8 comentarii la “Cum se solutioneaza un caz penal cand faptuitorul este presedintele judecatoriei Sannicolau Mare?

  1. Daca stau bine sa ma gindesc pe linga madam mai sint si niste procurori in bataia vintului

  2. Da ai dreptae mai sint si 2 lebede si un pelican in parchetul din Sinicolau care ar trebui sasi ia zborul spre hotarul penitenciarelor

  3. Domnul judecator Hancas este o fire evlavioasa, merge in fiecare duminica la biserica si nu la orice biserica, ci la catedrala mitropolitana. Acolo isi parcheaza masina de teren in fata lacasului de cult ca orice alt credincios care merge la biserica cu masina.

    Spre deosebire de omul de rand, domnul judecator este foarte nerabdator sa ajunga la Sfanta Liturghie, astfel incat isi parcheaza masina chiar in fata portilor catedralei sibiene, in zona in care este interzisa parcarea si asta chiar sub ochii politistilor comunitari, care se pare ca au doar sarcina de a pune pe fuga eventualii cersetori.

    Autor: Paraschiv Alin pentru Rondul de Sibiu

  4. Ministerul Public a dat publicitatii, luni, 19 iulie 2010, rezultatele activitatii intreprinse de catre procurorii Parchetului de pe langa Judecatoria Sannicolau Mare care au dispus, prin rechizitoriu, trimiterea in judecata a inculpatului Danut Cosarca, sub aspectul savarsirii infractiunii de evaziune fiscala.

    Potrivit unui comunicat al MP, ”ca urmare a probatoriului administrat in cauza, in cursul urmaririi penale, a reiesit faptul ca, incepand din luna martie 2007, inculpatul, in calitate de administrator al unei societati cu raspundere limitata, a retinut de la angajati sume reprezentand impozite sau contributii cu retinere la sursa, pe care nu le-a virat in termenul de 30 de zile de la scadenta. Prejudiciul astfel creat bugetului consolidat al statului a fost in suma 5.331 lei.

    Dosarul a fost inaintat, spre incompetenta Judecatoriei Sannicolau Mare.

  5. Aplicarea de rele tratamente; obligaţia pozitivă de a asigura un tratament medical adecvat şi imediat

    În fapt,

    1. Reclamantul Simion Iambor este cetăţean român, născut în 1958 în localitatea Beba-Veche. În anul 2000 acesta a sesizat Curtea europeană, susţinând în principal încălcarea articolului 3 din Convenţie care interzice aplicarea de rele tratamente.

    2. Evenimentele din cauză au fost generate de o plângere îndreptată împotriva reclamantului Iambor de către un vecin al său (Viorel C) care-l acuza de tentativă de furt şi violare de domiciliu la data de 4 aprilie 1999. La aceeaşi dată victima a fost la postul de poliţie din Comuna Beba Veche, judeţul Timiş. Aici reclamantul susţine că a fost bătut de mai multe persoane inclusiv de către poliţistul Costel L.

    3. Ca urmare a reclamaţiilor solicitantului, la parchetul militar teritorial Timişoara a fost deschis Dosarul 573/P/1999 împotriva agentului de poliţie Costel L., şi a celorlalte trei persoane acuzate de aplicarea de rele tratamente. Agentul de poliţie a declarat că nu l-a bătut pe reclamant şi că eventualele leziuni pe care acesta le prezintă datau dinainte de a fi ridicat şi dus la postul de poliţie. De asemenea, potrivit procurorului militar, poliţistul Costel L. a declarat ca la 4 aprilie 1999, timp de 14 de ore, Viorel C. a fost prezent la poliţie însoţit de către reclamant. La scurt timp după sosirea lor la poliţie, a sosit şi Tiberiu F (adjunct al primarului comunei) pentru a confirma dacă reclamantul este cel acuzat de săvârşirea acelor fapte. Ulterior, ar fi plecat de la poliţie către casa lui Viorel C. pentru a verifica faptele prezentate de către acesta din urmă. După aceea s-au întors cu Iambor Simion la sediul poliţiei pentru că acesta s-a plâns de dureri în piept şi s-a vrut să se evite o altă altercaţie între partea vătămată Viorel C. şi Iambor Simion.

    4. Cu toate acestea, se cunoaşte din declaraţiile iniţiale că în timpul investigaţiilor din 4 aprilie de la Postul de poliţie, după sosirea şefului lui Costel (S. Iulian), reclamantului i-au fost scoase cătuşele şi l-au dus la spital unde în urma investigaţiilor nu au fost identificate leziuni externe grave. S-a decis plasarea reclamantului în arest. Cei doi ofiţeri l-au însoţit pe acesta, ulterior, la poliţia Sânnicolau Mare. Însă la examenul medical realizat la spitalul din Sânnicolaul Mare, la mai multe ore de la evenimentele reclamate, s-a constatat că bărbatul a suferit traumatisme faciale şi toracice. În urma constatării leziunilor, medicul a decis spitalizarea acestuia de urgenţă. În concret, şeful poliţiei Sânnicolau Mare, a cerut ca el să fie dus la spital, pentru a se stabili dacă acesta poate suporta regimul de detenţie. În urma examinării, medicul a constatat că persoana avea leziuni la nivelul nasului şi o coastă ruptă şi a decis spitalizarea.

    5. Şeful poliţiei Beba Veche, Iulian S., a spus că la sosirea lui la postul de poliţie, pe 4 aprilie 1999 acesta era legat cu cătuşele. El a cerut lui Costel L. să-i scoată cătuşele şi a sunat la reşedinţa asistentei medicale din oraşul Beba Veche.

    P. Vasile, un om care nu a participat evenimentele din 4 aprilie 1999, a fost audiat de către procurorul militar în calitate de martor la 29 mai 2000. El a spus că nu ştie nimic despre incidentul din 4 aprilie 1999.

    Pe 8 iunie 2000, poliţistul Costel L. a fost din nou audiat de către procurorul militar, şi o confruntare între el şi reclamant a avut loc în aceeaşi zi. El a spus că la sosirea lui la poliţie reclamantul prezenta leziuni în jurul nasului şi în zona toracică.

    În aceeaşi zi, procurorul a prezentat declaraţia reclamantului la poliţie, confruntând-o cu propria versiune. Reclamantul a obiectat la spusele poliţistului, spunând că a fost legat de un scaun şi bătut de către fraţi Ioan C. şi Viorel C precum şi de către Costel L care se presupune că l-a lovit la nas cu cătuşele. Scopul a fost să-l facă să recunoască faptele de care era acuzat.

    La data de 8 iunie 2000, asistenta medicală L.U. a declarat că a fost chemată de către şeful poliţiei pentru a-l examina pe reclamant care s-a plâns de dureri la coaste. În urma examinării, nu au fost constatate leziuni grave, dar a sugerat poliţiştilor să-l ducă la spital. C. Ioan fratele lui Viorel C. şi primar al comunei Beba Veche nu a fost audiat de către procurori cu privire la plângerea penală depusă de către reclamant privind relele tratamente pe care susţinea că le-a suferit pe 4 aprilie 1999. Nici un alt martor nu a mai fost audiat de către procurorii militari din Timişoara.

    Printr-o decizie din 4 septembrie 2000, a procurorilor militari s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva poliţistului Costel L, medicului legist, Ioan C. şi Tiberiu F., întrucât dovezile nu erau suficiente. În ceea ce-l priveşte pe Viorel C., Ioan C şi Tiberiu F., procurorii militari şi-au declinat competenţa Tribunalului de Primă Instanţă din oraşul Sânnicolau Mare, pentru examinarea plângerii de violare de domiciliu şi tentativă de furt aduse împotriva lui.

    6. Reclamantul a depus recurs împotriva deciziei emise de către procurorii militari de la Timişoara. În urma hotărârilor din data de 11 decembrie 2000 şi 31 iulie 2001, procurorii militari de la Secţia Parchetelor Militare din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au decis să menţină decizia din 4 septembrie 2000. Din copia dosarului nr. 101/2000, care a fost ataşată la dosarul nr. 305/2001 prezentată de către Guvern, a reieşit faptul că nici un act suplimentar de anchetă nu a fost făcut de către procurorii militari din cadrul Secţiei Parchetelor Militare de la ÎCCJ cu privire la plângerea reclamantului.

    7. În urma acestei hotărârii, reclamantul a făcut recurs la Tribunalul Militar din Bucureşti împotriva deciziilor date de procurorii militari din Timişoara. După trei amânări pentru nerespectarea procedurii de citaţie, reclamantul s-a înfăţişat în faţa tribunalului în data de 30 ianuarie 2002. Asistat de un avocat, reclamantul a cerut instanţei reîncadrarea faptelor din lovituri şi alte violenţe, (articolului 180 din Codul Penal), în vătămare corporală, (articolului 181 din Codul Penal).

    Tribunalul militar din Bucureşti a statuat exclusiv pe baza dosarului Parchetului Militar teritorial Timişoara, respingând recursul formulat de recurent.

    8. Pe de altă parte, se pare că a fost deschisă o anchetă disciplinară împotriva poliţistului Costel L. Pe 5 iulie 1999, Comisia de disciplină (Consiliul de judecată), stabilită din cinci ofiţeri de poliţie a decis că Costel L. se face vinovat de efectuarea de acte defectuoase de anchetă în presupusul furt din data de 4 aprilie 1999. Comitetul a dispus ca sancţiune disciplinară împotriva acestuia cinci zile de instruire.

    Într-o scrisoare din data de 5 ianuarie 2000, inspectorul „S” din cadrul IPJ Timiş, a răspuns unei petiţii adresată de reclamant Ministerului de Interne, raportat la acuzaţiile comportament abuziv ale ofiţerului de poliţie Costel L., precizând că în urma verificărilor efectuate au fost luate măsuri disciplinare împotriva acestuia de către Comisia de disciplină formată în cadrul IPJ.

    În drept,

    9. Curtea a statuat că autorităţile de poliţie nu au acţionat prompt pentru a-i asigura reclamantului un ajutor medical aedcvat. Pe de altă parte, Curtea a apreciat că autorităţile române nu au efectuat o anchetă aprofundată asupra acuzaţiilor de rele tratamente, deşi au obligaţia de a dovedi cele petrecute în perioada cât persoana se găseşte sub controlul acestora. În plus, probele aflate la dosar şi contradicţiile conduceau la concluzii diferite, fără a se stabili certitudinea unor fapte.

    10. De asemenea, Curtea a amintit că pentru a se încadra în sfera de acţiune a art. 3 din Convenţie, relele tratamente trebuie să atingă un minim de gravitate. Aprecierea acestui minim este relativă prin esenţă, aceasta depinde de ansamblul datelor cauzei, în special de durata tratamentului şi efectelor psihice şi mentale. În acest sens, atunci când un individ este privat de libertate, utilizarea forţei fizice asupra sa atunci când aceasta nu era necesară aduce atingere demnităţii umane şi constituie, în principiu, o violare a drepturilor garantate prin art. 3.

    De asemenea Curtea reaminteşte că Guvernul nu contestă vătămările reclamantului menţionate în certificatul medico-legal şi a celorlalte documente medicale prezentate de reclamant.

    În consecinţă, Curtea consideră că dacă nu este posibil să se stabilească, plecând de la aceste documente prezentate de către părţi, dacă reclamantul a suferit o fractură a nasului în timpul agresiunii din 4 aprilie 1999, nici în ce moment au apărut acele leziuni, dincolo de chestiunea imputabilităţii acelor vătămări, Curtea consideră că poate fi luată în considerare cel puţin obligaţia pozitivă de a se asigura o asistenţă medicală adecvată şi promptă a reclamantului, pe care art. 3 din Convenţie o atribuie în sarcina statului reclamat. De asemenea, fiind vorba de un individ plasat în stare de reţinere, este în sarcina statului de a furniza o explicaţie plauzibilă cu privire la originile vătămărilor. Curtea ţine să sublinieze cu privire la acest aspect, că persoanele aflate în stare de reţinere sunt în situaţie de vulnerabilitate şi că autorităţile care sunt responsabile cu reţinerea acestora, au sarcina de a le proteja.

  6. Familia primarului Iosif Oncu din Sannicolau Mare si-a tras o luxoasa casa
    chiar in parcul public din oras, dupa ce, prin manevre controversate, primaria a scos la licitatie o parcela de peste 1.400 metri patrati din patrimoniul cochetului burg timisean.

    Un numar de 13 angajati ai primariei Sannicolau Mare, in frunte cu edilul-sef al acestui oras timisean, Iosif Oncu (PSD), fac obiectul unei ample anchete penale la DNA, dupa ce au luat parte la concesionarea unei parcele de 1.440 metri patrati din parcul public, care apartine localnicilor. Potrivit anchetatorilor, terenul i-a fost concesionat, printr-o licitatie cosmetizata, directoarei adjuncte a Serviciului Public din cadrul Primariei Sannicolau Mare, Floare Grigore, care, dupa ce a demarat constructia unei case, a vandut totul, cu suma de 360 milioane de lei vechi, chiar fiului primarului Oncu. Mai mult, conform anchetatorilor, valoarea metrului patrat a fost subevaluata de 15 ori. In dosar mai sunt anchetati viceprimarul Ernestin Ladislau Grun, secretarul primariei, Dragan Iovanovici, precum si alti functionari de la Urbanism si Contabilitate.
    Afacerea are ca punct de plecare identificarea eronata in Cartea Funciara a parcului public al orasului de catre comisia locala de inventariere a patrimoniului public. Voita sau nu, eroarea a fost valorificata in interes personal. Mai exact, potrivit organelor de ancheta, primarul Iosif Oncu „a dispus in mod abuziv dezmembrarea unei parcele din acest parc si scoaterea la licitatie in vederea concesionarii, fara a exista in acest sens o hotarare a proprietarului, respectiv a Consiliului Local Sannicolau Mare”. A urmat un imens sir de abuzuri, asa incat, pentru ca afacerea sa capete o aparenta legalitate, fie au fost falsificate o serie de documente oficiale, fie unele dintre acestea au fost „facute pierdute”.

    Comisie invizibila
    Ilegalitatile au iesit pentru prima oara la iveala in cursul anului 2005, dupa un control financiar al Curtii de Conturi. Astfel, in urma controlului s-a stabilit ca la data de 9 iulie 1999, prin dispozitia primarului (cu numarul 31), la Primaria Sannicolau Mare a fost constituita o comisie speciala pentru inventarierea bunurilor ce alcatuiesc domeniul public al localitatii.

    La pozitia 12 din acest inventar a fost inscris parcul public, format din „Parcul Mare I” si „Parcul Mare II”, unele dintre numerele topo fiind trecute gresit. Apoi s-a trecut la dezmembrarea unor parcele, iar o suprafata de 1.440 metri patrati din parc i-a fost concesionata pe 49 de ani, incepand cu 4 septembrie 2003, directoarei adjuncte Floare Grigore. Ancheta a scos la iveala ca acea comisie speciala care trebuia sa inventarieze bunurile publice si sa faca ordine in documente a fost doar una formala si ca, in realitate, nu s-a intrunit niciodata. Printr-o ordonanta a Parchetului de pe langa Judecatoria Sannicolau Mare s-a solicitat efectuarea unei expertize topografice. Raportul intocmit de expert arata negru pe alb ca parcela in discutie „avand descrierea parc, nu a fost inclusa in inventarul bunurilor apartinand domeniului public al orasului Sannicolau Mare, iar datele cu privire la acest parc inscrise in acel inventar nu corespund cu cele inscrise in CF”. De asemenea, cu ocazia efectuarii dezmembrarii nu s-a tinut cont de Planul Urbanistic General
    al orasului, care, de altfel, in timpul cercetarilor a disparut

Opinia ta

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s