14 comentarii la “Procuror Cristian Panait – o moarte aproape inutilă

  1. Istoric pe caz: Sursa: Gradina de hartie

    Halucinogenul Picioruș în prag, acasă la Cristian Panait.

    Ilie Picioruș ocupa în 2002 funcția de procuror-șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție. (PCSJ sau Parchetul General-PG). Avea în subordine și Biroul Anchete Speciale, condus de procurorul Ovidius Păun, unde Cristian Panait își desfășurara activitatea și primise delegare pentru instrumentarea dosarului 102/P/2002 (cercetarea lui Alexandru Lele, procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, pentru presupuse fapte de cercetare abuzivă, favorizarea infractorului, arestare ilegală și sustragere de înscrisuri). Trecuse un an și o lună de la vinerea mare a necredinciosului premier Adrian Năstase- 20 aprilie 2001- renumit pentru declarația anticorupție „Nu cred în arestările de vinerea”, cu trimitere „absolut firească” la păcătoasa ispravă a procurorului Lele de a-l fi arestat în aceeași zi pe Adrian Tărău, sponsorelul fiu al prefectului pesedist de Bihor.

    23 martie 2002 (sâmbătă). Pe la ora 20, Cristian merge la Parchet să-și ia delegația pentru deplasarea de-a doua zi la Oradea. Se întoarce acasă după două ore și îi spune mătușii sale, Eleni Dumitru, pe un ton de îngrijorare: „Habar nu aveti prin ce trec. Când mă voi întoarce de la Oradea, voi fi ori jos, ori sus”.

    24 martie. Cristian ajunge la Oradea în autoturismul cu șofer, însoțit de șefulețul îndrumător Ovidius Păun și colega Elena Rădescu.

    Ministrul Justiției, Rodica Sanda Stănoiu, își anunțase deja public-cu surle și trâmbițe- avizul dat de ea pentru organizarea unor percheziții la Oradea. Procurorul Lele a aflat vestea audiovizuală și aștepta să fie luat prin surprindere.

    27 martie. De la Oradea, Cristian Panait a sunat-o de 12 ori pe Sanda Stănoiu, dar zadarnic: nu i-a răspuns și n-au vorbit nicicum. În aceeași zi, Cristian Panait l-a ascultat câteva ore pe învinuitul procuror Lele, a luat cunoștință de culisele afacerilor bihorene de contrabandă petrolieră și motivele în apărare ale colegului de breaslă. Cu toate că numai Cristian era titularul dosarului instrumentat, a asistat și Ovidius Păun, în calitate de supraveghetor închipuit, urmare acceptului dat de Lele și convingerii sale că n-ar avea nimic de ascuns. După o perioadă de timp, scursă de la terminarea schimbului de idei și impresii, seara, pe la ora 18, Cristian Panait a descins la domiciliul lui Lele, însoțit de 2 ofițeri IGP, pentru efectuarea percheziției promise de Sanda. Lele a avut timp să-și procure martori figuranți, o cameră cu vedere spre precheziție și un cameraman pentru turnarea filmului: „Sanda, mereu surprinzătoare”. Motivul declarat al producătorului-procuror Lele este lesne de înțeles: să nu scape din greșeală unul din însoțitorii lui Panait vreo probă pe plantația domestică, iar celălalt s-o depisteze ca din întâmplare; din acest motiv, Lele a luat încă o măsură preventivă cu cheia de la intrare: a încuiat ușa platorului de filmare, să nu mai iasă niciunul cu golul și să revină cu plinul de la Ovidius Păun, aflat în așteptare în mașina de-afară. Percheziția s-a încheiat înainte să înceapă. Filmul de scurt metraj a durat 17 minute.

    28 martie, seara, Cristian Panait ajunge la București, abătut, nu discută nimic.

    29 martie (vineri), ziua de naștere. Cumpără ceva pentru colegi și merge la seviciu. Se întoarce dezamăgit de răceala colegilor; simțise câteva ironii în comportamentul lor și rețineri în enunțarea felicitărilor așteptate.

    Procurorul General Tănase Joița a anuntat în mod public faptul că Lele a fost suspendat din magistratura ca urmare a punerii în miscare a actiunii penale. Se juca de-a anticipatele, crezând că toate vor merge brici, conform ordinului.

    01 aprilie (luni), Cristian Panait a mers la seviciu și i-a prezentat șefului Ilie Picioruș ordonanța- motivată pe o pagină- de scoatere de sub urmărirea penală a procurorului Alexandru Lele. SUP-ul dispus de procurorul Cristian Panait este actul procedural deosebit de important în escaladarea evenimentelor, întrucât dovedește cum l-a lăsat de vineri 29.03.2002, în offside pe Procurorul General Conu Joițica, fară actul justificativ al suspendării lui Lele din magistratură; din acest motiv, ordonanța semnată de Cristian la 01.01.2002 a fost ascunsă câțiva ani de ochii publicului și ai prelucratului Alexandru Lele, invocându-se în mod fals până și învoirea sa de la serviciu din ziua de vineri 29.03.2002. După depunerea ordonanței de SUP în ds. 102/P/2002 și ultimele discuții cu Picioruș din acea zi de 1.04.2002, Cristian Panait a ieșit furios din biroul șefului și a spus cu voce tare: „Eu nu mai calc în așa Justitie!”

    2 aprilie, marți; ultima zi de trecere pe la Parchet pentru a-și lua concediu. Revenit acasă, i-a spus mătușii: „Nu mai sunt magistrat. La ce au scris ei acolo, nu mai pot fi nici avocat, nici jurisconsult. Nu mai sunt nimic, trebuie sa o iau de la zero”. După-amiază, Ilie Piciorus o suna pe Eleni Dumitru, o intreabă dacă nu i se pare ciudat comportamentul lui Cristi și o invită să vină joi la P.G.

    4 aprilie (joi) Grijuliul Picioruș se vede cu Eleni Dumitru și îi anunță intenția lui de a veni a doua zi cu un psihiatru, pentru o consultație, acasă la Cristian.

    5 aprilie (vineri) Ilie Piciorus se prezintă la locuinta mătușii lui Panait, din strada Logofat Luca Stroici nr. 35, însa fără psihiatru, singur. „Fac tot ce-mi cereți, dar mai dați-mi o șansă!”, a încercat Cristian o ultimă salvare. Picioruș nu a găsit de cuviință să se lase înduplecat și a plecat, dar a lăsat în suspans scopul și durata vizitei. Eleni Dumitru, după aproape o lună de la tragicul eveniment, a fost invitată în redacția ziarului „Adevărul”, unde a amintit de acea zi de 05.04.2002, în prezența psihologului Florin Tudose. Acel articol din 7 mai 2002, relatează : „Dupa plecarea sefului său, Cristi Panait intră într-o stare de surescitare, se plimba agitat prin cameră și spune că îl doare cumplit capul în partea dreaptă. Mâinile și picioarele i se înroșesc și devin reci ca gheața. Din cauza acestor simptome, Eleni Dumitru începe tot mai mult să creadă ca nepotului său i-au fost inoculate substante psihotrope sau toxice, care i-au afectat sistemul nervos”.

    Cristian își revine și pleacă la logodnica lui, Mina, unde a rămas peste noapte.

    6 aprilie, Cristian se întoarce acasă pe la ora 11. Mătușa lui trece mai târziu pe la Mina să se intereseze despre cum a evoluat starea lui. S-a comportat normal, dar din când în când întreba „Ce se intampla cu mine?”. De la Târgoviște a fost chemată și mama lui Cristian, Eta Panait.

    10 aprilie, miercuri, ziua fatidică. După aruncarea de pe terasă și transpostarea la spital, în aceeași seară, Picioruș se întoarce la locul… nenorocirii. Însoțit de două persoane, nu l-a interesat niciun fel de investigație. Avea alte urgențe și priorități: să cotrobăie prin sertarele și hainele lui Cristian și să ridice documentele găsite, fără să întocmească niciun proces verbal. Mama lui Cristian, Eta Panait, nu s-a opus și nu a știut cum să procedeze altfel în fața celor 3 musafiri nepoftiți.
    -12 aprilie, vineri. Printre cele mai rapide reacții, semnată Ondine Ghergut, referitoare la tragedie: „Nici unul dintre vecini n-a văzut cum s-a intimplat. Eu am ieșit întîmplător. Mă duceam pînă la biserică. Am văzut pe cineva întins pe jos și o femeie la capul său. Abia când m-am apropiat, mi-am dat seama că era vorba de procurorul Panait“, ne-a spus parintele Iacob Ormenișanu, preot la Biserica Popa Chitu, situată vizavi de imobilul din care a căzut procurorul. Preotul povesteste că matusa tânărului, Elena Dumitru, care acoperise trupul cu o haină neagră, i-a cerut să aducă o lumânare”

  2. Partea a 2-a Sursa: Gradina de hartie

    Diavolul se ascunde în detalii și n-aș considera un detaliu de trecut cu vederea nici partea explicativă a existenței acestor ascunzători diavolești. Dimpotrivă, mi se pare esențial să nu subestimăm viclenia performantă, dobândită prin exercițiul funcției diabolice, însă, în același timp, să nu o confundăm cu perfecțiunea întruchipată în avântul celor mai lacomi dintre pământeni. Detaliile pot fi ascunzători create intenționat, ticluite astfel încât obișnuința noastră de a le trece ușor cu vederea sau de a le minimaliza rostul să pice ca o mănușă peste strategia înșelătoare și s-o acopere, spre satisfacția lucrătorilor lăsați în adăposturi şi încurajați astfel să recidiveze. Detaliile pot oglindi și scăpări inerente ale superficialității lucrului executat de mântuială, în pripă sau împrejurări surprinzătoare, sub impulsul dominant al atingerii scopului urmărit cu orice preț și risc, orbește, din inerție dobândită prin recidivă stimulată sau sub stindardul protecției- asigurate spătos de statutul puterii, în toate formele ei de exprimare ilogică sau patologică- până lasă în urmă semne indentificabile şi, nu de puține ori, determinante pentru aflarea adevărului. Astfel de urme scăpate din mers nu reprezintă neapărat dovezi de încriminare, dar ridică semne de întrebare, profilează contradicţii, oferă indicii și piste de căutare, reclamă reîntregirea lor în ansamblul cercetării neelucidate. Eu vă propun să urmărim împreună un șir de elemente de bază și detalii, curiozități şi inadvertențe, contradicții și aberații, toate legate de cazul Cristian Panait, privite cu atenție din unghiuri diferite și mai ales prin prisma caracterului actual al semnificațiilor acestora. Cercul vicios construit din lanțul slăbiciunilor are întotdeauna verigi vulnerabile. Mai periculoase decât vicleniile diavolului sunt spiritele diabolice întrunite în „Cooperativa Avântul” și repercusiunile ce se răsfrâng asupra pământenilor de rând, în prezent și viitor.

    Ministrul Sănătății- atac de panică înaintea morții prestabilite.

    Procurorul Cristian Nicolae Panait, după aruncarea de la înălțime în seara zilei de 10 aprilie 2002, a fost transportat cu salvarea la Spitalul de Urgență Floreasca. La 7 mai 2002, un jurnalist de la cotidianul Adevărul scrie-ntr-un articol: „Un medic care era de serviciu la Spitalul de Urgență în seara de 10 aprilie ne-a declarat că, la o oră dupa ce a fost adus tanarul procuror, a telefonat ministrul Sanatatii si a dat dispozitie sa nu se dea nici un fel de informatie presei, nici macar daca victima a murit sau mai traieste”. Declarația medicului: „Desi mi s-a părut bizar un asemenea ordin, l-am respectat și am ajuns la un soi de consemn cu colegii mei. Când au venit ziaristii, le-am zis că nu dăm nici o declarație, întrucat asta este dorința familiei. Nu era adevărat: sunase doamna ministru. Probabil că o rugase cineva”.

    Bizare sunt mai multe: ordinul în sine, scopul acestuia, urgența ordinului la o oră de la momentul internării și contrar solicitării familiei, faptul că ordinul a părut bizar chiar și unui medic, consemnul de implicare a mai multor colegi medici şi fără să fi fost niciunul întrebat de sănătate în cadrul anchetei ulterioare (inclusiv ministrul sănătății), expunerea „bunului samaritean”- lucrător de înalță influență în „Cooperativa Avântul”- cu ruga adresată ministrului sănătății.

    Numai o singură îngrijorare are puterea să explice acest demers diabolic: atacul de panică înaintea morții prestabilite. Soarta lui Cristian Panait era pecetluită, iar o eventuală evoluție favorabilă pe patul de spital-cunoscută de public- ar fi încurcat îndeplinirea planulului de execuție a produsului finit, în „Cooperativa Avântul”, după decizia internă de condamnare la exterminare.

    Daniela Bartoș, Ministrul Sănătății la acea vreme (dec. 2000-19 iunie 2003), fost și actual medic al aceluiași Spital de Urgență Floreasca, are ceva pe conștiință de declarat? Poate ar fi binevenită o linie telverde- deschisă într-un loc mai sigur decât închisul Parchet de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- în așteptarea unui apel de conștiință din partea medicilor dispuși să se lepede de jurământul lui „Hipocrite”. Poate aveți o altă explicație, mai amăgitoare, a acestui instinct primar de conservare de pe lângă capul ministrului panicat al sănătății provizorii.

  3. Pe 29 martie 2012 (ziua in care, daca ar fi trait, Cristi Panait ar fi implinit 39 ani), la cimitirul Ghencea Militar unde a fost ingropat, NU si-au facut prezenta fostii colegii din Parchetul General, adica cel de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, nici fostii sefi atat de preocupati de soarta sa pana in ultimele clipe de facusera din domiciliul sau loc de pelerinaj viciat de insinuari bulversante, care i-au confiscat dosarele si care-i pregatisera o inscenare ticaloasa, nici fostii colegi cu care juca fotbal, nici fosta lui prietena cu care avea programata nunta. Sensul expresiei „viata isi urmeaza cursul ei firesc” a dobandit, pentru unii din cei care se declarau prietenii sai, conotatii suficient de cinice incat sa nu mai lase loc unei simple comemorari. Amintirea lui Cristian, un tanar care nu a avut pana la urma alta culpa decat credinta in valori, pare a fi fost suficient de nefireasca unora, cat sa o fi scos definitiv din agenda propriei vieti.

    Au venit, insa, oameni care cred cu adevarat in ceea ce reprezinta Cristian Panait: fostul presedinte al Televiziunii Romane, in perioada 2005-2007, regizorul Tudor Giurgiu – autor al lungmetrajului, „Cristian”, Ioana Moldovan, o fostă prietena a lui Cristian, in prezent asistent la Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica (UNATC) „I.L. Caragiale” si avocatul Antonie Popescu, care i-a reprezentat pe revolutionari la CEDO. Toti trei, oameni pentru care Cristian Panait si destinul sau zbuciumat au devenit sursa de inspiratie a propriei vieti.

    Sursa: Lumea Justitiei

    PS: Fostii colegi procurori prezenti la comemorare reprezinta numarul celor care au ramas demni, incoruptibili, nesantajabili si profesionisti adevarati. Adica… 0%! Nu-i asa ca-i trist, dar totusi atat de predictibil?

  4. DOSARELE LUI PANAIT:

    1. Furtul maşinii deputatului PSD Viorel Gheorghiu. În urma anchetei, Panait a stabilit că deputatul şi-a înscenat furtul autoturismului BMW in scopul obtinerii, în mod ilegal, a 2,2 miliarde de lei, valoarea asigurării.

    2. Dosarul despre care s-a spus că a determinat „sinuciderea” sa, îl viza pe procurorul bihorean Alexandru Lele. Convingerea lui Panait – aceea că Lele era nevinovat – s-a materializat printr-o Ordonanţă prin care Panait, în ciuda presiunilor la care era supus, a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a colegului sau bihorean. Procurorul Lele tocmai arestase pe unul dintre sponsorii principali ai lui Adrian Năstase şi bun prieten cu Vasile Blaga, pe vremea aceea pesedist şi şef de vamă la Bihor (Adrian Tarau).

    3. Un alt dosar pe care Panait îl avea în lucru era cel al soţiei lui Adrian Năstase, care era cercetată pentru apariţia într-un cont bancar a 400.000 de euro nejustificabili.

    Alte dosare aflate în lucru:
    – spălare de bani – Ovidiu Tender;
    – vanzarea frauduloasa a unei case apartinand domeniului public al statului către Petrom, de însăşi ministrul justitiei de atunci, Rodica Stănoiu.

    PS: In 2006 Ponta devine avocatul aparator al lui Ovidiu Tender în dosarul în care este acuzat pentru mai multe infracțiuni economice. El a invocat ca argumente ale demersului său faptul că orice cetățean are dreptul la apărare. Tribunalul București i-a interzis însă lui Ponta să îl reprezinte pe Tender, pe motiv că legea interzice ca parlamentarii să acorde asistență în cazurile de spălare de bani și corupție.

    Imediat după moartea lui Panait, toate aceste dosare (cu exceptia celui in care era anchetat procurorul Lele) i-au fost redistribuite lui Victor Ponta.

    La scurt timp dupa preluarea dosarelor, Ponta a fost numit de Adrian Nastase, şeful corpului de control al guvernului. Cum, necum, dosarele avute in lucru s-au … evaporat!!!

  5. Victor Ponta a afimat atunci, la emisiunea lui Marius Tucă de la Antena 1, că știe ce s-a întâmplat dar nu poate declara nimic până nu se termină ancheta. N-a mai apucat sa elucideze „enigma” ca a fost promovat….șef la PSD tineret, acum e chiar Presedintele partidului si are mari sanse sa ajunga premier!!!!

    La aceeași emisiune, Dumitru Tinu a afirmat că procurorului Lele i se va înscena ceva urat si ca i se va lua dosarul cu pricina (cel al fiului prefectului de Bihor – Tărău). Si Tinu a fost „promovat”…in acelasi loc unde a fost „promovat” si Cristian Panait: pe lumea cealalta!

    În acele zile, la emisiunea de știri, de la ora 13, de la Radio Romania Actualități, Adrian Năstase a facut o declaratie publica in care se intreba reoric: de ce se leagă procurorul Lele de familia Tărău, care este o familie onorabilă?…

  6. Deosebit de profunde si inspirate atat citatul cat si continuarea acestuia in povestea mortii pocurorului Panait si lipsei oricaror consecinte in legatura cu aceasta moarte.
    Din pacate citatul vine dintr-o lume si este destinata unei lumi cu totul straine natiunii romane si tinutului faradelegii pretins de unii cu tupeu drept stat de drept, numit de majoritatea natiunilor civilizate (Olanda, Finlanda, Germania, Franta, etc) primul stat mafiot din lume.
    Pseudo fiintele ce populeaza acest tinut si mai ales instititutiile sale mafiote nu cunosc nici limba si nici semnificatia mortii din oameni in timp ce se mai afla in viata. La aceste creaturi doar eliminarea fizica conteaza caci ele traiesc numai prin stomacul si conturile lor indiferent ca acestea sunt alimentate cu suferinta si umilinta a milioane de oameni, cu cadavre sau cu expresia dispretului fata de orice poate reprezenta valori ale unor lumi civilizate.
    Creaturile hranite astfel cu sperantele noastre, cu destinele noastre, cu intinarea indealurilor noastre, cu bunurile si agoniseala noastra, cu viitorul copiilor nostri, mimeaza miscarea pe doua picioare si isi exercita grosolania, cruzimea, marlania si alte cateva caracteristici comandate de cei de la butoanele la care raspund asupra unei intregi natiuni.
    Articolul si comentariile dezvaluie scene arhicunoscute si mereu fara alte consecinte decat acelea de exemplu ca cine nu se conformeaza structurilor mafiote, facaturi ale structurilor de securitate evadate din Epoca de Aur, care au preluat conducerea tinuturilor faradelegii, nu are sanse de supravietuire. Astfel de exemple servesc din cand in cand ori de cate ori cate un ratacit prin structura mafiota a justitiei sau a altor institutii ale statului mafiot roman, o ia razna si devine un pericol nu pentru structuri ci pentru linistea detasamentelor terorii ale acestora. Soldatii structurilor mafiote infiltrati in toate structurile represive ale statului nu au voie sa uite ca au fost primiti acolo pentru a executa ordine, pentru a produce si nu pentru a milita in favoarea unor idei sau idealuri straine de interesele celor ce ne au confiscat destinele si le negociaza fie pe holurile tribunalelor, in birourile unde agoniseala noastra este impartita celor care in 89 si din 89 incoace contabilizeaza in justificarea puterii dobandite, cadavre, destine si talharii legalizate de la cel mai mic for la cel mai inalt for de justitie din Romania.
    Astfel de exemple precum cel al procurorului Panait vin nu numai sa intareasca disciplina de „familie”, de structura mafiota ci si sa intareasca increderea unora ca cei ce l-au executat direct si personal sau prin ordinele date pe Panait, ca de fapt ei fac datoria si ca pentru asta sunt protejati. Astfel de personaje hidoase, fie ca se afla sub comanda unor structuri precum cea din dosul Cotrocenilor ale generalului Badea Petre – un veritabil „Capo di Tutti i Capo”, fie sub comanda altor „familii” similare (vreo 3-4 in tot tinutul), fie ca sunt cei ce l-au executat pe Panait sau ca e vorba de un Gherta Constantin, de un GHeorghe Stan, de un Ciongaru Catalin, de un Rotaru Ionut, de o Mioara Mosoiu, de judecatori precum Roxana Popa, Elena Ursulescu, Adrian Bordea, Marian Buda, Elisabeta Rosu, Minodora Condoiu, Nica Monica, Petronela Simona Petrescu, Pricope Paul, Cristina Cucu, Viorica Trestianu, Mihaela Cuzuc, Emilia Ezer, Brandusa Stefanescu, Raducanu Andreea, Ruxandra Monica Duta, Elena Carcei, Lucia Ecaterina Ghita, Mirela Politeanu si multi altii ce si-au castigat notorietatea in presa scrisa sau virtuala prin acte cu mai putin sange dar cu la fel de mult dispret fata de oameni, nu mai sunt vii de mult motiv pentru care au fost puse sa ne decida sub pretextul justitiei oarbe si surde destinele. Ei au devenit mortaciuni umblatoare comandate cu bani, favoruri si protectie sau dupa caz cu exemple precum moartea lui Panait, de structuri mafiote, jucand un rol cinic, de o cruzime pe care nici macar nu o pot intelege sau realiza caci un cadavru chiar si mergator nu mai are nici simturi, nici crezuri ci doar reflexe induse.
    Nu am mai auzit nimic de procurorii care nu demult declarau public ca poseda probe concludente privind o frauda de circa 500 de miliarde de lei vechi, opera a cuplului Adrian Nastase si a generalului Badea Petre infaptuita cu ocazia lucrarilor la Muzeul de Arta Moderna de la Palatul Parlamentului. Procurorii au disparut, la fel si banii oar Adrian Nastase cazut intre timp din varful structurilor undeva mai jos este cautat „la misto” de oua, de matusi Tamara sau de acte de „caritate” cu ocazia alegerilor trucate de Basescu pentru care este „admonestat” cu o suspendare si cu inca cativa ani de procese pana cand totul se va da uitarii, se va prescrie, aidoma disparitiei flotei, aidoma cazului vilei din Mihailesti si pana cand va reveni la realitate acceptand ca o alta structura mafiota a fost si este mai puternica decat „domnia sa”.
    Intre timp nu s-a mai auzit nimic de cei 500 de miliarde, nici de faptul ca Muzeul picura precum un muzeu al dusurilor, ca in el nu a mai prea functionat nimic fara injectii de alte miliarde iar „deranjul” generalului Badea Petre cu implicarea sa intr-un dosar penal chiar si nefinalizat vreodata, a fost rasplatit din plin cu alte lucrari mult mai grase precum Biblioteca Nationala, al doilea sediu al STS ului, Teatrul National, Palatul Victoria, Muzeul de arta de la Palatul Regal si nu in cele din urma, iata pretul impacarii a fost pana si credinta noastra caci generalul a primit – chiar si daca prin smecherii subantreprenoriale si lucrarea de mantuire defintiva a turmei, Catedrala Rusinii Neamului.
    Miliardele de lei vechi au fost reevaluate la miliarde de Euro caci din 2007 ne consideram a fi rusinea Europei si suntem mandrii si fuduli pe deasupra.
    Cazul Panait, un exemplu clasic mafiot, ca si cel al multora din cei ce ne-au fost plimbati in ultima vreme pe televizoare (Voicu, Jipa, Costiniu, etc) ceva mai blande dar tot exemple nu sunt altceva decat expresia vie ca aici in acest tinut numit spre rusinea tuturor Romania, domneste legea Camorei, Omertei cu deosebirea ca la ei se afla in afara legii pe cand la noi aceasta reprezinta legea.

  7. In urma evenimentelor la care asistam zilnic, sunt tot mai ingrijorata de felul in care arata tara aceasta, in care eu traiesc, si in care ticalosenia si criminalitatea ne conduc. Acum am citit cele de mai sus si incep sa cred ca acest stat nu mai are nicio sansa…

  8. Pingback: CAZUL PROCURORULUI CRISTIAN PANAIT: Ponta ar fi avut legaturi directe cu sinuciderea acestuia? | Like1St - YOUR BREAKING NEWS

  9. Am inteles ca in ultimele sale clipe de constienta Panait i-ar fi spus matusii sale ca a fost impins peste balcon de catre Ponta!Oricum ,de aici reiese cat de corupta e lumea politica in Romania!Daca l-a deranjat pe Nastase cercetandu-i sotia ,se presupune ca intre Nastase si Ponta sa fi fost o posibila intelegere prealabila ca acest Panait sa fie eliminat.Faptul ca Nastase l-a sustinut si propulsat pe Ponta ne spune ca presupunerea mea e valabila!Ar trebui cercetat acest caz!

Opinia ta

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s