13 comentarii la “Ce se mai întâmplă prin justiţia noastră?

  1. Iata inca o dovada a „statului de drept” roman: TIGANII SI-AU FACUT TRIBUNAL PRIVAT!

    Sedintele sunt conduse de tigani autodeclarati judecatori, imbracati in robe si purtand insemne ale institutiilor statului. „Judeca” divorturi, cauze economice, comerciale si totusi… nici un organ legal al statului NU se autosesizeaza!!!

    Sugerez sa privatizam toata justitia si fiecare sa se judece unde vrea. Poate numai asa vom scapa de coruptie. Evident ca judecatori pot fi doar cetatenii cinstiti, onesti care vor judeca dupa morala si intuitie. Legile statului neavand nici o legatura cu actul justitiei in aceste instante. Oricum sunt si ele corupte!

  2. Procurorii au decis: ACUZATII NU MAI AU DREPTUL SA FACA PLANGERI PENALE IMPOTRIVA MAGISTRATILOR, CHIAR DACA ACESTIA SAVARSESC ABUZURI!!!

    Asa rezulta dintr-o hotarare judecatoreasca emisa de judecatorii Stefan Pistol, Gheorghe Florea si Ana Maria Dascalu, de la Sectia penala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, care vrea sa impuna o interdictie – neprevazuta de lege – aceea ca un acuzat nu are dreptul sa faca plangere penala impotriva procurorului sau judecatorului care considera ca l-a torturat sau abuzat, pe motiv ca ar avea mijloace procedurale la indemana (!?).

    Interdictia cuprinsa in sentinta definitiva nr. 560 din 12.04.2011 (Dosar nr. 7917/1/2010) a celor trei magistrati incalca in mod vadit dreptul privind accesul liber la justitie.

    Art. 13 din CEDO prevede urmatoarele: „Orice persoana ale carui drepturi si libertati recunoscute de prezenta conventie au fost incalcate, are dreptul sa se adreseze efectiv unei instante nationale, chiar si atunci cand incalcarea s-ar datora unor persoane care au actionat in exercitarea atributiilor lor oficiale”.

  3. Snake, sunt atât de ușor de manipulat oamenii !
    Le-a spus președintele Băsescu, la care eu țin o recunosc, că s-au făcut progrese în justiție și ei au crezut. Te rog să scrii în continuare astfel de articole pentru că tu nu vrei să manipulezi în favoarea cuiva ci doar prezinți fapte concrete.
    Avem nevoie de adevăr ca de aer.

  4. Nimic nou in justitia statului mafiot roman.
    Cativa magistrati – foarte probabil nesubordonati structurilor mafiote – au fost trasi de urechi fie cu titlu de pedeapsa fie chiar si numai ca atentionare pentru cei ce se gandesc la nesupunere.
    In rest nume notorii cu fapte deosebit de grave nu numai pentru actul de justitie aservit complet unor structuri mafiote ci si pentru imaginea Romaniei care a capatat astfel in UE statutul oficial de stat mafiot renuntand la statutul de stat de drept, nume precum ELENA URSULESCU, NICA MONICA, MINODORA CONDOIU, ROXANA POPA, ELISABETA ROSU si alti procuratori de fonduri ilicite (evident legalizate prin sentinte definitive si irevocabile) pentru structuri mafiote precum cea a generalului Badea Petre proprietarul trustului de constructii Aedificia Carpati din dosul Cotrocenilor, sunt in continuare „blindati” de toate structurile sistemului de justitie ale statului mafiot roman de la diversele parchete, DNA, DIICOT la CSM etc.
    Fiecare din cei de mai sus au asigurat celulei lui Badea numai pe un singur dosar sute de mii de Euro. Cu siguranta nu suntem noi astia multi si prosti carora ne este rusine sa mai fim identificati drept romani, cei in masura sa dovedim, sa investigam relatiile dintre structurile mafiote si magistrati. Cei in masura sa faca asta sunt la randul lor aserviti si stapaniti de aceleasi structuri mafiote care produc bani in orice vremuri chiar si din piatra seaca precum bugetul de stat.
    Organizatia lui Badea Petre este campioana lucrarilor cu bani de la buget ai ultimilor 10 ani iar sub domnia lui Tariceanu si a lui Boc se pare ca i-au fost incredintate prin negociere directa chiar si cheile de visteria statului. La Aedificia banii curg in prostie de parca am juca monopoly. De construit nu se construieste mai nimic, pretul ferm contractat se mareste prin acte aditionale de la luna la luna (evident in functie de nevoile personale ale unuia sau altuia si de dinamica structurii de „personal” in justitie – finante – politie – etc a generalului) iar banii curg cu titlu de avans de parca chiar ar fi hartii de Monopoly; doar ca din pacate sunt bani adevarati, ai nostri si ai copiilor nostri.
    Asadar, cate un mafiot indisciplinat din justitie prins de superiorii sai cu smecherii personale sau mici acte de razvratire chiar nu inseamna nimic nou in justitia statului mafiot roman ci doar dovada ca statul mafiot functioneaza si este alert la orice derapaj de la interesele sale dictate si stabilite de personaje precum evadatul din Epoca de Aur, generalul Badea Petre de la Aedificia Carpati.

  5. CSM-ul isi schimba parul dar nu si naravul si nici menirea.
    Sa vedem ce raspunde acestui Memoriu care astfel devine un fel de scrisoare deschisa.
    Nu ca ne facem iluzii, avand o biblioteca intreaga de raspunsuri care mai de care mai… nastrusnice ca sa nu ma pronunt in termenii colorati in care ar putea fi cel mai bine descrisa si calificata aceasta institutie.
    Mie mi-e rusine si sa citesc raspunsurile primite de la aceasta institutie una din cele mai eficiente scuturi ale justitiei statului mafiot roman, daramite sa-mi mai si imaginez ca acestea ar fi putut fi concepute si transmise de persoane, chipurile responsabile cu pretentii de a reprezenta statul de drept. CSM-ul ramane doar un cadru rupt parca dintr-o scena Ionesciana sau mai grav dintr-o parodie foarte prost jucata de actori la fel de slabi si lamentabili incat nici macar nu le este jena de rolul si textul pe care-l interpreteaza.

    Catre:
    Consiliul Superior al Magistraturii

    Domnule Presedinte,

    Subsemnatul Petre Catalin Adrian, domiciliat in Ciolpani, sat Izvorani, str. Complex Pacea nr. 22, judet Ilfov, in baza dispozitiilor art 97 alin 1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, formulez prezentul

    MEMORIU

    prin care va solicit sa verificati modul de indeplinire a actului de justitie in cauza ce a facut obiectul dosarului nr. 6006/3/2008 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia Comerciala.

    Consider ca magistratii care au judecat recursul ce a facut obiectul dosarului nr. 6006/3/2008 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie-Sectia Comerciala, in completul alcatuit din: dna Minodora Condoiu – Presedinte; dna Roxana Popa – Judecator, si-au incalcat obligatiile profesionale facandu-se vinovati de savarsirea abaterii disciplinare prevazute de dispozitiile art. 99 lit h din Legea nr. 303/2004: “exercitarea functiei, inclusiv nerespectarea normelor de procedura, cu rea-credinta sau din grava neglijenta, daca fapta nu constituie infractiune”.

    Motivare:

    I. Judecatorii cauzei au incalcat cu rea-credinta dreptul meu la aparare, consacrat de dispozitiile art. 24 din Constitutia Romaniei, art. 105 alin 2 si art 129 alin 1 din Codul de Procedura Civila si art 6 din Conventia ( europeana) a drepturilor omului.
    II. Judecatorii cauzei au incalat principiul oralitatii, consacrat de dispozitiile art 127 din Codul de Procedura Civila, refuzand sa-mi permita sustinerea apararilor desi eram prezent in sala de judecata in calitate de parte in dosar.

    I. Principiul dreptului la aparare este unul din cele mai importante principii ce guverneaza desfasurarea procesului civil, consacrat cu valoare constitutionala ( art. 24 din Constitutia României).
    Tot astfel, una din cerintele privitoare la desfasurarea unui proces ca el sa fie echitabil, asa cum impune art. 6 parag. 1 din Conventia ( europeana) a drepturilor omului este obligatia instantelor de judecata de a respecta dreptul la aparare al partilor. Cu alte cuvinte, notiunea de proces echitabil presupune respectarea si aplicarea principiului contradictorialitatii, cât si a dreptului la aparare, iar potrivit art. 129 alin. 1 Cod procedura civila, judecatorul are îndatorirea sa faca respectate si sa respecte el însusi principiul dreptului la aparare si celelalte principii ale procesului civil. In Romania se constata din ce in ce mai des ignorarea sau chiar tratarea cu dispret a acestor principii care definesc nu numai societatile civilizate ci insasi notiunea, nepervertita de astfel de manifestari si atitudini, de stat de drept. In mod special doamna judecator Roxana Popa dovedeste consecventa si perseverenta in nesocotirea si dispretuirea acestor principii atunci cand cauza dosarelor ce-i sunt “incredintate” priveste interese personale materiale ale unei mari societati de constructii.
    Sustin cele de mai sus cu o bogata arhiva de exemple absurde si rusinoase pentru justitia din Romania si pentru notiunea de justitie in general, prin care doamna judecator Roxana Popa pare sa se fi specializat in procurarea de fonduri “legalizate” prin hotarari executorii, definitive si irevocabile in favoarea aceleasi firme si personajului cu notorietate in influenta pe care o exercita in sistemul de justitie din Romania, personaj care conduce si detine acest trust de constructii. Doamna judecator Roxana Popa s-a regasit in nu mai putin de 4 dosare care au avut aceleasi parti si ca izvor de litigiu acelasi contract, pronuntandu-se de fiecare data, in maniera cel putin extrem de contestabila, in favoarea procurarii de fonduri pentru una din parti, evident mereu aceasi. Doamna judecator Roxana Popa dovedeste o loialitate deosebita fata de aceste dosare care au ca scop procurarea de fonduri pentru trustul de constructii si nu numai ca asigura aceste fonduri de fiecare data cand “judeca” dar se si asigura ca gestioneaza pana la capat deznodamantul actului dansei de “justitie” refuzand orice abtinere ce altfel s-ar impune fie din bun simt, fie din punct de vedere legal.
    In concret, incalcarea dreptului meu la aparare s-a realizat prin:
    1. Respingerea cererii de acordare a unui termen pentru angajarea unui aparator;
    2. Respingerea cererii aparatorului angajat in cursul sedintei de judecata de a beneficia de un termen pentru pregatirea apararii.
    3. Refuzul doamnei judecator Roxana Popa de a se abtine in a se pronunta in acest dosar, dosar ce avea aceleasi parti si acelasi izvor de litigiu, Contractul de Executie 348/2004 in care doamna judecator Roxana Popa se mai pronuntase in mai multe randuri, in alte dosare anterior, avand neindoielnic o opinie ferma formata ce nu-i putea permite, chiar si macar de forma, sa infaptuiasca printre randuri si un act de justitie impartial, onest si demn professional.

    La termenul de judecata din data de 05 mai 2011, primul termen de judecata al cauzei in recurs, am prezentat instantei de judecata un inscris care dovedea ca avocatul care urma sa ma reprezinte in cauza mi-a comunicat, in seara precedenta termenului, imposibilitatea de prezentare la timp pentru termenul din 05 mai 2011. Inscrisul respectiv consta intr-o adresa comunicata mie in ziua precedenta termenului de judecata – data de 04 mai 2011, orele 16 de catre dl avocat care urma sa ma reprezinte in cauza.
    La termenul de judecata din data de 05 mai 2011, am solicitat notarea dosarului cauzei pe lista de amanari si am solicitat acordarea unui termen pentru a fi reprezentat de avocat. In acest sens, am depus la dosarul cauzei inscrisul amintit mai sus, prin care eram informat de catre dl avocat, in ultimul moment, ca nu ma poate reprezenta la termenul din data de 05 mai 2011.
    Fata de opozitia vehementa a celor trei avocati care reprezenatu recurenta SC Aedificia Carpati SA , instanta de judecata mi-a respins cererea de acordare a unui termen pentru a fi aparat de catre avocatul ales si a lasat dosarul la ordine.
    In aceste conditii, ca o masura disperata, am apelat la serviciile unui alt avocat din sala. Intrucat angajarea acestui avocat s-a facut in intervalul de timp dintre respingerea cererii mele de acordare a unui termen si momentul reluarii dosarului la ordine (circa doua ore), avocatul nou angajat a fost practic in imposibilitate de a lua cunostinta de cuprinsul dosarului cauzei (cauza ce se afla in faza procesuala a recursului).
    Prin urmare, la reluarea dosarului, avocatul angajat a solicitat, la randul sau, acordarea unui termen pentru pregatirea apararii in cauza. Si aceasta cerere a fost respinsa cu motivatia ca avocatul m-ar fi reprezentat intr-un dosar avand ca obiect cererea recurentei de suspendare a executarii hotararii recurate in dosarul 6006/3/2008.

    Dupa respingerea si a acestei noi solicitari de acordare a unui termen pentru a putea fi in mod real reprezentat/aparat in cauza, am depus la dosarul cauzei o cerere de recuzare a uneia dintre membrele completului de judecata – dna judecator Roxana Popa, aratand ca aceasta s-a pronuntat deja de trei ori in cauze dintre aceleasi parti si strans legate de cauza ce facea obiectul judecatii in data de 05 mai 2011.
    Si cererea de recuzare a fost respinsa. S-a trecut la judecarea recursului, situatia prezentandu-se la modul urmator: recurenta era reprezentata de trei avocati, care au pus toti concluzii pe fondul recursului timp de peste 37 de minute; eu am fost asistat de catre avocatul angajat in cursul acelei sedinte de judecata, timpul acordat concluziilor acestuia, de circa 3 minute, fiind vadit disproportionat fata de timpul acordat avocatilor recurentei.
    In aceste conditii am considerat necesar si firesc sa completez personal apararea mea si sa raspund, in interesul aflarii adevarului si a unui act de justitie in conformitate cu drepturile mele de cetatean roman si European, la concluziile penibil de aberante, mincinoase si in totala contradictie cu probele din dosar, ale celor trei avocati ai partii adverse. Cererea mea a fost deasemeni respinsa ferm, cu tonul unui mesaj clar, ca acest complet are, indubitabil, alte sarcini decat acelea de asigurare a functionarii statului de drept, de asigurare a exercitarii si respectarii drepturilor omului, de asigurare a unui act de justitie si a unui proces echitabil (notiuni evident straine acestui complet in aceasta cauza).

    Trebuie sa precizez ca a existat si o alta circumstanta concreta care ma determina sa consider ca masura respingerii cererilor mele de acordare a unui termen pentru lipsa de aparare a fost luata cu rea-credinta. Am aflat, ulterior sedintei de judecata, ca este un fapt notoriu ca intre unul dintre avocatii recurentei – dl avocat Traian Briciu si Presedinta completului de judecata – dna Judecator Minodora Condoiu exista o relatie de cuplu, imprejurare care, daca este adevarata, inlatura orice urma de obiectivitate si impartialitate in actul de justitie realizat in cauza. Repet, aceasta chestiune urmeaza a fi retinuta exclusiv in conditiile in care se dovedeste a fi adevarata, subsemnatul fiind in vadita imposibilitate de a proba aceste sustineri altfel decat ca singura explicatie logica a comportamentului doamnei judecator Minodora Condoiu in situatiile si ipostazele descrise mai sus.

    Consider ca prin respingerea cererii formulate de de acordare a unui nou termen de judecata, la primul termen de judecata, pentru a putea fi reprezentat de aparator, în contextul în care aparatorul ales mi-a comunicat imposibilitatea de prezentare intr-un termen in care nu aveam posibilitatea obiectiva de angajare a unui avocat care sa pregateasca temeinic apararea pentru termenul din 05 mai 2011 iar avocatul angajat in ziua recursului nu avea posibilitatea de a cunoaste dosarul, Inalta Curte a nesocotit grav dreptul meu la aparare. Evident ca aceasta situatie va face obiectul unei plangeri la CEDO unde am convingerea ca demnitatea si drepturile omului reprezinta valori a caror nesocotire cu dispretul dovedit de doamnele justitiei romane Condoiu Minodora si Popa Roxana este ferm, demn si corespunzator sanctionata. Acest demers insa nu va inlatura comportamente deviate ca cele prin care cele doua doamne judecator Condoiu Minodora si Popa Roxana submineaza consecvent si fara retineri statutul de stat de drept al Romaniei, prestigiul, autoritatea si increderea de care ar trebui sa se bucure sistemul de justitie din Romania, atat de hulit, criticast si aratat cu degetul de toate institutiile de resort din statele civilizate. Din pacate un “sistem” impersonal, abstract ca cel ce-l numim justitia romana nu poate percepe si reactiona singur la efectele unor astfel de comportamente al unor persoane investite cu autoritate – pe care au pus-o insa in slujba altor interese decat cele ale unui act de justitie echitabil si impartial – comportamente care duc la sentimentul de profunda rusine de a fi roman pentru toti cei ce sunt atinsi de efectele lor. Singura masura, pe cat de firava si ineficienta sau simbolica, este cea pe care o poate lua CSM-ul adica de a lua act de astfel de manifestari, de a actiona cu masuri care sa corecteze macar convingerea unora precum doamna Condoiu si doamna Popa ca justitia a devenit doar o marfa de schimb, un favor rezervat discretionar celor aflati sub tutela lor.
    Problema cea mai grava este ca acesta flagranta incalcare a dreptului la aparare s-a produs in recurs, imprejurare care practic ma pune in imposibilitate de a invoca acesta incalcare a dreptului la aparare pe calea unei cai de atac, chiar si extraordinara, din acest punct de vedere abuzul instantei de recurs devenind si mai accentuat iar consecintele acestuia fiind extrem de grave si aparent fara alte explicatii decat ca au fost premeditate si comandate. Astfel, desi hotarârea pronuntata in recurs este, in mod esential, nelegala, singura mea posibilitate legala de invocare a incalcarii dreptului la aparare este calea unui proces la CEDO urmat de o revizuire, insa aceasta procedura este deopotriva costisitoare si indelungata, imprejurare ce este, desigur, cunoscuta si de instanta de recurs. Daca nu pentru alte motive, macar ca forma a contestarii apartenentei sau asocierii mele la astfel de comportamente, la dispretul fata de drepturile omului si fata de notiunea de justitie pe care-l exprima doamnele inalte reprezentante ale “justitiei” romane, Condoiu si Popa, plangerea mea la CEDO va fi inaintata cu convingerea ca disocierea de astfel de personaje, de “valorile” si de comportamentele lor imi poate asigura in continuare statutul de fiinta umana, de cetatean civilizat si vertebrat.
    In mod paradoxal, legislatia procesual-civila permite astfel instantei de recurs sa poata proceda la abuzuri de genul celui prezent, fara a exista vreo posibilitate concreta de control judiciar. Instanta de recurs, care in mod teoretic are menirea de a controla si impune legalitatea, poate astfel in mod aproape discretionar sa dispuna in mod cat se poate de abuziv fara ca partea prejudiciata sa mai poata beneficia de vreo protectie legala. A dovedi prin plangeri penale ca doamna Popa s-ar afla de fapt in slujba sau in solda trustului de copnstructii pentru care doar in acest litigiu format din mai multe dosare a produs mai multe sentinte de sute de mii de Euro in favoarea aceluasi trust de constructii, este cel putin iluzoriu la fel cum este practic imposibil de probat o stare de fapt devenita de notorietate pe holurile Inaltei Curti de Casatie si Justitie respectiv cea a relatiei personale dintre dl. avocat Briciu si doamna judecator Condoiu. Prin acesta prisma, apare cu atat mai accentuat rolul C.S.M. de verificare a modului desfasurarii actului de justitie, mai ales cu privire la instantele de recurs. Daca, in cazul hotararilor din fond si apel mai exista sansa, chiar si numai teoretica, de reformare a hotararilor pronuntate cu incalcarea legii (a se citi inclusiv a drepturilor partilor) in cazul hotararilor pronuntate in recurs, beneficiind de principiul autoritatii de lucru judecat dat de caracterul irevocabil al hotararilor pronuntate in recurs, magistratii recursului se transforma, uneori, in adevarati stapani ai justitiei si ai procedurilor, plasati dincolo de orice posibilitate reala si efectiva de control.
    Cand acesti magistrati ai recursului functioneaza in cadrul celei mai inalte instante a tarii, cazurile de genul celui semnalat de catre mine sunt cu atat mai grave, intrucat sunt de natura a genera adevarate exemple toxice pentru starea de ansamblu a justitiei. Atata timp cat la Inalta Curte se poate proceda astfel, este de asteptat ca la nivel de tribunale sau curti de apel, in recursuri, sa se procedeze la aceeasi maniera discretionara. Solutia CEDO, indepartata in timp si lipsita de repercusiuni directe asupra magistratului, ramane un subiect de retorica si nu poate influenta in concret atitudinea judecatorului din recurs. Nu rareori auzim in salile de judecata, chiar si la Inalta Curte de Casatie si Justitie judecatori apostrofand partile atunci cand invoca CEDO si drepturile omului (“Mai lasati-ne cu CEDO asta, mergeti acolo si va faceti dreptate”) In acesta balanta in care se afla pe de o parte, etica si demnitatea unui judecator de recurs si, pe de alta parte, posibilitatea sa reala de a se comporta discretionar (fara sa fie expus unor sanctiuni reale si directe) apartine excusiv judecatorului din recurs varianta alegerii. De prea multe ori insa tentatia puterii incontrolabile invinge iar argumentul etic/deontologic este inlaturat drept anacronic si caduc. Toate acestea conduc adesea si in situatii nejustificate la convingerea ca statul de drept a incetat sa mai functioneze pe teritoriul Romaniei, ca in acest tinut domneste dispretul fata de drepturile omului, fata de demnitatea si destinul acestora. Aceste aspecte sunt reflectate si subliniate in toate pozitiile si evaluarile institutiilor de resort din tarile civilizate si concluziile acestora ne acopera adesea cu un sentiment de profunda rusine de a fi roman. Lipsa de reactie si poate si de mijloace de corectare a acestor derapaje din partea CSM-ului accentueaza si mai mult toate acestea.
    Aceste consideratii generale par a fi potrivite si spetei asupra careia va solicit a efectua verificari. Daca, intr-adevar, exista sau a existat o relatie intre avocatul recurentei si presedinta completului de judecata cum se mai poate accepta ca in cauza a existat obiectivitate, impartialitate si buna credinta? Si, dincolo de acesta imprejurare, cum ar putea fi, in mod serios, acceptat ca am beneficiat in acest recurs de un adevarat “drept la aparare”?

    Scopul acestor sustineri este acela de a sublinia rolul extrem de important pe care C.S.M. il are in verificarea acestor sesizari cu privire la judecatile din recursuri. Aceasta sesizare nu reprezinta manifestarea vindicativa a unei parti care a cazut in pretentii ci dorinta legitima de a beneficia de un proces corect. Nu solutia finala este verificabila de catre C.S.M. ci modul in care s-a ajuns la acesta. Intreg sistemul juridic se sprijina pe ideea autoritatii de lucru judecat insa niciodata autoritatea de lucru judecta nu a fost gandita si acceptata ca un mijloc de acoperire a abuzului, de aservire a justitiei unor structuri mafiote sau unor interese personale nejustificate legal sau de subminare a statutului de stat de drept al Romaniei. La fel de important este astfel principiul legalitatii procesului civil. Nu poate fi primita rational, etic si juridic poasibilitatea existentei unei justitii realizata prin injustitie. Este un nonsens sanctionat in mod expres prin lege. Hotararea irevocabila trebuie sa reprezinte corecta rezolvare juridica a spetei dar in acelasi timp cadrul in care se da rezolvarea trebuie sa fie la fel de corect. In final, este irelevanta corectitudinea solutiei cat timp calea de solutionare este incorecta (nelegala), aceasta fiind una dintre diferentele intre conceptele de “justitie” si “dreptate”. Cat priveste speta mea, atat solutia juridica cat si procedura de solutionare in recurs au fost deopotriva viciate. Desi nu face obiectul controlului CSM arat ca solutia pronuntata este profund gresita, speta fiind rezolvata cu incalcarea flagranta a dreptului meu de proprietate si cu ignorarea constienta, premeditata si comandata (in lipsa altor argumente) a tuturor probelor cauzei care demonstrau, cel putin, lipsa de temeinicie a cererii principale asa cum a fost constatat de diferite alte instante si institutii anterior.

    Cu privire la dreptul la aparare si la importanta sa in procesul civil, arat ca respectarea dreptului la aparare reprezinta unul din cele mai importante principii ce guverneaza desfasurarea procesului civil, consacrat cu valoare constitutionala. Toate acestea raman desigur valabile in contextul in care societatea si instituitiile statului pretind ca statul roman este un stat de drept.
    În sens formal prin drept la aparare se desemneaza posibilitatea recunoscuta de lege partilor din litigiu de a-si angaja un aparator care sa le asigure o aparare calificata.
    Sub aspect material dreptul la aparare include în continutul sau posibilitatea partilor de a lua cunostinta de toate actele dosarului, de a formula cereri, de a solicita probe, de a invoca exceptii de procedura, de a exercita caile legale de atac, precum si alte prerogative recunoscute de lege partilor în scopul sustinerii intereselor lor.
    In procesul civil, partile au posibilitatea legala de a participa în mod activ la desfasurarea judecatii, atât prin sustinerea si dovedirea drepturilor proprii, cât si prin dreptul de a combate sustinerile partii potrivnice si de a-si exprima pozitia fata de masurile pe care instanta le poate dispune.
    Una din cerinte privitoare la desfasurarea unui proces pentru ca el sa fie echitabil, asa cum impune art. 6 parag. 1 din Conventia (europeana) a drepturilor omului este obligatia instantelor de judecata de a respecta dreptul la aparare al partilor, aspecte aparent complet straine inaltelor reprezentante ale justitiei romane doamnele Condoiu si Popa.
    Cu alte cuvinte, notiunea de proces echitabil presupune respectarea si aplicarea principiului contradictorialitatii, cât si a dreptului la aparare, iar potrivit art. 129 alin. 1 Cod procedura civila, judecatorul are îndatorirea sa faca respectate si sa respecte el însusi principiul dreptului la aparare si celelalte principii ale procesului civil. Dispretul doamnelor judecatoare ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Condoiu si Popa, fata de aceste valori, principii si notiuni este atat de evident si pregnant si se manifesta atat de “firesc”, cu consecventa, insistenta si fara retineri incat nu poti sa nu contesti statutul de stat de drept al Romaniei asa cum, din ce in ce mai des, o fac natiunile civilizate, institutiile reprezentand cetatenii cu drepturi de cetateni din statele de drept precum Olanda, Germania si alte tari din Uniunea Europeana care au aderat la si tin cu strictete de principiile ce pun in valoare fiinta umana (CEDO).
    Aceste sustineri isi gasesc exprimarea in dispozitiile art. 304 pct 5 C.proc.civ. text de lege in baza caruia instantele de recurs caseaza hotarari din fond si apel atunci cand acestea sunt pronuntate cu incalcarea dreptului la aparare. Acelesi text legal nu mai este insa aplicabil hotararilor pronuntate de judecatorul din recurs. Caracterul eliptic al legii permite astfel judecatorului din recurs sa recurga la acesta dubla masura: el poate sanctiona instantele inferioare pentru incalcarea dreptului la aparare dar in acelasi timp poate incalca dreptul la aparare fiind exclus de la aplicarea aceleiasi sanctiuni pe care este obligat sa o aplice atunci cand judeca recursul. Solutia casarii pentru incalcarea dreptului la aparare este dublata de trimiterea dosarului spre rejudecare – legea considera ca partea a fost lipsita de un ciclu procesual (judecata in conditiile incalcarii dreptului la aparare fiind echivalenta cu lipsa judecatii). Din nou, discriminat pozitiv, judecatorul recursului nu mai risca o rejudecare, chiar in conditiile in care incalca flagrant dreptul la aparare. Revine partii prejudiciate sa probeze existenta unui motiv de revizuire intemeiat pe “infractiunea” sau “abaterea disciplinara” a magistratului, acesta varianta a revizuirii fiind, practic, o pura fictiune in fata unui abuz al magistratului de Inalta Curte.
    Cum poate fi acceptat pentru un judecator de la Inalta Curte, ca motiv de respingere al celei de a doua cereri de lipsa de aparare (formulata de aparatorul angajat in ziua recursului) ca acesta ar cunoaste dosarul “intrucat a pus concluzii intr-un dosar avand ca obiect o cerere de suspendare a executarii hotararii recurate”? Este evident ca in cererea de suspendare, formand obiectul unui dosar separat in care nu se aflau si nu puteau fi studiate actele din dosarul de fond, nu se discutau si nu putea fi puse in discutie chestiuni ce tineau de fondul raporturilor juridice. Disputa juridica din cererea de suspendare viza exclusiv imprejurari si aparari tinand de principiul executorialitatii hotararilor judecatoresti definitive si de aplicarea acestuia in speta (inclusiv acceptarea, cu titlu de exceptie, a suspendarii hotararii recurate, in conditiile temeiniciei acestei cereri). Era limpede astfel pentru magistratii recursului ca nu puteau opera cu o prezumtie a “cunoasterii cauzei” intrucat cauzele erau total diferite.
    Este la fel de evident ca intr-o speta cum este cea prezentata, era necesara, chiar imperativ necesara, asistarea mea de catre un avocat. Cu atat mai mult cu cat solutiile de la fond si apel difereau complet, facand necesara o sustinere calificata a apararilor (cum dealtfel a fost acceptat in cazul recurentei care si-a sustinut apararile prin pledoariile, necenzurate ca durata, ale celor trei avocati angajati). Este remarcabil si faptul ca doamnele judecatoare Condoiu si Popa nu au manifestat nici macar un minim interes pentru eventuale probe in apararea mea sau pentru aflarea adevarului in aceasta cauza, refuzandu-mi brutal, nejustificat si in maniera definita nelegala de numeroase instante, dreptul de a-mi expune punctual de vedere, de a-mi completa apararea, de a raspunde chiar si macar de dragul aparentei unui tablou complet la argumentele celor trei avocati ai recurentei; probabil se poate doar deduce, logic ca doamna Condoiu avea o opinie formata in cadrul presupusei sale relatii personale cu unul din avocatii recurentei in timp ce cealalta doamna judecator, Roxana Popa avea tabloul complet din numeroasele dosare de care s-a ocupat personal anterior avand aceleasi parti si acelasi izvor de litigiu, interpretarea clauzelor contractului de executie 348/2004, astfel incat nu au mai avut rabdarea de a asculta argumente pe care nu doreau sa le auda.

    II. In ceea ce priveste incalcarea principiului oralitatii, arat ca am solicitat in mod expres instantei de recurs sa-mi permita sa sustin apararile impotriva recursului avand in vedere ca mi-a fost refuzat dreptul la un aparator, dreptul ca un avocat sa-mi pregateasca si sa-mi asigure apararea corespunzator in cunostinta de cauza a datelor din dosar. Desi partea adversa a fost reprezentata de trei avocati, ale caror concluzii, asa cum am aratat, nu au fost cenzurate in vreun fel, in cazul meu lucrurile au stat radical diferit.
    Intrucat avocatul meu fusese angajat in ziua recursului si, in mod obiectiv, nu putea cunoste dosarul cauzei, dupa ce acesta a pus concluzii am solicitat si eu dreptul de a pune concluzii, fiind parte in dosar. Instanta de recurs mi-a refuzat exercitarea acestui drept, fara nicio motivare, poate doar aceea ce se poate deduce, ca in acest dosar justitia si autoritatea au fost aservite altor interese decat cele ale unui act de justitie.
    Consider ca in acest mod a fost incalcat in mod clar principiul oralitatii procesului civil. Fata de acest principiu, nu are nicio relevanta posibilitatea partilor de a depune concluzii scrise, procesul civil fiind gandit si recunoscut ca un proces al dezbaterilor verbale.

    Principiul oralităţii este prevăzut în art. 127 Codul de procedură civilă. Potrivit textului de lege menţionat, pricinile se dezbat verbal dacă legea nu dispune altfel. Oralitatea presupune obligaţia preşedintelui completului de judecată, sub sancţiunea nulităţii hotărârii, de a da părţilor cuvântul pentru a-şi susţine verbal pretenţiile, a discuta regularitatea actelor de procedură, a propune probe şi a formula concluzii.
    În cazul că părţile lipsesc dar cel puţin una din ele a solicitat judecata în lipsă, pricina se va putea judeca pe baza actelor de la dosar, deci fără dezbateri orale. (art. 242 alin. 2 Codul de procedură civilă). Faţă de cele arătate rezultă că oralitatea asigură respectarea celorlalte principii şi anume publicităţii, contradictorialităţii, dreptului de apărare, nemijlocirii, rolului activ al judecătorului pe care evident doamnele Condoiu si Popa l-au ignorat cu consecventa pe toata durata acestui “proces”.
    Din nou aratam ca si asupra incalcarii acestui principiu al oralitatii, instantele de recurs se pronunta in baza dispozitiilor art. 304 pct.5 C.proc.civ si caseaza hotararile pronuntate cu incalcarea sa. Cu titlu de exemplu indicam o decizie de recurs, pronuntata chiar de Inalta Curte de Casatie-Sectia Comerciala, in care se retin urmatoarele:
    “Potrivit art.127 C.proc.civ. pricinile se dezbat verbal, dacă legea nu dispune altfel.
    Concluziile pe fond reprezintă sinteza întregii desfăşurări a procesului, astfel cum este ea văzută de fiecare parte.
    Cum în cauză se confirmă că intimata B.E. nu a pus concluzii asupra apelului pârâtului P.M., acesta din urmă sesizând că prin neobservarea acestui act procedural a fost lezat, întrucât intimata ar fi cerut admiterea apelului confirmând că nu a negat niciodată posesia, ceea ce în susţinerea apelantului ar fi putut schimba soluţia instanţei şi având în vedere că, în situaţia în care cauza a rămas în pronunţare, iar judecătorii au judecat cauza în fond, deşi nu s-au pus concluzii pe fondul apelului de către toate părţile, Curtea a constatat că decizia atacată a fost pronunţată cu încălcarea principiului oralităţii dezbaterilor prevăzut de art.127 C. proc. civ., dar şi cu încălcarea principiului dreptului la apărare, precum şi cu încălcarea dispoziţiilor art.105 alin.1 C. proc. civ.
    Este de reţinut că obligativitatea consemnării susţinerilor părţilor, fiind dictată de principiul oralităţii, fundamental în procesul civil, nesocotirea lui, atrage nulitatea hotărârilor judecătoreşti, iar pe de altă parte dispoziţiile art.147 C. proc. civ. obligă asupra consemnării susţinerilor părţilor, omiterea acestora făcând imposibilă exercitarea controlului judiciar, astfel că nerespectarea principiului oralităţii prin nedarea cuvântului pe fond uneia dintre părţile prezente în proces, face ca hotărârea să fie lovită de nulitate.
    Pentru toate aceste motive, Curtea a admis recursurile pârâţilor B.E. şi P.M. şi, în temeiul art.304 pct.5 C. proc. civ., raportat la art.313 C. proc. civ., a casat hotărârea atacată, a trimis cauza spre rejudecarea apelurilor Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a VI-a comercială, şi ca o consecinţă a casării deciziei nr.565/A din 27 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a VI-a comercială, se impune şi casarea deciziei comerciale nr.86 din data de 23 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a VI-a comercială, aceasta fiind o decizie completatoare pronunţată ca urmare a cererii de completare a dispozitivului formulată de reclamanta SC Asiban – Societate de Asigurare-Reasigurare şi care face parte integrantă din decizia a cărei completare s-a cerut.
    În aceste condiţii nu au mai fost analizate celelalte motive invocate de recurenţi, pe fondul recursului.”
    Aceasta speta este prezentata de catre Inalta Curte de Casatie sub urmatorul titlu:
    “Principiul oralităţii.Nerespectare. Sancţiune aplicabilă. Inalta Curte de Casatie si Justitie – Secţia comercială, Decizia nr.300 din 28 ianuarie 2010 C. proc.Civ.
    Art.105 alin.1-2, art.127, art.147, art.167: Dispoziţiile art.147 C. proc. civ. obligă asupra consemnării susţinerilor părţilor, omiterea acestora făcând imposibilă exercitarea controlului judiciar, astfel că nerespectarea principiului oralităţii, prin nedarea cuvântului pe fond uneia dintre părţile prezente în proces sau prin neconsemnarea susţinerilor, face ca hotărârea să fie lovită de nulitate.”

    Incalcarea principiului oralitatii a fost inca pe vremea dictaturii sanctionata ca dealtfel si de CEDO ori de cate ori o instanta a fost sesizata asupra unui astfel de comportament deviat din partea unui judecator. Daca in timpul dictaturii comuniste sanctiunile aveau scopul de salvare a aparentei existentei unui stat de drept, CEDO condamna in maniera neechivoca, ferma astfel de manifestari calificate drept acte samavolnice de incalcare a drepturilor oamenilor din societatile ce pretind a fi civilizate, din statele cu pretentii la statutul de state de drept. O lista lunga de cazuri sustin cele de mai sus; iata doar cateva exemple concludente pentru cei interesati de salvarea statului de drept:
    “NERESPECTAREA PRINCPIULUI ORALITATII, PRIN NEDAREA CUVANTULUI IN FOND UNEIA DINTRE PARTILE CARE A FOST PREZENTA SI ASISTATA DE APARATOR FACE CA ACEA HOTARARE SA FIE LOVITA DE NULITATE”
    (CJS sectia civila, decizia nr. 1783/1992 in Dreptul nr. 8 /1993 p.5)

    “Este neteminica si nelegala sentinta prin care s-a judecat pricina fara a fi dat partilor cuvantul in fond , incalcandu-se in acest mod principiul oralitatii dezbaterilor”
    (Trib Suprem, sectia civila, decizia 68/1971 in RRD nr. 2/1973, p.125)

    “Faptul de a inchide dezbaterile unui proces, fara a se da cuvantul paratului, reprezentat prin avocat, spre a formula concluzii pe fond, pune partea in imposibilitatea de a se apara si astfel i se produce o vatamare care nu poate fi inlaturata decat prin anularea hotararii”
    (Trib Jud Neamt, sectia civila, decizia nr. 733/1981 in RDD nr. 5/1982, p. 60)

    “Oralitatea dezbaterilor este un principiu fundamental al procesului civil, iar nerespectarea lui atrage nulitatea hotararii judecatoresti. Prin nedarea cuvantului in fond pentru ca partile sa-si expuna temeiurile de drept si de fapt ale actiunii sau pentru combaterea lor se incalca principiul oralitatii dezbaterilor”
    (CA Bacau sectia civila, decizia nr. 337/1997 in Jurisprudenta 1997, p.28)

    “Se incalca principiul oralitatii atunci cand instanta acorda partii numai doua minute pentru analizarea probelor administrate in cauza nedandu-i astfel posibilitatea sa-si expuna verbal sustinerile in fapt si in drept.”
    (Trib Reg Brasov, sectia civila, decizia nr. 1518/1955 in Justitia noua nr. 61/1956, p.1062)

    “ESTE CASABILA HOTARAREA daca presedintele inlocuieste dezbaterile orale prin concluzii scrise la care obliga partile.”
    (Trib Reg Brasov sectia civila decizia nr. 1518/1955 in Justitia noua nr. 6/1956 p.1062

    Iata modul in care instantele de recurs – Inalta Curte de Casatie, chiar Sectia comerciala (poate chiar completul care a judecat si speta mea) arata cum ar trebui sa fie aplicat si ocrotit acest principu. Dar, si de acesta data, dubla masura permisa in mod vinovat de lege, permite judecatorului recursului sa ignore aplicarea acestui principiu in propriul sau act de judecata, intrucat, in cazul sau, nu exista sanctiune. In mod regretabil, cunoasterea legii nu inseamna intotdeauna si corecta sa aplicare mai ales atunci cand este posibil, ca si in acest caz, ca autoritatea si increderea absoluta cu care au fost investite anumite persoane sa actioneze in numele justitiei si a statului de drept sa fi fost puse in slujba unor interese personale.

    In concluzie, prin incalcarea dreptului la aparare si prin incalcarea principiului oralitatii, in circumstantele aratate ale spetei, s-a produs o grava incalcare a dreptului meu de a beneficia de un proces corect. Incalcarea dreptului meu la aparare este consecinta directa a comportamentului deviat, a dispretului fatis expus fata de lege, de drepturile omului si fata de chiar notiunea de stat de drept de care au dat dovada in exercitiul functiunii doamnele judecator Condoiu Minodora si Roxana Popa cu atata consecventa si insistenta. Din toate imprejurarile pe care le-am expus, consider ca acesta incalcare a fost realizata cu rea-credinta de catre judecatorii cauzei, fapt ce determina aplicarea sanctiunilor prevazute de dispozitiile art. 100 din Legea nr. 303/2005 chiar si numai de dragul aparentei functionarii unui stat de drept daca nu din convingerea CSM-ului ca statului de drept trebuie sa i se mai dea o sansa si sprijinul necesar pentru a supravietui in fata unor comportamente ca cele ale doamnelor Condoiu Minodora si Roxana Popa. Aceasta sesizare nu vizeaza solutia data in recurs – si insist a NU MI SE RASPUNDE IN MOD PENIBIL CA CSM-UL nu poate interveni in decizia judecatorului caci nu solicit acest lucru si nu solicit nici vre-o evaluare a corectitudinii sentintei oricat de penibile a celor doua judecatoare – ci modul in care a fost judecat acest recurs, motiv pentru care CSM are competentele legale de a efectua verificarile solicitate.

    Cu stima,
    Petre Catalin Adrian

  6. Pulimea si intelectualul gonflabil sunt susţinătorii fideli oricărui conducător-măscărici.

    Ce e pulimea? Nimic mai puţin decât cei asemenea preşedintelui-măscărici, dar care n-au avut ambiţia să se caţăre într-atât de sus, încât să aibă puterea de a-şi pune ibovnicele ministru. Pulimea nu joacă farse, în schimb, impostorul cocoţat pe tron, tot timpul. Pulimea se regăseşte în glumele lui proaste, în viaţa sa dominată, ca şi a lor, de pulsiuni şi umori. Diferenţa e că libidoul pulimii rămâne instinct primar, pe când al conducătorului-mojic ajunge politică de stat. Preşedintele-caricatură, schimbând în grotesc viaţa poporului, face ca pulimii să i să pară mişto, şi asta-i apropie o dată în plus.

    Intelectualul gonflabil e cel dispus la orice perversiune, dacă se face de folos măscăriciului-conducător. În condiţiile în care pulimea are mereu nevoie de o autoritate care să-i spună cu cine să voteze, perversul se poate lesne erija într-una. Bine umflat cu bani, cu sinecuri, mimează fără scrupule autoritatea morală, osanalele sale despre genialitatea caricaturii conducătoare devenind înălţătoare. Plin de petice, reeşapat de atâtea guvernări sub care a prosperat folosindu-şi puterea de persuasiune, intelectualul gonflat fâsâie plin de importanţă când stăpânul are nevoie de limba lui, după care lipăie o ciorbă de burtă bine dreasă cu ingrediente filozofice, ardei iute şi neologismele rămase de la talk-show-ul de cu seară. Dedulcit la zaharurile vieţii publice, iubeşte BMW-ul ediţie princeps mai ceva decât pe Heidegger – aceeaşi cultură germană, în definitiv. Măscăriciul măscăriciului şi farul pulimii, ce să-şi dorească mai mult? Colegii lui profesori fac foamea, el face cură de slăbire frecând holurile palatelor doar-doar îl bagă şeful-cel-mare în seamă. Un trafic de influenţă, o finanţare de la buget, o învârteală filozofică… pică ceva. Cărţile i se vând fără număr, umplându-i de invidie pe manelişti – concurenţa dă valoarea! Tinere zărghite, excitate de înghesuiala de vorbe măreţe, sunt dispuse să se sacrifice instant pentru a-şi trece în palmares un trofeu, cam libidinos, dar care are emisiune de cultură la televiziunea de stat şi căruia preşedintele ţării îi trimite avion la scară ca să meargă la plajă… Când ai limbă lată şi eşti intelectual şmecher, viaţa devine o siestă prelungită, o şuetă plină de şarm.

    Uneori măscăriciul şi gonflatul se mai hârjonesc ca nişte băieţandri puşi pe rele care, după ce s-au jucat împreună sub acoperire, luaţi la întrebări de ce s-au înhăitat unul cu altul, le e greu să nege că cine se-aseamănă se-adună. Se ameninţă reciproc că vor spune lumii adevărul despre cât de mică au conştiinţa, cât de moale le e caracterul. Pericolul e că toate aceste pârăciuni pot ridica unele semne de întrebare pulimii care nu trebuie să fie zdruncinată din credinţa că guvernarea e blondă, are fusta strâmtă şi până la fund, iar preşedintele-mare-sculă o călăreşte cum vrea. Tot aşa cum pulimea nu trebuie să ştie că e criză. Pulimea trebuie să creadă că măririle de salariu şi alte stimulente, zise mite electorale, le vor fi date de preşedintele-şmecher-mare, că el are de unde şi nu din crize şi din furăciuni. Clar?! La bogaţi şi la moguli să fie criză! Corect?!

    Devoalându-şi impostura, măscăriciul nu mai are popularitate, are doar populime. De aceea se va întoarce mereu la pulime, e tot ce i-a mai rămas alături de intelectualii care gândesc cu stomacul.”

    N.r. – termenul de „pulime” a fost rostit prima oara de primarul Sorin Oprescu care, dupa o intalnire cu electoratul, intors la birou, a cerut o sticla de spirt sa se spele pe maini motivand ca „a dat noroc cu pulimea”!!!! Si uite asa, din pulime am ajuns si populime intrucat pulimea e majoritara si ea ‘decide”, nu? De reactionat, cine sa mai reactioneze? Minoritatea aia amarata de 1%?

  7. Acuzatie soc impotriva procurorilor DNA in dosarul vamesilor de la Otopeni: „Mi-au spus ca nu o sa mai vad lumina zilei daca nu voi afirma ca am dat mita!

    Alti doi martori utilizati de procurorii DNA pentru a intocmi acuzatiile la adresa celor 21 de vamesi de la Vama Otopeni au acuzat in instanta organele de urmarire penala de presiuni sau tratamente nelegale. Astfel, martorul Valentin Stirbu a aruncat cele mai grave acuzatii la adresa procurorilor, sustinand ca un procuror DNA si mai multi politisti l-au intrebat daca au familie, dupa care l-au amenintat ca, daca nu declara ca a dat spaga vamesilor, il vor baga la puscarie. Ancheta in acest caz a fost condusa de procurorul DNA Eugen Stoina de la DNA. Un al doilea martor, Catalin Crasan, a declarat la Tribunalul Buzau ca modul in care a fost dus la DNA a fost unul „abuziv”, fiind ridicat direct in baza unui mandat de aducere, fara sa fi fost citat mai inainte, si nu a fost lasat sa dea niciun telefon.

    Martorul Stirbu a sustinut ca procurorul si politistii l-au amenintat ca il baga la puscarie

    Unele dintre cele mai grave acuzatii la adresa procurorilor DNA au fost lansate in instanta de martorul Valentin Stirbu. Acesta a explicat cum se desfasurau activitatile de comisariat vamal precum si care erau sumele pe care trebuiau sa le plateasca in mod legal pentru fiecare activitate a vamesilor. In interiorul declaratiei sale, Strirbu a mentionat: „cu 2 zile inainte de a se dispune retinerea vamesilor am fost chemat la un birou de politie aflat in incinta vamii, acolo mi-au fost prezentati 2 lucratori ai Politiei Judiciare si un procuror. Au tipat la mine, m-au intrebat daca am familie si mi-au spus ca o sa fac puscarie si nu o sa mai vad lumina zilei daca nu voi afirma ca am dat mita, respectiv ca am vazut petrecandu-se acest fapt in Vama Otopeni”. Cel de-al doilea martor, Catalin Crasan, a declarat urmatoarele: „ (…) consider abuziv modul in care am fost dus la DNA: S-a pus in executare un mandat de aducere desi nu primisem nicio citatie pana la momentul respectiv si pana la sediul DNA mi -sa interzis sa vorbesc la telefon (…)”.

    Unul dintre denuntatori si-a retras denuntul, pe motiv ca seful l-a determinat sa minta ca a dat mita

    Gabriela Carmen Ispas, angajata ca referent la o firma de comisariat, si unul dintre denuntatorii din dosarul vamesilor de la Otopeni, a revenit asupra afirmatiilor din denuntul sau, sustinand ca nu a dat niciodata mita vamesilor, dar ca a fost determinata de seful sau sa spuna contrariul. Astfel, Ispas a precizat ca a taxele necesare le-a platit intotdeauna la casieria Biroului Vamal Otopeni, si ca, gratie relatiei de colegialitate pe care o avea cu vamesii si politistii de frontiera, primea de la acestia diverse sume de bani pentru a le cumpara alimente: „Mentionez ca initial m-am prezentat si am denuntat fapte de coruptie comise de lucratori vamali intrucat asa am fost indrumata de catre un sef al meu care stiu ca se numeste Fane Dumitrescu, si care mi-a spus ca este mai bine sa procedez in acest fel pentru a nu face puscarie, fraa sa-mi dea alte detalii. Consider ca am fost influentata si de catre procurorul anchetator, desi nu mi-a spus in mod expres sa sustin ca as fi dat mita unuia sau mai multor vamesi”. Ispas a precizat de asemenea ca in momentul in care, loa indemnul sefului sau, a mers la DNA pentru a denunta fapte de coruptie despre care stia ca sunt mincinoase, a fost asistata de un aparator ales de acesta.”

    N.r. N-ar fi prima oara cand vom asista la incarcerarea denuntatorilor/martorilor si achitarea mituitorilor!!! Astea sunt lectii date oamenilor de rand pentru a intelege ca mafia actioneaza si ea va cadea intotdeauna in picioare iar cei care indraznesc sa-i atinga cu ceva sau sa reclame mita, furturile, inselaciunile si alte bazaconii vor pati exact ca acesti amarati!!! Stat ordinar, in nici un caz de drept!!!

Opinia ta

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s