27 comentarii la “La Adio Tu, Adrian Păunescu!

  1. Dumnezeu sa-l odihnesca pe marele poet, un mare artist! Sunt mandra ca am fost printre cei care au umplut stadioanele la Cenaclul Flacara, traind acea stare de libertate pe care nicaieri in alta parte nu o traiam. Amintiri speciale ramase in inima mea. Artisti care au avut ceva de spus.
    Asa e, Vale e printre putinii care recunosc meritele marelui poet pentru ceea ce sunt azi.

  2. @ roxana

    amintiri cu adevarat speciale am adunat de la Cenaclul Flacara. melodiile invatate atunci le ascult si le cant cu placere si astazi. numai cine a trait fenomenul „Cenaclul Flacara” intelege starea noastra. ceilalti, carcotasi, rautaciosi, invidiosi raman in bezna cuvantului hatru. sa nu aruncam cu piatra! nimeni nu cunoaste ce cale ii este data fiecaruia!

  3. Spuneam, dimineață devreme cuiva, cum se citea ADRIAN PĂUNESCU în anii 80.
    Îmi cumpăram cărțile ” pe sub mână, de la o librărie, pe a cărei vânzătoare o cunoșteam, pentru că fetele ei îmi erau eleve.
    Revăd acum 7 volume de poezie- ”Locuri comune”,”Într-adevăr”,”Sint un om liber”,”Poezii cenzurate”,”Viața mea e un roman” și o proză-”de la Bârca la Viena și înapoi”.

    Când a apărut ” Manifest pentru sănătatea pământului”, n-am reușit s-o mai găsesc. Cineva mi-a scris-o la mașină.
    O am aici, alături, legată în vinilin.
    Citez câteva strofe din acest avangardist poem-

    ” Aproape am ajuns să ne mândrim
    Că mai rapid în acest veac se moare,
    Că noi ne-mbolnăvim și suferim
    De boala bolilor fără scăpare.

    Stupizi actori ai tragicului rol,
    Mai și avem puterea inumană
    De a vorbi despre această rană
    Ce va lăsa pământul sterp și gol.

    Noi suntem fiii veacului bolnav,
    Noi suntem canceroșii de elită,
    Nu ne mai vindecăm cu niciun praf,
    Bieți Iovi pe o planetă părăsită.

    Și , chiar acum, când eu , acestea, scriu,
    Când vă vorbesc, plângând , la fiecare,
    Pentru un om sub cer e prea târziu,
    Un om, măcar, ireversibil, moare

    Oameni politici, încă sănătoși,
    Bărbați puternici, situați la cârmă,
    Priviți acest pământ de canceroși,
    Uitași-vă, voi înșivă în urmă.
    ……………..
    De ce luptați cu armele de foc
    Și ați dus moartea la perfecțiune,
    De ce nu puneți banii la un loc
    Pentru aflarea leacurilor bune?
    …………
    Mătușa mea face economii
    La gaz, lumină și ades la carne,
    Făr- a -nțelege și a ști
    Că-n spate omenirea-i pune coarne.
    ……………………………………
    VREM să trăim, putem să dăm și sperț
    Pentru măcar un nan de sănătate,
    Opriți , vă implorăm acest comerț
    De moarte și de tot ce nu se poate.

    Oameni politici, bunii noștri frați
    Noi v-am cedat și ranguri și proporții
    Dar nu putem continua. Stopați
    Această competiție a morții//

    Dumnezeu să-l odihnească!

  4. @ Incertitudini

    da, Gina, ai dreptate. dar cati recunosc asta? ce versuri citim astazi scrise de poetii nostri contemporani care, culmea, se bucura de valoare? Paunescu, dupa ’89, a fost pe nedrept marginalizat ca poet dar opera sa ramane. O opera care respira valoare, traire, simtire… Opera nu poate fi ucisa, omul da!

  5. Cutreierând de-a surda în Olimp

    Cutreierând de-a surda în Olimp
    Neostenit, cu paşii ca de cearã
    Poetul s-a ales în piept c-un ghimp
    Ce l-a purtat aproape-un veac – povarã.

    Dar – pãsãtori – toţi zeii cei strãini
    Îi aruncau priviri fulgerãtoare
    Cum singur culegea cununi de spini
    Şi le-aşeza pe frunţi nemuritoare.

    În urma lui cuvintele şuvoi
    Ca lava se preling şi varsã parã.
    Primiţi-le, sunt scrise pentru voi,
    Şi rãstigniţi-l, pentru-a câta oarã?

    Dar iatã-l jefuit de anotimp
    Cutreierând de-a surda prin Olimp…

  6. Vã las, iubiţii mei, acum cu bine….

    Vã las, iubiţii mei acum cu bine
    Rãmâneţi toţi, precum v-am cunoscut.
    Cu neputinţã sã vã iau cu mine
    Eu mã îndrept spre Marele-Nceput.

    O columbiţã m-a-nsoţit prin lume
    Şi chiar şi în derivã mi-a dat semn
    Sã înţeleg singurãtatea cum e
    Dar numele sã îmi rãmânã demn.

    Amurgu-ncet se lasã peste fire
    Şi mã retrag discret cum am venit.
    În palme-ascund doar ciobul de iubire
    Se vede cã atât mi-a fost menit.

    Rãmâne-n urmã Cântecul de sine
    Vã las, iubiţii mei, vã las cu bine…

  7. Alex Ştefănescu despre Adrian Păunescu – între dramă şi melodramă

    Of, ce rău îmi pare! Nu există în România om cu un suflet mai frumos ca al lui. Ştiu că aproape nimeni nu mă crede, dar tocmai asta mă face să repet: nu există în România om cu un suflet mai frumos ca al lui.

    Ce contează că face melodramă din fiecare dramă a lui? Drama rămâne dramă, chiar şi trăită într-un mod ieftin-spectaculos. Ce contează că este lacom, dacă tot ce smulge vieţii dăruieşte celor din jur? Ce contează că are nevoie de glorie ca de un drog? Şi ce contează că gloria pe care şi-o doreşte atât de mult o şi obţine? Cu toată popularitatea imensă de care se bucură (şi care uneori, pe stadioane, lua forma unui extaz colectiv) este unul dintre marii nedreptăţiţi ai vremii noastre. Foarte mulţi îl atacă violent numai şi numai pentru că au simţit că e un om bun şi nu se tem de el. Ştiu că nu mă crede nimeni, dar, de când am început să îmbătrânesc, nu-mi mai pasă dacă mă crede sau nu cineva.

  8. Gheorghe Mocanu

    Ascult de azi dimineata Radio Romania cultural. De zece ori este prezentat un poet roman cu nume nemtesc ce-si va lansa cartea la Muzeul literaturii romane. Despre Paunescu a fost data dimineata stirea mortii sale si atat. Suntem rai domnilor, si ma refer aici la toti romanii, fie de cultura sau nu. Intriga, vrajba, ipocrizia, invidia ne-a cuprins aproape pe toti, chiar daca nu le clamam. Situatia in care traim astazi ne departeaza tot mai mult de valoare, in adevaratul ei sens. Sunt scriitori care il injura pe Paunescu si azi in ziua plecarii sale. Mi-e scarba de asemenea atitudini! Si nu sunt deloc putine. Situatia se generalizeaza si dramatizeaza in intreaga societate romana.

  9. …inca nu-mi revin dupa aceasta stire dureroasa de aici de la 2-3 mii de km de

    casa,Dumnezeu sal odihneasca pe cel mai mare poet din vremurile mele (noastre),am

    42 de ani si am facut parte din „generatia in blugi” al lui Adrian Paunescu,e

    adevarat toti ne nastem si murim la un moment dat dar parca disparitia acestui mare

    poet si om ma facut inca o data sa inteleg cat de scurta e viata si ca trebuie

    traita in cinste si responsabilitate.Sincer?,imi pare rau dupa acele vremuri,e

    adevarat aveam multe restrictii din partea guvernarii din acele vremuri ,de ex. de

    a iesii in lume sau accesul la informatie cum aveau restul omenirii dar eram plin

    de sine si foarte mandru ca eram Roman,putin cat era stiam ceva istorie,apreciam

    poezia mai mult si cantecele noastre,acum tineretul nostru asculta doar manele si

    orice alte dracii si ioc istorie sau cum a fost macar in urma cu 30 de ani fosta

    Romanie.
    Saraca Romanie,nu stiu zau dar eu deja mi-am cam pierdut speranta ca s-ar putea

    schimba ceva in mai bine,pe zi ce trece vad si ascult in mass media numai discutii

    de genul ca ala fura mai mult sau unde se duc banii nostri,oare chiar nu a mai

    ramas nimic in sufletul nostru,acel gram de bunatate si de a zice „pana aici!”

    lipitorilor actuale care sug si ultima vlaga din acest popor si sa revenim la

    cultura noastra adevarata si la un mod de viata cu care ne mandream de mii de ani?
    Poezia lui „adevar graia” si in tot ce spunea era numai si numai spre binele

    nostru,a infruntat nu doar guvernul din acea perioada,a infruntat un intreg bloc

    Comnunist,o mare putere la acea vreme,cu curaj acest om ne-a arata calea dreapta si

    a fost bine dar putini l-au inteles,a vorbit despre iubirea pentru aproapele

    nostru,despre iubirea de tara si de neam,acum despre ce vorbim?,doar cum sa am mai

    mult doar eu si lasa capra vecinului sa crape doar ce am de castigat eu de acolo?
    Imi cer scuze pentru cititor daca l-am plictisit cu aceste cuvinte scoase din

    sufletul meu dar nimeni si nimic nu imi poate schimba convingerea ca azi 5

    noiembrie 2010 a disparut din viata si istoria noastra unul dintre cei mai mari

    oameni ai neamului nostru,il pun alaturi de Stefan Cel Mare si multi alti oameni de

    seama al acestei tari.”Domnilor,tovarasi,dragi concetateni sau cu vreti sa va mai

    numiti” astazi a plecat dintre noi un mare om,sper ca in acest ceas,acum cand

    frumoasele amintiri din trecut ne „afecteaza” sa punem piciorul in prag si sa zicem

    „STOP” la tot raul care ne macina acum si sa o luam daca e nevoie de la zero si sa

    dovedim ca viata acestui mare om nu a fost in van si sa lasam gurile rele sa-l

    huleasca si sa redevenim ce am fost macar in perioada cand Cenaclul Flacara

    aprindea acea scanteie in noi si ne facea sa ne simtim cu adevarat Romani si sa nu

    ne fie rusine cu ce avem in cultura si in tarisoara noastra!

  10. Pingback: Un soc electric, v-ar putea face mai… “inteligenti” ! « George Valah Blog

  11. Pingback: Poveste de vis (12) « Blogul lui Teo Negură

  12. Am aprins candela si am cerut indurare lui DUMNEZEU sa te lase cu noi…nu ne-a ascultat pentru ca nu te-am meritat (niciodata)maestrre…
    Candela arde acum..tot pentru maria ta!
    Ne-ai daruit iubire,neconditionata….si ai primit blestem (de la prea multe „micimi”…
    Te-am adorat,maestre!
    Prea ai obosit pentru noi (aici)…. plecaciune ,maestre….odihna vesnica !

  13. Pingback: Cristian Dima

  14. @ Carmen

    a murit tineretea noastra dar macar am avut una frumoasa. tinerii de azi n-au nici copilarie, nici adolescenta, nici tinerete… nu cunosc emotia, iubirea, simtirea, valoarea, sentimentul prieteniei neconditionate, frumusetea serilor de vara petrecute in compania chitarelor ce sunau armonios numai cu melodii din Cenaclu etc… nu regret ca am trait atat de frumos, regret ca imbatranesc urat. si asta nu datorita mie ci conjuncturii socio-politice a tarii in care spre nenorocul meu m-am nascut.

  15. @ Cornel – frumoase si triste randuri in acelasi timp. Lumea, in intregul ei, se indreapta spre pieire…. Eu am inteles cu totul altfel „omagiul” adus Ceausestilor: era forma sa de compromis prin care castigase libertatea de a functiona „Cenaclul Flacara”. Dar cati vor sa recunoasca asta? Insa, as mai intreba pe cei care latra nebuni: domnilor, ati citit poeziile lui din vremea comunismului? Ati descoperit in ele revolta impotriva acelui sistem? Cati poeti, scriitori sau oameni de arta au avut atunci curajul sa puna pe hartie sau panza cuvintele alea grele, fatise si patrunzatoare? Cati? Nimeni. Mai grav este ca cei care l-au adulat scriptic si mental pe Ceausescu astazi ne conduc, fura, se imbogatesc din vanzare de tara si se declara… democrati! Paunescu a crezut in doctrina comunista. El condamna aplicarea ei. Politicienii de astazi se declara democrati cu totii si ne extermina ca popor.

    @ M.D.

    Adrian Paunescu ne-a parasit incarcat de tristete, nemultumire si cu lacrimi in ochi. N-am meritat un om ca acesta. Asa cum nici sacrificiul lui Petre Tutea n-a fost util. Avem bolnavicioasa mentalitate de a ne ignora, umili si marginaliza valorile. Pana si astazi, mort fiind, Paunescu a fost improscat cu laturi de colegii de breasla si de alti „romani de soi”. Au ajuns sa-l ridiculizeze intr-un asemenea hal incat sa-i considere opera drept un brat de caramizi fara valoare, un poet al versului si rimei, lipsit de talent. Cat timp si-au alocat unii pentru blasfemii, ura si invidie, cat de putin timp a ramas pentru toleranta, intelepciune, bunatate… Remarc cu adanca tristete ca nici macar Ministerul Culturii nu l-a omagiat cum de altfel nici Institutul Cultural Roman! Nu merita oare? Omul si Poetul Paunescu a murit dar opera sa va ramane nemuritoare! Este de o valoare inestimabila. Vor afla urmasii nostri.

    Si totusi… exista iubire…

  16. Cateva poezii de-ale lui Adrian Paunescu, poetul viu

    De-a copilaria

    Cînd dulci colinde cad
    Simţim nevoia vie
    De-o casă, de un brad
    Şi de copilărie.

    Afară-i iarnă grea
    Ninsoarea e albastră
    Iar noi ne vom juca
    De-a toată viaţa noastră.

    Pe geamuri mîini de sloi
    Îşi ţes în gheaţă ia
    Noi ne jucăm de-a noi
    Şi de-a copilăria.

    Ninsori pe care bat
    Şi focul mai tresare
    Şi am adus un brad
    Şi i-am cerut iertare.

    Ne aşezăm pe jos
    Un fel de plîns ne pierde
    O, brad, o, brad frumos,
    Cu cetina tot verde.

    Atîtea-nstrăinări
    Şi inutile toate
    Ni-i dor de adevăr
    Şi de intimitate.

    Copii, copii frumoşi,
    Prefaceţi-vă bine,
    Că-l aşteptaţi pe Moş
    Şi credeţi că şi vine.

    Hai, Moşule, apari
    Să-ţi cînte vechiul nume
    Copii cu ochii mari
    Privind în altă lume.

    Se arată timpul cînd
    Din epoca săracă
    Un om pe Moş jucînd
    Devïne ce se joacă.

    Amagire

    Şi iar a venit primăvara
    Şi iar ne minţim că-i frumos
    Şi iar frunzele urcă scara
    Şi-i verde pămîntul pe jos.

    Şi iar calendaru-nfloreşte
    Şi cîinii ne-aud pe la stîni
    Dar vai, tot acum, pe muţeşte
    Mor grabnic atîţia bătrîni.

    Dar bine-ai venit, amăgire
    Mai stai, mai durează un pic
    Această minţită iubire
    Oricum e mai mult ca nimic.

    Vin nopţile scurte de vară
    Şi păsări se-ntorc de la sud
    Dar dacă e ultima oară
    Iluzia verdelui crud ?

    Cu lanţuri legate de glezne
    Oricît de lumină ar fi
    Noi mergem de-a pururi prin beznă
    Mereu nelegitimi copii.

    Mereu în aceeaşi clipită
    Urît şi frumos, mort şi viu,
    Ne paşte o soartă cumplită
    Nimic nu-nţeleg cei ce ştiu.

    Şi iar a venit o părere
    Şi iar va pleca înapoi
    Prea mari impozit ne cere
    Daca tu ai disparea

    Dacă tu ai dispărea
    Într-o noapte oarecare
    Dulcea mea, amara mea
    Aş pleca nebun pe mare.

    Cu un sac întreg de lut
    Şi-o spinare de nuiele
    Să te fac de la-nceput
    Cu puterea mîinii mele.

    Lucru lung şi monoton
    Să te înviez, femeie,
    Eu, bolnav Hyperion
    Hai şi umblă, Galatee !

    Dacă tu ai dispărea
    Fi-ţi-ar moartea numai viaţă
    Dulcea mea, amara mea
    Aş pleca în ţări de gheaţă.

    Să te fac din ţurţuri reci
    Să te-mbrac în promoroacă
    Şi apoi să poţi să pleci
    Orişiunde o să-ţi placă…

    De-ai cădea într-adevăr
    În momentul marii frîngeri
    Aş veni la tine-n cer
    Să te recompun din îngeri.

    Şi pe urmă aş pleca
    Umilit şi iluzoriu
    Unde este casa mea
    O mansardă-n purgatoriu.

    Dacă tu ai dispărea
    Şi din rîsu-mi şi din plînsu-mi
    Te-aş găsi în sinea mea
    Te-aş zidi din mine însumï !

    Ordinea de zi

    Dup-atîtea grozăvii care mai sînt
    Şi-naintea celor ce vor fi
    Noi, cei simpli şi cei buni de pe pămînt
    Vrem o altă ordine de zi.
    Recunoaştem, sînt probleme fel de fel
    Se mai vinde pielea unui urs
    Dar înaintăm solemn acest apel
    Dar înaintăm acest recurs.
    Viaţa noastră unde e?
    Viaţa noastră, ce-aţi făcut cu ea?
    În cuprinsul tablei noastre de valori
    Peste aur şi argint şi diamant
    Pentru noi, ca simpli muritori
    Viaţa-i lucrul cel mai important.
    Viaţa noastră n-are parcă nici un rost
    Viaţa noastră e un ban de schimb
    Pe pămînt noi, oamenii, o ducem prost
    Şi murim absurd şi la netimp.

    Dacă-i bal, atunci să fie, totuşi, bal,
    Protestăm în modul cel mai crunt
    Nu vrem milă sau concediu medical
    Vrem să ne înscriem la cuvînt!
    Haideţi să uităm să vieţuim urît
    Mai avem pe lume ce iubi
    Şi sătui de surogate pînă-n gît
    Să refacem ordinea de zi.
    Dacă-i bal, atunci să fie, totuşi, bal
    Şi un ceai să fiarbă în ibric
    Puneţi viaţa noastră punctul principal
    Şi în rest să nu vorbiţi nimïc.

    Sa ne iubim

    Dumneavoastră, dragi civili din lume,
    Urmăriţi de moarte unanim
    Vă propun o nouă strategie
    Să ne iubim.

    Dragostea e calea contra morţii
    Dragostea e un atac sublim
    Vă propun o nouă strategie
    Să ne iubim.

    Să ne iubim, să ne iubim
    Să terminăm al morţii haos
    Să ne iubim, să ne iubim
    Îndrăgostiţi pe loc repaos.

    Faceţi tunul cîine de ogradă
    Faceţi tancuri suvenire-n timp
    Vă propun un ordin nou de luptă
    Să ne iubïm.

  17. Pamantul deocamdata

    Timpul vietii ni-i scurt
    Hai sa-l facem curat
    Traiesc unii din furt,
    Altii doar din ce-au dat,
    Sunt saraci si bogati,
    Lovesc lasii pe bravi :
    Voi, ce-n luna zburati
    Pan la cer va urcati
    Pe spinari de noi sclavi.

    Pe pamant avem de toate
    Si mai bune si mai rele,
    Bune, rele,
    Si-nchisori si libertate
    Si-a putea si nu se poate
    Si noroi si stele.

    Voi ce-n luna zburati
    Cu-ale noastre izbanzi
    Nu uitati c-aveti frati
    Pe planeta flamanzi.
    Painea lor o mancati
    Printre stele zburand,
    Voi degeaba zburati
    Cand cei subdezvoltati
    Se tarasc pe pamant.

    Pe pamant avem de toate
    Si mai bune si mai rele,
    Bune, rele,
    Si-nchisori si libertate
    Si-a putea si nu se poate
    Si noroi si stele.

    Lumea-i plina de rani
    Si de doctori docenti
    Si de masti si de vami
    Si de mari inocenti :
    Fiindca nasteti copii
    Aparati-i luptand,
    Doborati monstrii vii
    Ce de-un veac de vecii
    Dolii pun pe pamant.

    Pe pamant avem de toate
    Si mai bune si mai rele,
    Bune, rele,
    Si-nchisori si libertate
    Si-a putea si nu se poate
    Si noroi si stele.

    Intre cei care trag
    Si acei ce sunt trasi
    Nu e loc de vreun steag,
    E o groapa de pasi.
    Intre ei sunt sudati
    Cu un stramb ideal,
    Cum sunt bine legati
    Condamnatul de lat
    Si biciusca de cal.

    Pe pamant avem de toate
    Si mai bune si mai rele,
    Bune, rele,
    Si-nchisori si libertate
    Si-a putea si nu se poate
    Si noroi si stele.

    Fii ai muncii aveti
    Nadusala pe piept
    Cum sta nurca de pret
    Pe-al madamelor piept.
    Unii iau, altii fac,
    Unii dorm, altii sunt,
    Intre inger si drac
    Trage omul sarac,
    Inhamat la pamant.

    Pe pamant avem de toate
    Si mai bune si mai rele,
    Bune, rele,
    Si-nchisori si libertate
    Si-a putea si nu se poate
    Si ruina si cetate
    Genii mari si frunti tembele,
    Vant ce sta si vant ce bate
    Si martiri dar si lichele,
    Nedreptate si dreptate
    Si-a putea si nu se poate
    Si noroi si stele.

  18. Adrian Paunescu – Ideologia perfecta

    Ideologia atlanta este perfecta.
    Prin modul ei de a inculpa
    Ea provoaca legi
    Pe care nu le poate respecta nimeni.
    Parlamentul atlant,
    Strabatut de un fior,
    Eminamente ideologic,
    Emite legi dupa legi,
    Una mai aberanta decît alta,
    Una mai imposibil de respectat
    Decît alta,
    Pentru ca toti sa fie vinovati
    În fata tuturor.

  19. Despre morti, trebuie vorbti numai de bine, dar barfele vor circula chiar si asa. Prin anii 80, in ziarul Tribuna Sibiului, se scria despre Adrian Paunescu ca se crede un Eminescu. La care acelasi comentator mai arata: da, este, tot cu „escu” dar „Paun”!…. Dumnezeu sa-l ierte. Poeziile lui eu nu le-am citit si nici la Cenaclul Flacara nu m-am dus niciodata, desi puteam sa o fac, nu imi permiteam din cauza banilor… Sunt convinsa ca Romania a pierdut un om de valoare…

  20. @ studenta

    eu chiar il consider mai bun decat Eminescu. fiecare cu parerea lui. si va ramane un fenomen. celebritatea nu i-o poate ucide nimeni! asta ma bucura. pentru generatia noastra a fost un model iar Cenaclul Flacara a fost locul in care am invatat sa ne iubim pe tunuri (daca intelegi expresia), sa apreciem valoarea reala, sa iubim poezia, arta, sa ne bucuram de lucruri simple, sa ne imprietenim cu strainii ce au aceleasi pasiuni ca noi, sa fim un cuget si o simtire in aceeasi clipa, sa cantam imbratisati, sa fim curati in gand… cu Paunescu s-au umplut cele mai frumoase amintiri ale adolescentei mele. melodiile din Cenaclu se cantau la ceaiuri, petreceri de orice fel, in vacante, la mare, la plaja, in tabere. multi copii si tineri au fost stimulati sa invete sa cante la chitara, printre ei ma numar si eu. daca n-ar fi fost Paunescu si Cenaclul sau extraordinar, cine oare ar fi cunoscut frumusetea muzicii folk? cine ar fi auzit de Seicaru, de Tatiana Stepa, de Hrusca, de Tudor Gheorghe, de Ovidiu Hajdu etc.?

  21. Mă doare gândul că suntem superficiali până la trivialitate..
    Câteva zile s-a vorbit , în fel și chip despre poetul, omul, cetățeanul.Scria cineva că ” a îndrăznit ” să candideze la cursa pentru președenție, ca și cum era ultimul om…Câtă răutate, împletită cu prostia și josnicia.
    Să știi, Snake, că la fel am zis- a făcut compromisuri, pentru că era ultima șansă. Compromisul este omenesc.
    Citesc acum că i se caută alte și alte” bube„, în timp ce noi de tot scufundăm..

  22. @ incertitudini

    sunt oripilata de tot ceea ce se intampla in tara asta. romanii au ajuns niste canibali de suflete, amintiri, onoare, demnitate, respect, valoare… le place sa distruga tot ceea ce odata reprezenta morala, adevar, dreptate, omenie…

  23. UIMITOR DE ADEVARAT !

    ultima poezie scrisa in agonie de Adrian Paunescu si transmisa in email unui amic din diaspora…Noiembrie 4, 2010

    Eu recunosc ca am facut greseala
    De a slavi prea mult conducatorul
    Facandu-i ode si-ndemnand chiar sala (sa cante):
    Partidul, Ceausescu si Poporul.

    Dar nu uitati ca tot eu sunt cel care
    L-am criticat si-am insuflat dorinta
    De libertate, bunastare si schimbare
    Subtil, necenzurandu-mi constiinta.

    Am facut si mult bine-n stanga-n dreapta
    Atat cat s-a putut, fara sa-mi pese
    Periclitandu-mi starea, familia si casa
    Dar toate s-au uitat si-s fapte sterse.

    De-aceea spun ca ultima dorinta
    Sa ma iertati de v-am gresit vreodata
    Si-mi fac adanc proces de constiinta
    Caci nu e om pe lume fara pata.

    As vrea ca sa raman in mintea voastra
    Doar un poet ce si-a iubit mult tara
    Ce a descoperit si slefuit talente
    Ce-au scormonit prin inimi cu chitara.

    Trecutul mi-l asum si nu mi-e teama
    Nici nu mi-a fost, nu-mi este, n-o sa-mi fie
    Nu m-am dezis de clasa proletara
    Si am simtit ca am o datorie,

    De a starni in mintea tuturora
    Si mai ales in suflete de tineri
    Ca nu suntem o tara oarecare
    Si-avem destin maret si vom fi liberi.

    Cand noi cantam in salile-arhipline
    Si recitam pe voci de milioane
    Visam la Marea noastra Romanie
    Si va-ndemnam: Treceti batalioane!

    Un dor as mai fi-avut, dar ce pacat
    Ca n-am putut opri din cale vremea
    Sa vad autostrada prin Carpati
    Din Chisinau-Arad cu via Tebea

    Sunt unii care ma lovesc si-acuma
    Cand m-am urcat la ceruri, ce oroare!
    Cuvinte grele-arunca, nesimtire
    Si toti vor ca sa cada in picioare

    Eu va privesc de-aici de sus, cu mila
    As vrea sa fiti mai buni dar nu se poate
    Se rasuceste Stefan in morminte
    De-atata ura, pizma, nedreptate.

    Imi este jena, sila….chiar ma bucur
    Ca am plecat de-acolo, dar ma doare
    Cand vad valori, talente, caractere
    Ce-si fac familiile peste hotare.

    Ce sa va spun, romanii mei de bine
    Ce-aveti sfiala, bun simt si onoare
    Poporul nostru-i cel mai bun din lume! (Sa tineti minte)
    Nu lasati tara calcata in picioare.

    Nu plecati capul, tine-ti pieptu-n fata
    Cu fruntea sus, sa n-o coboare nimeni
    Sa va claditi cu totii alta viata
    Mesaj catre romani de pretutindeni!

    Sa iei aminte tara mea de suflet
    Ia atitudine si da raul afara
    Unde s-a dus Granarul Europei
    Banala tara-industrial-agrara.

    Sa iei aminte tara mea de glorii
    Cu patima iti spun din nefiinta
    Cladeste-ti viitorul pe trei sfinte
    Pe munca, educatie, credinta.

    In timp ce va imbarbatez de-aicea
    Din ceruri si din sfere tutelare
    Vad iarasi vorbe grele prin ziare
    Pe forumuri, pe la televizoare.

    N-am omorat pe nimeni niciodata
    Nici cand murim nu ni se mai da pace
    La toti gasiti cusururi si reprosuri
    Nu mai lasati pe nimeni sa se-mpace.

    Nu-mi sta in caracter dar ma doboara
    Limbaju-ascuns al poeziei mele
    Ce-as mai putea face acum pentru o tara
    Cu oameni falsi si plina de lichele.

    „Viata trebuie trăita așa cum este, pentru că ni s-a dat fără sa o cerem si ni se va lua fără sa fim intrebati”

  24. @ Gina, da-mi voie sa ma indoiesc de autenticitatea poeziei. Nu-i recunosc „mana” si nici versul. Mai degraba pare o lucratura. De altfel, am primit-o si eu prin e-mail sub o forma putin schimbata, extrem de vulgara.

Opinia ta

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s