidiem din punctul de vedere al gradului de civilizație) și a indivizilor ce intră în compunerea acestora. Observăm că aducerea unui individ dintr-o societate mai „nedezvoltată”, nu are nici un efect asupra gradului de civilizație al acestei societăți. Acesta se integrează și se mulează perfect pe noul set de reguli, comportament care îi aduce gratificații personale imediate, și deci o motivație de a respecta regulile sistemului în care a pătruns. Problema intervine atunci când societatea „dezvoltată” este invadată de un număr mare de indivizi provenind dintr-una „nedezvoltată”: cazul Europei actuale aflată sub asediul „refugiaților”. Acest lucru se întâmplă, deoarece există un grad de toleranță la nou al fiecărei societăți și un efort de asimilare acre trebuie făcut. Exact ca la pregătirea maionezei: dacă turnăm prea mult ulei dintr-o dată, aceasta se taie (se strică), dar dacă turnăm cu grijă în cantități mici, vom observa că un singur ou „poate ține” și un litru de ulei. Așa și cu societățile astea „dezvoltate’. 🙂

    2) De natură antropologică – dacă ar fi așa cum spuneți, consecința imediată ar fi că anumiți oameni (luați ca indivizi) sunt superiori altora (la modul implicit). Nemții ca indivizi ar fi superiori românilor sau eschimoșilor, iar elvețienii neo-zeelandezilor. Dacă discuția în cadrul diverselor rase este posibil să fie mai vastă (teoriile rasiste ale sfârșitului de secol XIX sunt extraordinar de bine fundamentate), în cazul indivizilor aparținând aceleiași rase, concluzia este pur și simplu aberantă. Diferențele dintre indivizii care creează societăți/civilizații diferite nu este intrinsecă, ci extrinsecă; acestea ținând de gradul de educație, valori, aspirații, etc. și în nici un caz de niște diferențe de ordin antropologic.

    3) De natură axiologică – aici se pune problema: „ce înseamnă mai bună’? Răspunsul la o asemenea întrebare ține foarte mult de valorile acceptate și pe care se fundamentează gândirea celui ce se încumetă la un asemenea răspuns. Ce înseamnă „mai bună’? O societate care promovează feminismul, homosexualitatea, drepturile minorităților în detrimentul celor ale majorității, alături de valorizarea maximă a materialismului și gratificarea imediată și a celui mai mic efort… este oare „mai bună”, decât una în care cursul vieții e dat mai mult de tradiții, de armonia cu natura, de dezavuarea materialismului în detrimentul spiritualității? Habar n-am! Întreb doar! Luxul și nivelul ridicat de trai sunt condiții necesare și suficiente să concludem că o societate este „mai bună’ decât alta?

    Așa că vedeți dvs…. discuția aici este mult mai amplă. Încercați să nu mai intrați în corul celor care aruncă anatema asupra neamului românesc, scoțându-l vinovat de toate relele de care este vinovat tocmai INAMICUL acestuia. Tot ceea ce reproșați dvs. neamului românesc este RODUL ACȚIUNII DIRECTE a acestui INAMIC. Nu-i mai faceți jocul, intrând în corul celor care acuză tot victma de producerea violului.

  2. @ Silviu Pricopie

    Progresul sau involuţia unei societăţi se datorează majorităţii indivizilor care o compun, astfel că, atunci când vorbesc despre indivizi nu ma refer la grupuri/gloate de cetăţeni ci la caracteristicile generale, definitorii şi majoritare ale popoarelor. Pe cale de consecinţă, trăsăturile caracteriologice generale ale masei construieşte structura şi fondul societăţii – poporul. Chiar dacă în interiorul masei există indivizi diferiţi de majoritate (fie în sens pozitiv, fie în sens negativ), nu face altceva decât să confirme sintagma „excepţia confirmă regula”. Aceştia formează masa minoritară a societăţii respective, neglijabilă şi fără impact asupra întregului.

    Exemple: Arabii nu pot fi democratizaţi deoarece tipologia psihilogică ancestrală – mentalul colectiv – este construită pe o structură complet diferită de a celorlalte popoare. Ei sunt profund religioşi, neadaptându-se la legile scrise de oameni. Cu toate acestea, printre ei întâlnim indivizi cu viziuni şi atitudini democratice dar fiind minoritari, nu au capacitatea de a schimba întregul.

    Nemţii – al căror mental colectiv este caracterizat prin disciplină, corectitudine, perfecţiune, muncă asiduă, bine organizat, punctual, rece, păstrător de tradiţii şi obiceiuri – pot asimila indivizi diferiţi de majoritate (aceştia se vor plia pe psihologia masei), dar în momentul în care out-siderii vor depăşi numeric majoritatea germană, „nemţii” nu-şi vor mai păstra caracteristicile personalităţii colective ci vor fi produsul rezultat din mixtura: nemţi minoritari & noii veniţi majoritari, generatori al unui nou mental colectiv.

    În concluzie, societatea este expresia fidelă a caracterului majoritar şi definitoriu a indivizilor ce o formează. Este suficient să privim în ograda României şi înţelegem nu numai ce trăim de 25 de ani dar şi ceea ce s-a întâmplat cu noi de la daci până astăzi.

Opinia ta

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s