Avocatii nu cunosc lucrurile frumoase pentru ca sunt expusi la lucrurile urate

Majoritatea tinerilor studenti la Drept se viseaza nu avocati, ci judecatori. Pentru ca vad ca judecatorii au putere, se bucura de respect, sunt inamovibili. Considera ca ajungand judecatori, vor fi asigurati pe viata. Iar cei care vor sa fie avocati, se viseaza avocati celebri, fara sa inteleaga ce presupune asta. Ce sacrificii implica asta. Ce investitie de timp si de energie. Trebuie sa iti aloci timp sa te perfectionezi, sa citesti mult, sa iti faci un bagaj cultural vital in profesie. Fara acest bagaj, nu ai cum sa fii performant in mediul in care profesezi.

Mi se pare interesant cum avocatul seamana cu clientela lui. Avocatii de business sunt deschisi, cordiali, se comporta elegant. In vreme ce un avocat de penal e banuitor, cinic, vorbeste putin, e rezervat, are acel licar de neincredere in ochi, pentru ca a fost expus la lucrurile urate. E foarte usor sa fii cinic in profesia noastra. Avocatii nu cunosc lucrurile frumoase. Nu ca artistii.

Si lucrurile astea te schimba. Lipsa de timp, iarasi, te schimba. Pentru ca avocatul, indiferent cat este de organizat, nu reuseste sa fie pe deplin stapan pe timpul sau. Intotdeauna poate aparea o situatie urgenta. Un client care are nevoie de servicii ACUM. Si daca nu sunt prestate acum, ele nu mai valoreaza nimic. Si-atunci avocatul trebuie sa-si gaseasca timp in agenda, pentru a rezolva solicitarea clientului atunci. E valabil la toti avocatii – si la cei de business, si la avocatii pledanti, de instanta. Pe de alta parte, la avocatii de instanta, esti permanent la dispozitia instantei. Instanta de judecata fixeaza termene: esti obligat sa fii prezent acolo. Sunt termene de judecata. Adesea, sau de cele mai multe ori, este fixata doar ora inceperii sedintei. Nu stii niciodata cand iti va veni randul. Esti la dispozitia tuturor. Cu toate astea, trebuie sa satisfaci si clientul, trebuie sa te si pregatesti, trebuie sa cresti si cultural, trebuie sa si socializezi cu clientii. Nu e o viata simpla.

Cand castigi o batalie judiciara, toate sacrificiile pe care le-ai facut capata sens

Dar, din ce am spus pana acum, s-ar putea intelege ca ne vaitam. Nevoia de adrenalina, sau succesul, motiveaza si inlatura toate piedicile astea. E ca o magie: indiferent cat de suparat esti, in momentul in care stii ca ai castigat o batalie judiciara, totul capata sens. Si noaptea nedormita, si faptul ca ai lipsit de la o intalnire cu un prieten, ca n-ai putut sa iesi cu el la bere… Si faptul ca a trebuit sa-ti pierzi doua nopti inainte, studiind legislatia sau cautand o practica judiciara favorabila. Totul capata sens, daca ai obtinut o victorie.

Reversul? Ai „bafta” de atata frustrare in profesia asta, ca nicaieri in alta parte. Imi aduc aminte de replica unui avocat din tineretea mea, cand mi-am inceput cariera. Avusesem parte de o solutie care nu era conforma rationamentului, sau asa cum interpretam eu probatoriile. Si pentru ca eram suparat pe judecator, si pe solutia pe care o primisem, povesteam unui alt coleg, incercand sa capat o explicatie. Pentru ca sunt situatii cand pierzi un proces, si nu intelegi de ce. Devine inexplicabil. Si-atunci, tanarul avocat, de cele mai multe ori, apeleaza la un avocat mai experimentat, povestindu-i speta, si incercand sa afle de ce a pierdut procesul. Il framanta. Nu reuseste sa se impace cu situatia, si este framantat, pur si simplu. Intamplarea a facut ca povesteam unui astfel de avocat mai experimentat, si trece pe langa noi avocatul despre care spuneam. Si replica lui a fost: „Domnule, nu incerca sa-i dai explicatii. Spune-i ca trebuie sa se obisnuiasca cu nedreptatea de mititel. Pentru ca o sa traiasca cu ea permanent.”

In momentul in care ai castigat o batalie judiciara, totul capata sens. Si faptul ca ai lipsit de la o intalnire cu un prieten, si faptul ca a trebuit sa-ti pierzi doua nopti inainte, studiind legislatia sau cautand o practica judiciara favorabila.

Este dezarmanta replica! Dar intr-adevar, in activitatea avocatilor pledanti, a te intalni cu nedreptatea este o chestiune extrem de frecventa. Situatie pe care nu o experimenteaza foarte des, avocatii care fac consultanta. Ei foarte rar ajung sa aiba frustrari. Sa fie nemultumiti de calitatea serviciilor pe care le presteaza. Decat daca sunt avocati mediocri. Dar daca sunt avocati care lucreaza cu dedicatie, si sunt rigurosi, intotdeauna au confirmari. Poate pica o tranzactie, poate sa nu se faca un deal, dar asta nu inseamna ca avocatul n-a capatat confirmare pentru munca depusa.

Ca avocat, nu stii niciodata daca castigi sau pierzi

La un avocat pledant, situatia este cu totul alta. Exista o loterie. Au mai fost avocati care vorbeau despre loteria din justitie. Nu stii niciodata, ca avocat, daca castigi sau pierzi. Cred ca ceea ce-si doresc avocatii cel mai mult, si ceea ce lipseste ca si grad de certitudine in Romania, este sa poti sa faci o previziune pe un proces. Sa poti sa spui: am sanse 93% sa castig acest proces, sau am sanse 74% sa castig acest proces. Nu poti sa faci astfel de previziuni. In momentul in care practica judiciara ar fi atat de stabilizata si de constanta, si cand ar exista previzune in cadrul litigiilor, in cadrul proceselor, toate lucrurile se pot schimba. Avocatii scapa de frustrare, pot lua o decizie, daca intra intr-un proces fara sanse sau nu intra intr-un proces fara sanse. Capata sens medierea. Pentru ca atunci poti sa-l sfatuiesti pe un client: mergi la un mediator, pentru ca procesul asta are sanse de castig de sub 30%. Si face sens, sa faci o tranzactie judiciara sau o mediere la inceputul procesului. Atata vreme cat exista incertitudini, o sa spuna „Hai domnule, sa-ncercam la justitie, ca cine stie cum obtii o solutie”.

In Romania sunt contestate toate valorile sociale. Nu vad cum ar fi putut sa scape avocatura

La inceputul carierei mele, acum 20 de ani, avocatii erau respectati. Avocatii se bucurau de respect general din partea societatii. Acum, e un declin generalizat. In Romania, au ajuns sa fie contestate toate valorile sociale. Nu vad cum ar fi putut sa scape avocatura. Lasand la o parte ca au existat si extrem, extrem de multe exemple, in care avocatii au dezamagit. Numarul avocatilor care au dezamagit este, in schimb, extrem de mic, raportat la numarul total al avocatilor. Se spune ca nu exista padure fara uscaciuni. Numarul avocatilor care dezamagesc principiile si valorile profesiei, in realitate, este nesemnificativ, daca il raportam la numarul total al avocatilor. Dar pentru ca aceste cazuri negative sunt foarte puternic mediatizate, intr-un fel justificat… Justificat. Pentru ca oamenii au niste asteptari. Vizavi de tinuta morala a unui avocat. Si, de fiecare data cand un avocat se abate de la acea conduita morala, dezamageste publicul larg. Dezamagirea publicului larg inseamna stire in presa. Si atunci, este popularizata. Pretul il platim toti. Si-au pierdut credibilitatea avocatii. Si-au pierdut-o, si pentru ca in Romania a existat, o lunga perioada, instabilitate legislativa. Si lucrurile nu au fost programate. Adica, nu s-a urmarit imbunatatirea sau perfectionarea procesului social. Pentru ca si avocatii sunt implicati intr-un proces social. Nu proces in sensul de dezbatere, ci proces in sensul de transformare. Fiind implicati in procese care nu erau foarte clar definite, nu au putut sa fie foarte utili societatii.

Nu cred ca toti avocatii sunt constienti de asta. Sunt foarte multi oameni care nu sunt constienti la ceea ce participa. Dar asta nu inseamna ca nu participa la un proces. Probabil ca foarte putini isi pun problema ca participa la niste procese sociale. Ca exista reverberatii care rezida dintr-un gest al avocatului, sau ca se intampla ceva ca urmare a comportamentului pe care il are un avocat in sala de judecata. Poate constitui un precedent. Poate influenta. In sala de judecata, un avocat se comporta nepoliticos fata de judecator. Avocatului i se pare ca nu are nici o consecinta fapta, sau comportamentul lui. Dar, in realitate, toti cei care au asistat la proces, vor ajunge sa nu mai respecte instanta, sau sa nu ii acorde respectul cuvenit. Suntem responsabili pentru comportamentul nostru. Cu atat mai mult, cu cat avocatii sunt si pozitionati intr-o zona in care trebuie sa fie responsabili. Participam la gestionarea actului de justitie.

Continuare aici