40 comentarii la “Precedentul Becali reloaded: Propunere de arestare preventiva pentru 29 de zile pentru Dan Diaconescu

  1. De data asta io-s de acord cu PORCURORII. Diferenţa este faptul că lucrurile puteau fi la fel de uşor făcute în mod profesionist, nu teatral şi neprofesional…

  2. @ baricada

    am dedus de ce esti de acord cu procurorii vazand ce tematica are blogul tau: portocalie! una este obiectivismul, alta este subiectivismul! una este simpatia fata de o anumita formatiune politica, alta este legalitatea!

  3. @ octav

    dupa cum vezi, ma intriga abuzul procurorilor din punct de legal, nu simpatia fata de persoana Dan Diaconescu.

  4. Buna Snake !
    Sper ca iti mai amintesti de mine. Mie nu-mi place deloc chestia asta cu sarpele, dar… de dragul tau (desi nu ne cunoastem personal) o accept.
    Ma bucur ca ti-ai schimbat tema la blog. Este mai OK asta dupa gustul meu. Sper ca nu esti Misty Blue !
    Am facut pe blogul meu un link catre blogul tau, si sper ca nu ai nimic impotriva, daca da, atunci sa-mi spui si il sterg.
    Imi place despre tine, esti bataioasa. Dumnezeu sa te ajute in toate lucrurile bune pe care vrei sa le faci. Sunt convins ca va fi cu tine ! Dreptatea trebuie sa fie dreptate, fara sa privesti la fata omului, aceeasi pentru toti. Eu iti dau dreptate.
    Cu respect, Danut Tanase

  5. @ Danut Tanase

    Sigur ca imi amintesc de tine si iti spun sincer ca mi-ai facut o mare bucurie lasand un astfel de mesaj. Ma intreb de ce n-ai observat obiectivismul meu pana acum? Impartialitatea si obiectivsmul ma caracterizeaza! Nu ma intereseaza omul, simpatia sau antipatia fata de o anumita persoana ci modul in care se aplica legea, adica egal si cu aceeasi masura pt fiecare.

    Bine ai revenit in casa mea. Mersi pt link. Te voi „rapi” si eu cu cea mai mare placere. Pana acum n-am indraznit sa-ti mai las mesaje (cu toate ca uneori abordai subiecte extraordinare) stiind ca intre noi a fost o mica polemica.

    Cu acelasi respect,
    Snake

    PS: Danut, intampin o problema cu blogul tau: wordpress nu-mi permite sa-ti vizionez pagina spunandu-mi ca e un „trick” la mijloc! Din acest motiv am cautat blogul tau la liber si uite-asa te-am gasit 🙂

  6. Sunt convinsa ca in spatele acestui circ se afla ceva mult mai grav si mai periculos, motiv pentru care e posibil ca obiectul real al dosarul si mobilul acestuia sa nu fie denuntat niciodata opiniei publice. De ce spun asta? Pt ca e absolut logic si imposibil ca o infractiune de santaj si amenintare (care oricum este absorbita in prima, fiind deja consumata) sa adune material probator pertinent cauzei in …4 VOLULME!

  7. Avocatul lui Dan Diaconescu (inculpat) a inaintat sefului Directiei Nationale Anticoruptie o plangere penala impotriva procurorului Bocsan Gheorghe in care contesta actele si masurile dispuse fata de clientul sau, sustinand ca acestea s-au facut cu incalcarea dispozitiilor legale prevazute in codul de procedura penala – cititi aici (site-ul http://www.solidaritateadandiaconescu.ro)

    Potrivit acestuia, desi Diaconescu a fost citat si audiat ca martor, i s-a adus la cunostinta rezolutia contestata fara a i se prezenta un act de schimbare a calitatii acestuia din martor in invinuit, si fara a i se prezenta argumentele, indiciile sau probele potrivit carora s-a realizat schimbarea calitatii sale in acest dosar”.

    De asemenea, rezolutia de incepere a urmaririi penale impotriva lui Diaconescu a fost emisa fara sa ii fie adusa la cunostinta existenta unei masuri de extindere a cercetarilor cu privire la subsemnatul.

    „Mai mult, desi era firesc sa mi se comunice un exemplar al rezolutiei respective, potrivit disp. art. 228 (6) Cpp, procurorul Gheorghe Bocsan a refuzat sa faca acest lucru, desi am solicitat verbal comunicarea unui exemplar al acestei rezolutii, acesta incheind un proces verbal din care rezulta ca mi-a adus la cunostinta continutul rezolutiei, si nu faptul ca mi-a comunicat-o, asa cum prevad dispozitiile imperative ale art. 228 (6) Cpp” declara avocatul pentru MediaFax.

    „In motivarea de drept a acestei masuri, s-au avut in vedere dispozitiile articolului 148, litera f, coroborate cu dispozitiile articolului 136, alineatul 1, litera a, raportate la dispozitiile articolului 143 Cpp. Ori, in ordonanta atacata nu au fost prezentate probele sau indiciile temeinice din care sa rezulte savarsirea de catre Diaconescu a unei infractiuni. Mai mult, situatia acestuia nu se incadreaza in niciuna dintre conditiile prevazute de articolul 136 Cpp care sa justifice luarea unei masuri preventive (asigurarea bunei desfasurari a procesului penal, fie pentru a se impiedica sustragerea inculpatului de la urmarirea penala)”, mai noteaza avocatul Mihai Rapcea.

    Potrivit acestuia, Diaconescu s-a pus la dispozitia organelor de cercetare pe tot parcursul anchetei, cu prioritate, intrerupandu-si chiar sejurul pe litoral pentru a fi audiat luni, desi a fost citat de urgenta, chiar daca procurorul de caz nu a justificat in niciun fel citarea lui intr-un termen atat de scurt.

    „Am fost retinut imediat dupa finalizarea audierii mele, fiindu-mi pus in vedere verbal, de catre dl. procuror Bocsan Gheorghe sa nu parasesc sediul DNA, pana la aducerea inculpatului Doru Parv, sub pretextul ca ar urma o confruntare intre mine si acest inculpat, dupa re-audierea acestuia. Toate acestea s-au petrecut in conditiile in care avocatii lui Diaconescu au solicitat domnului procuror permisiunea de a-l lasa sa plece acasa pentru a se schimba de haine si pentru a lua masa, fiind cunoscut la acel moment faptul ca politistii care indeplineau mandatul de aducere a lui Doru Parv se aflau la acel moment abia in localitatea Sebes-Alba, iar drumul era aglomerat, urmand sa ajunga la sediul DNA abia dupa 5-6 ore”, spune avocatul. (Sursa: MediaFax)

  8. Art. 238: Extinderea cercetarii penale Cod Procedura Penala

    „(1) Organul de cercetare penala, daca constata fapte noi in sarcina invinuitului cercetarii penale sau inculpatului ori imprejurari noi care pot duce la schimbarea incadrarii juridice a faptei pentru care s-a dispus inceperea urmaririi penale ori s-a pus in miscare actiunea penala sau date cu privire la participarea si a unei alte persoane la savarsirea acelei fapte, este obligat sa faca propuneri procurorului pentru extinderea cercetarilor penale sau schimbarea incadrarii juridice. Propunerile se inainteaza in cel mult 3 zile de la data constatarii faptelor, imprejurarilor sau persoanelor noi. Procurorul va decide, prin ordonanta, in cel mult 5 zile.”

    Asa cum scriam si in articol, „schimbarea” radicala a macazului s-a intamplat exact in perioada 18-21 iunie 2010, conform procedurii penale! Problemele incep sa devina extrem de suspecte deoarece imi pun cateva intrebari pe masura ce aflu noi elemente din dosar:

    1. De ce a fost inlocuit primul procuror de caz care pe 18 iunie a.c. intocmise deja rechizitoriul pentru instanta cu privire la inculpatul Doru Parv, dosar in care Diaconescu avea doar calitatea de martor?

    2. De ce a fost numit ulterior intocmirii rechizitoriului un alt procuror de caz – Bucsan Gheorghe – care in fapt a anulat toate actele si masurile dispuse de colegul sau in dosar, grabindu-se sa schimbe exact in 3 zile incadrarea juridica a faptelor savarsite de inculpatul Parv, extinde cercetarea catre Diaconescu caruia i-a schimbat calitatea din martor in invinuit si a dispus o noua ordonanta de retinere precum si o noua rezolutie, nemotivata pana la momentul la care scriu aici?

    3. De ce se impune neaparat arestarea preventiva a lui Diaconescu conf.prev.disp.art.148 lit.”f” C.p.p. considerat a fi pericol social concret pentru ordinea publica? Or, în speta, inculpatul Diaconescu este cercetat pentru savârsirea unor fapte penale presupus a fi comise în anul 2009, neexistând date ca ulterior comiterii acestora ar fi încercat zadarnicirea aflarii adevarului în cauza, a împiedicat în vreun fel ancheta penala, ori ar fi încercat influentarea vreunei parti sau a martorilor.
    În toata aceasta perioada de cercetare – un an – organul de urmarire penala nu a apreciat ca necesara arestarea preventiva a inculpatului, in schimb acum devine imperativa!!!!

    Pericolul pentru ordinea publica trebuie apreciat prin starea de neliniste, rezonanta faptei, prin sentimentul de insecuritate creat în rândul societatii, generat de faptul ca persoane cu o pozitie publica precum cea a inculpatului este judecat în stare de libertate!!! Totusi, masura arestarii preventive este una exceptionala, neputand fi luata in lipsa unor probe concrete din care sa rezulte ca acesta aflat în libertate ar aduce atingere relatiilor sociale protejate de legea penala. Un alt aspect ar fi si lipsa antecedentelor penale ale inculpatului Diaconescu!

    Sper ca judecatorii desemnati in cauza sa de-a dovada de impartialitate si sa intrerupa circul ordinar pus la cale de niste minti paranoice avand in vedere faptul ca instanta nu este tinuta in nici un fel de propunerile inaintate de procuror, asta in conditiile in care va analiza corect probele si motivatiile existente in dosare!

  9. Snake, my friend, nu mă aşteptam ca de la tine să primesc acuze privind orientarea mea portocalie… Mai ia o dată blogul în răspăr şi ai să găseşti destule caricaturi la adresa jigodiilor din PDL. La unele ai comentat chiar şi tu… Cu Diaconescu, problema e că îi cunosc istoria parvenirii destul de bine, iar unele resorturi ale afacerilor sale nu îmi sunt străine de vreme ce sunt ziarist de 12 ani şi m-am ciocnit nu o dată de şmecheriile lui ieftine. Vrei să auzi, de exemplu, cât costă o oră de studio pentru un politician de provincie şi apoi cât costă acelaşi interval, pentru oponentul său, ca să îl împroaşte cu noroi?..

  10. @ baricada

    acuza mea consta in aceea ca nu am gasit la tine obiectivism. sa nu intelegi gresit. nu-ti reprosez absolut nimic altceva decat lipsa de obiectivism. atat!

    eu discutam despre un subiect grav din punct de vedere juridic. nu cunosc detalii despre modul legal sau mai putin legal in care Diaconescu si-a facut averea! nu acesta este obiectul dosarului penal in care este inculpat. pe mine nu ma intereseaza identitatea omului victima sau calau ci nedreptatea in toate formele ei. despre asta era vorba. este absolut firesc si dramatic in acelasi timp sa constat ca majoritatea romanilor trateaza subiectiv drame umane functie de simpatiile sau antipatiile afisate pentru personajul principal din „poveste”. spre deosebire de majoritatea, eu incerc sa fiu impartiala functie de informatiile detinute pe speta.

    daca pana in ’89 toti romanii se pricepeau la fotbal, dupa ’90 au inceput sa se „priceapa” la politica si… data fiind rapiditatea cu care evolueaza societatea, constat ca de o vreme romanii se pricep si la justitie, criticand ori laudand verbal judecatori, procurori sau partile implicate in procese functie de cum le pica lor la stomac persoanele respective si nu functie de modul in care se aplica legea pt fiecare! aici e problema!

    reclami faptul ca-i cunosti istoria parvenirii lui Diaconescu. buun! dar istoriile parvenirilor nesimtite ale lui Videanu, Blaga, Berceanu, Basescu, Cocos, Udrea, Ridzi etc. le stii? daca raspunsul tau va fi afirmativ si mai dai niste exemple concrete care se pot verifica, atunci e ok. inseamna ca incerci cat de cat sa fii impartial. dar pana la urma, totul se rezuma la justitie! or, o justitie care nu infaptuieste dreptate, este inutila si genereaza o societate in care domina haosul, furturile, talhariile, crimele, frica, umilinta si batjocura!

  11. Corect, ai dreptate… Indiferent de probatoriul şi motivele pe care le aveau procurorii nu ar fi trebuit să apeleze la teatrul mizerabil al execuţiei publice, pe care l-au exersat, cu voluptate slugarnică faţă de Băse & Co, şi în cazuri precum Patriciu, Becali, şamd… Cât despre şleahta nominalizată din PDL, în afară de Blaga, pe care l-am cunoscut ca un beţiv cronic cu exprimări extrem de masculine în stare de ebrietate, şi de pionul Cocoş, poveştile celorlalţi sunt de notorietate şi nu ar putea fi puse nicicând la îndoială…

  12. @ baricada

    cam asta e imaginea politicienilor romani, indiferent de partidul din care fac parte. rar intalnim personaje morale care merita postul in care au fost numiti, care sunt capabili sa faca ceva pentru comunitate si in interes local sau national. asta insa nu inseamna ca toti politicienii pot fi blamati. printre ei or fi si unii demni de respect. partea proasta e ca nu ies la inaintare. nu-i cunoaste nimeni. din acest motiv consider ca Romania NU are clasa politica ci un surogat format din infractori de toate culorile.

    dar… fiecare tara are conducatorii care-i merita! poporul nu reactioneaza la nici un fel de stimul. este obisnuit cu jugul, cu umilinta, cu depersonalizarea. daca in ’89 a fost o „revolutie” ea s-a datorat tot strainilor! nici atunci romanii n-au fost capabili s-o porneasca din proprie initiativa. indiferent in ce hal vom ajunge (muritori de foame, aruncati in puscarii pe nedrept, ucisi pe strada, in case etc.) tot nu vom gasi nicaieri in noi taria de a ne revolta impotriva sistemului! suntem prin definitie un popor de slugi – asta pt ca majoritatea detine puterea si poate hotari ceva! iar aceasta majoritate are o mentalitate impardonabila si complet bolnava pentru minoritatea posesoare a unei minti lucide, cunoscatoare in ale vietii si ale drepturilor sociale!

  13. Buna,
    am vazut de prima data cand ti-am vizitat blogul ca esti impartiala si obiectiva, la fel sunt si eu, de aceea imi si place de tine. Stii…cine se aseamana se aduna. Si eu ti-am mai vizitat blogul. Nu conteaza polemica noastra. Eu nu tin „dusmanii” din acestea. Am si o vorba pe tema asta a supararii din polemici: „Numai prostii se supara.” Una peste alta, ma bucur de prietenia ta, si nu am facut pana acum link pe blogul meu cu blogul tau, pentru ca nu am facut cu nimeni pana acum. Pe blog la mine nu fac link cu oricine. Poate suna idealist, dar asta e. Multumesc pentru linkul tau. Nu stiu de ce da TRICK, poate am setat eu ceva naspa pe acolo, ca nu sunt asa mare specialist, inca…..
    Cu darg,

  14. @ Danut Tanase

    spui tu: „Cine seamana se aduna” 🙂 Ai adunat multi in jurul tau? Eu am gasit extrem de putini oameni care sa-mi semene. N-am gasit nici macar … 10. Nu-i asa ca-i trist?

    PS: Curiozitate – esti religios? nefiind prea relaxata in ultimul timp – am inceput sa iau viata prea in serios :(( – n-am citit ultimul tau subiect dar mi-a atras atentia motto-ul folosit! Cu toate ca ma declar atee, sunt de acord cu ultima parte a maximei lui Petru. Ce bine ca nu sunt roaba lucrurilor materiale :))

  15. bai nene primarul asta e in pom nu stie nimik e pus de cineva nu vedetzi…. e paralel

  16. Lory, nu am adunat prea multi.
    Observatia ta este corecta, nu sunt nici macar zece. Si in viata este la fel ca pe internet.
    La mine pe blog sunt doar 2 linkuri, tu si Gabitzu. Asi mai vrea sa mai pun oameni de valoare si de calitate, dar….nu gasesti. E greu de tot, sunt RARI ! Dar eu nu ma descurajez. STIU ca este asa si ca asa trebuie sa fie. Oamenii GUNOI sunt majoritatea, iar oamenii AUR sunt din ce in ce mai rari. In toate veacurile au fost o minoritate. Asa spune Dumnezeu si eu il cred. Uite ca ai observat si tu asta. Deci ESTE ADEVARAT. Dumnezeu nu ne minte. Da, sunt religios, in sensul ca citesc Biblia si cred in Dumnezeu si in ce ne spune El acolo. Vad pe zi ce trece ca asa este. Totul este adevarat si se intampla cum se spune in Biblie. Nu sunt membru al niciunei biserici, cult, organizatie religioasa, secta, etc…de pe planeta Pamant. Sunt FREELANCER daca pot spune asa. Cred doar in Dumnezeul Bibliei, fara sa am nevoie de nicio biserica. Merg in toate si in niciuna. Nu ma feresc de biserici sau de membrii lor, dar religia institutionalizata e la fel de mincinoasa si corupta ca si lumea din care face parte. Nu am nevoie si de minciunile lor ca sa-mi amarasc viata. Merg doar pe mana lui Dumnezeu. Este tot ce am in materie de religie si credinta, Dumnezeu si Biblia. Asta ma face sa pot sa fiu prieten cu orice om de pe planeta, chiar daca este ateu, musulman, hindus, etc…Eu nu judec pe nimeni. Spun doar ceea ce vad si cred eu. Nu vreau sa vand nimanui nimic, nici macar religie. Asta cred si asa vietuiesc. Daca vei citi sau reciti pagina „Depre” a blogului meu, vei afla un pic mai mult decat iti scriu eu aici. Cat despre ateismul tau, pentru ca esti o persoana inteligenta, daca ai timp si curiozitate, mai uita-te putin pe blog. Cred ca o sa gasesti lucruri interesante, spuse cu totul altfel decat le spun bisericile lumii, care isi apara doar dogmele si doctrinele lor, si putin le pasa de Dumnezeu.
    Cu respect,

  17. becaliiiii….. a intrat frica in tine?” nu mai esti patriot?” tu cand erai in arest dan diaconescu tzi-a luat apararea tu acum ce faci???? tzi-e frica sa vb ??? nu mai esti razboinicul luminiii….. barabas chestii trestii cand aveai catusi la maini….

  18. pacat de bunatatea acestui mare om asa am pierdut si eu in viata cat ai toti te curteaza cand esti la greu toti te uita e tare dureros
    va admir din inima pe voi mana de oameni din otv ca sunteti in orice moment alaturi de dd nici eu nu am schimbat postul plang pt el dz sa nu i ierte pe cei care fac nedreptati cu cei corecti dz sa va intareasca domnule dd va iubesc di toata inima

  19. consider ca sunteti partiali.ceea ce nu este corect in breasla dvs.daca tot vorbiti de Diaconescu,ar fi corect sa vorbiti si de Doru Parv.are aceleasi drepturi ca si Diaconescu.stiti foarte bine ca nimic nu misca in OTV fara sa stie si Diaconescu.eu il cunosc pe Doru Parv si nu ar trebui sa il faceti puscarias inainte sa aveti confirmare legala.asa si Diaconescu daca a stat acum retinut si va mai sta,tot asa se va stii despre el si se va vorbi.nu sunt de acord ,cu felul cum conduce d-na Lia emisiunea.trebuie sa vorbeasca despre cei doi invinuiti si in acelasi registru.daca Diaconescu este nevinovat asa este si Parv,si viceversa.in legatura cu aptitudinile lui Parv,d-na Lia trebuie sa stiti mai multe ca el ,si sa aveti abilitatea de a il judeca daca are sau nu aceste calitati .toti stim ca emisiunile OTV-ului si procedurile nu au fost intotdeauna cusere.

  20. @ mocanu marilena

    de unde ati dedus ca l-as fi facut pe Doru Parv puscarias sau ca am abordat subiectul partial? doar pt ca aveti dvs.simpatie fata de dumnealui? eu am discutat despre dosarul santajului in general si despre incalcarile de procedura, dar e greu sa intelegeti daca nu va pricepeti si la drept asa cum va pricepeti la predictii si spiritism, nu-i asa?

    si totusi, daca m-ati incitat in aflarea adevarului despre Parv, iata ce am gasit:

    Pârv Dorel, pe parcursul etapei din urmărirea penală instrumentată de către procuror Carmen Ţundrea, inculpatul a minţit-o in permanenţă pe aceasta de câte ori l-a intrebat dacă are antecedente penale, răspunzând că nu are antecedente penale. Dar surpriza a fost după prezentarea materialului de urmărire penală când a sosit certificatul de cazier judiciar, constatându-se că inculpatul a avut două condamnari pentru furt calificat care au fost executate efectiv in penitenciar, astfel încât inculpatul se regăseste într-o situaţie de recidivă post executorie, lucru ascuns de către inculpat.” (Romania Libera)

    O fi sau n-o fi adevarat? Din declaratiile sale rezulta ca are cazierul „curat” asta nu inseamna ca n-a avut condamnari! Daca n-ar fi existat un trecut infractional, trebuia sa contrazica sustinerile procurorului, nu doar sa insiste pe faptul ca are un cazier „curat”!

  21. @ iordache ion

    ai dreptate. becali a procedat la fel ca sfantul Petru: s-a dezis de Diaconescu cand este la necaz! ca asa-i sade bine unui crestin adevarat, nu?

  22. @ hantzy

    nu va plati. nu e nici primul, nici ultimul care distruge destine umane cum nici judecatoarea Elena Zamfir nu este nici prima nici ultima judecatoare care arunca oameni nevinovati in puscarie si nu va raspunde cu nimic niciodata!

  23. @ Danut

    Foarte frumoasa prezentare. Ma inclin. Stii ce emana din toata povestea ta? Sinceritate. Si caldura. Doua elemente simple dar valoroase – raritati in contextul actual.

    Voi intra pe pagina ta cand ma voi simti putin mai libera. Deocamdata ma incatuseaza niste ganduri 😦 Daca vrei, putem coresponda pe e-mail din cand in cand. Ce zici?

  24. Fratilor uniti-vä pinä nu veti fi toti ingenunchiati!!!!! Rog media din Romania sä fie solidarä. Noi, cei din diaspora Austria ne-am adresat tuturor ce ne pot ajuta: comisiei Europene, organelor austriece, Ministerului justitiei din Romania, C.S.M.-ului si presedentiei Romäniei!
    Noi nu credem cä este o coincidentä aminarea de la Curtea constitutionalä cu recursul lui Diaconescu. Asa cä fratilor Curtea v-a dat un semnal cä trebuie sä vä mutati de la Palatul Cotroceni la Judecätoria Bucuresi unde este recursul lui Diaconescu. Diaconescu este al nostru tuturor, cum spun toti el reprezintä prostimea. Asa cä vä rog”PROSTILOR”sa aratam de ce sintem noi in stare!!!!!!!!!!!!!!! Vä iubim pe totiii romaniii si sintem aläturi de voi!!!!!!!!!
    R U S I N E !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

  25. Sinceritate si caldura spui. Asa este. Fara falsa modestie.
    Pentru ca nu am nici un interes cu nimeni, nu vreau sa vand nimanui nimic, ceea ce spun si traiesc. Asta este „secretul”. Sigur ca putem discuta oricand pe mail. Poti sa-l folosesti pe acesta. Cat despre ganduri…ele vin si trec…vin si trec…vin si trec…
    Cu respect,

  26. becaliiiiiiiiii te-ai facut de ras tu trebuia sa fi primul care sa-i iei apararea lui dan diaconescu ca ai trecut prin asa ceva dar ……. te-ai dat cu basescu.rusine rusine mare patriot ce te dai te simpatizam dar acum …… esti zeroooooooo

  27. CONCLUZII SCRISE

    I. Cu privire la cererea DNA de arestare preventivă.
    I. Consider că această cerere este în contradicţie cu principiile care se desprind din jurisprudenţa CEDO, privitoare la aplicarea art.5 din Convenţie.
    Astfel, prin hotărârea din 01/07/2008, pronunţată în cauza Calmanovici împotriva României (publicată în M.Of. nr.283 din 30.04.2009), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat următoarele:
    Curtea reaminteşte (paragraful 64) că a constatat deja încălcarea art.5 în alte cauze (Pantea c. României, 2003; Ilie c. României, 2006).
    Principiile care se desprind din jurisprudenţa Curţii (paragraful 90 şi urm.):
    Există o prezumţie în favoarea punerii în libertate. Până la condamnarea sa, persoana acuzată trebuie considerată nevinovată, iar prevederea din art.5 alin.3 are, în esenţă, ca obiect să impună punerea în libertate provizorie imediat ce menţinerea în arest încetează de a mai fi rezonabilă. Continuarea detenţiei nu se mai justifică într-o speţă dată, decât dacă anumite indicii concrete relevă o veritabilă cerinţă de interes public care prevalează, în ciuda prezumţiei de nevinovăţie, asupra regulii de respectare a libertăţii individuale stabilite la art.5 din Convenţie.
    Orice menţinere în arest preventiv a unui acuzat, chiar şi pentru o scurtă durată, trebuie justificată în mod convingător de către autorităţi (paragraful 91).

    Argumentele pro şi contra punerii în libertate nu trebuie să fie „generale şi abstracte” (paragraful 92).
    În jurisprudenţa sa, Curtea a dezvoltat patru motive fundamentale, pentru a justifica arestarea preventivă a unui acuzat suspectat că ar fi comis o infracţiune:
    1) pericolul ca acuzatul să fugă (Stogmuller / Austria, 1969);
    2) riscul ca acuzatul, odată pus în libertate, să împiedice administrarea justiţiei (Wemhoff / Austria, 1968);
    3) riscul ca acuzatul să comită noi infracţiuni (Matzenetter / Austria , 1969);
    4) riscul ca acuzatul să tulbure ordinea publică (Letellier / Franţa, 1991; Hendriks / Olanda, 2007).

    Pericolul ca acuzatul să împiedice buna desfăşurare a procedurii penale nu poate fi invocat în mod abstract de autorităţi, ci trebuie să se bazeze pe probe faptice (Becciev / Moldova, 2005). La fel şi în cazul tulburării ordinii publice (paragraful 94).
    Curtea reaminteşte că a statuat deja că este de datoria instanţelor interne să ofere în mod concret, pe baza faptelor relevante, motivele pentru care ordinea publică ar fi efectiv ameninţată, dacă acuzatul ar fi lăsat liber.

    Cunoscând că instanţele interne trebuie să respecte prezumţia de nevinovăţie, atunci când analizează necesitatea arestării preventive, trebuie reamintit faptul că menţinerea în detenţie nu ar putea fi folosită, pentru a anticipa aplicarea unei pedepse privative de libertate (paragraful 99„).
    În acelaşi sens, în tratatul său de drept procesual penal (Editura Hamangiu, 2008), profesorul Gr. Theodoru arată următoarele:
    – pentru arestarea preventivă a inculpatului, pe lângă condiţiile generale necesare pentru luarea unei măsuri preventive, „se cere să existe probe din care să rezulte unul din cazurile prevăzute în art.148” (p.469);
    – în cazul prevăzut în art.148 lit.b, „trebuie stabilite împrejurări concrete din care să rezulte că învinuitul sau inculpatul a comis sau a încercat să comită una din modalităţile prin care s-ar putea zădărnici aflarea adevărului, fie că ar fi infracţiune (determinarea la mărturie mincinoasă, la fals), fie că ar fi o faptă ce nu constituie infracţiune (distrugerea unor acte personale, rugăminţi adresate unor persoane de a nu-l acuza) – p.451;
    – în cazul prevăzut în art.148 lit.f, se cere, pe lângă condiţia ca infracţiunea să fie de o anumită gravitate, „şi existenţa de probe, nu simple indicii, că lăsarea în libertate a învinuitului sau inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, rezultat din comportarea acestuia în acea cauză, nu din pericolul social care este urmarea săvârşirii oricărei infracţiuni”.

    În fapt. Subsemnatul am fost reţinut timp de două zile – respectiv de la data de 09.03.2010, orele 7, 30 până la data de 10.03.2010, orele 21 – fără ca DNA să precizeze motivele concrete care justificau această măsură. Dimpotrivă, DNA s-a limitat să citeze prevederile, de ordin general şi abstract, ale Codului de procedură penală (art.148 lit.b şi f), fără indica motivele concrete, pentru care a făcut aplicarea, în speţă, a prevederilor menţionate. Mai mult, DNA nu a făcut aplicarea, în speţă, a dispoziţiilor art.144 alin.1 C.pr.pen., potrivit cărora, din durata reţinerii se deduce timpul cât persoana a fost privată de libertate ca urmare a măsurii administrative a conducerii la sediul poliţiei.
    II. Cu privire la respectarea de către DNA a prevederilor art.5 alin.2 şi art.6 alin.2 şi 3 lit.a, b şi d din Convenţia europeană (potrivit cărora orice acuzat are dreptul să fie informat, în termenul cel mai scurt şi în mod amănunţit, asupra naturii şi asupra motivelor acuzaţiei aduse împotriva sa; să dispună de timpul şi de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale; să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării şi să obţină citarea şi audierea martorilor apărării în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzării etc).
    II. Învederez onoratei instanţe faptul că DNA nu mi-a adus la cunoştinţă probele în acuzare şi nu mi-a acordat posibilitatea de a propune probe în apărare.
    Nici chiar apărătorul ales nu a beneficiat, până în prezent, de timpul necesar, pentru a studia dosarul şi a-mi pregăti apărarea, aşa cum prevede inclusiv legislaţia română, în cel puţin cinci texte distincte:
    – art.6 alin2: „În cursul procesului penal, organele judiciare sunt obligate să asigure părţilor deplina exercitare a drepturilor procesuale în condiţiile prevăzute de lege şi să administreze probele necesare în apărare;
    – art.6 alin.3: „Organele judiciare au obligaţia…să-i asigure (învinuitului sau inculpatului) posibilitatea pregătirii şi exercitării apărării”;
    – art.66 alin.2: „În cazul când există probe de vinovăţie, învinuitul sau inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie”;
    – art.72 alin.1 teza a II: „După ce învinuitul sau inculpatul a făcut declaraţia…este întrebat cu privire la probele pe care înţelege să le propună”;
    art.250: „După punerea în mişcare a acţiunii penale…organul de cercetare penală cheamă pe inculpat în faţa sa şi: a) îi pune în vedere că are dreptul de a lua cunoştinţă de materialul de urmărire penală; b) îi asigură posibilitatea de a lua cunoştinţă de material…;c) îl întreabă, după ce a luat cunoştinţă de materialul de urmărire penală, dacă are de formulat cereri noi sau dacă voieşte să facă declaraţii suplimentare”.

    În tratatul său de drept procesual penal (p.362), profesorul Gr. Theodoru subliniază, de asemenea, faptul că învinuitul sau inculpatul are dreptul să cunoască probele care au fost strânse împotriva sa, pentru a le putea combate.
    Or, DNA nu mi-a adus la cunoştinţă nici cine sunt persoanele care mă acuză, şi nici măcar procesul-verbal în care au fost consemnate înregistrările convorbirilor mele cu traducătorul de limba turcă din anul 2008, considerate ca o probă a vinovăţiei mele.
    De altfel, aşa cum a reieşit cu ocazia audierii mele în faţa Curţii de Apel Bucureşti, DNA a selectat din aceste înregistrări exclusiv acele pasaje care puteau fi interpretate ca probe de vinovăţie, scoţându-le din context.

    În plus, nu numai că am motive să mă îndoiesc de corectitudinea transcrierilor, dar am şi convingerea că la dosarul de urmărire penală există nu numai înregistrări telefonice, ci şi înregistrări în mediul ambiental şi prin alte mijloace, pe care DNA nu le-a prezentat, deşi avea obligaţia de a stabili adevărul.

    III. Cu privire la respectarea de către DNA a prevederilor art.8 din Convenţia europeană.
    III. Aşa cum arată CEDO, inclusiv în unele hotărâri contra României (Dumitru Popescu, 2007, paragraful 44 şi urm.; Calmanovici, 2008, paragraful 117 şi urm.), interceptarea convorbirilor reprezintă o „ingerinţă a autorităţii publice” în exercitarea dreptului la viaţă privată, prevăzut de art.8 din Convenţie, această ingerinţă fiind ilegală, în condiţiile în care, nici în prezent, ea nu este însoţită de toate garanţiile necesare, pentru a evita abuzurile autorităţilor.
    În concret, timp de peste 2 ani, DNA a supravegheat sistematic toate activităţile mele publice sau private (DNA a înregistrat chiar şi discuţiile mele în casă, cu familia), fără a-mi aduce la cunoştinţă acest lucru, nici măcar în această fază procesuală.
    Iar, pe lângă aceasta, din toate aceste înregistrări, DNA foloseşte, în prezenta cauză, doar două sau trei paragrafe, datând din primăvara-vara anului 2008, încercând să acrediteze două idei, ambele neadevărate, anume că l-aş fi cunoscut pe traducătorul de limba turcă încă din toamna anului 2007, şi că aş încerca să zădărnicesc aflarea adevărului în cauză.
    Or, aşa cum reiese inclusiv din pasajele de convorbiri telefonice transcrise de DNA, la momentul când s-au petrecut faptele ce mi se impută (5-7 septembrie 2007), subsemnatul mă aflam în concediu cu familia şi nici anterior nu-l cunoscusem pe acest traducător, deoarece, pentru traducerile din limba turcă, apelasem întotdeauna la serviciile unei doamne.
    Despre existenţa acestui traducător am aflat abia după întoarcerea mea din concediu şi l-am văzut personal abia în vara anului 2008.
    De altfel, se poate vedea că eu nu l-am sunat niciodată, nici mai înainte şi nici după luna septembrie 2007. În orice caz, eu nu eram deloc interesat să zădărnicesc aflarea adevărului, din moment ce eram nevinovat şi din moment ce nu eu eram cel chemat la DNA, pentru audieri.

    IV. Cu privire la valoarea probantă a înregistrărilor, doresc să subliniez observaţia pe care o face profesorul Grigore Theodoru (Tratat, p.377 şi 419), anume că, deşi trecute printre mijloacele de probă, în realitate, înregistrările sunt procedee probatorii (operaţii efectuate de tehnicieni).
    Cât priveşte convorbirile înregistrate, acestea au valoarea unor declaraţii extrajudiciare, date în afara procesului penal – ceea ce înseamnă că ele nu pot fi luate în considerare, decât dacă şi în măsura în care se coroborează cu probe certe, administrate într-un cadru legal.
    Aşa cum arată profesorul Gr. Theodoru (p.378), numai declaraţiile judiciare ale învinuitului sau inculpatului obţinute în cursul procesului penal, prin procedeele prevăzute de lege, au caracterul de mijloc de probă ca declaraţii de învinuit sau inculpat.
    V. Cu privire la motivele recursului.
    V. DNA nu a motivat recursul, punându-mă în imposibilitate de a formula întâmpinare şi de a mă apăra.
    Faţă de cele mai sus arătate, rog onorata instanţă să respingă recursul declarat de DNA şi să menţină încheierea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr.2232/2/2010, ca fiind temeinică şi legală.

  28. @ Justin

    ati avut noroc ca instanta de la CAB a respins propunerea de arestare preventiva pentru 29 de zile inaintata de DNA. nu cunosc dosarul, nu pot sa ma pronunt concret pe speta, dar va felicit pentru modul in care s-au formulat concluziile scrise in apararea dvs. in general, ceea ce se intampla in justitia romana, nu are nici o legatura cu legile interne si CEDO iar magistratii au ajuns sa faca alergie chiar si atunci cand citesc dosare in care aparatorii partilor invoca prevederile CEDO sau jurisprudenta Curtii Europene.

  29. Iata o noua plangere, la care inca asteptam un raspuns al distinsului Parchet General
    DENUNŢ

    împotriva numitului PAPICI LUCIAN, şeful Secţiei de combatere a corupţiei din cadrul DNA, pentru săvârşirea, în cauza ce face obiectul dosarului penal nr.12/P/2008 al DNA şi nr.2232/2/2010 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală (număr vechi: 597/2010) a următoarelor infracţiuni:
    – abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă calificată, faptă prevăzută de art.248 C.pen. raportat la art.248¹ C.pen.;
    – instigare la exercitarea fără drept a unei profesii, faptă prevăzută de art.25 raportat la art.281 C.pen.;
    – instigare la mărturie mincinoasă, faptă prevăzută de art.25 raportat la art.260 C.pen.;
    – instigare la represiune nedreaptă, faptă prevăzută de art.268 C.pen.;
    – instigare la reţinere sau distrugere de înscrisuri, faptă prevăzută de art.25 raportat la art.272 C.pen.

    1. Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată constă în aceea că, în luna martie 2010, numitul PAPICI LUCIAN, în calitatea sa de şef de secţie, a emis o delegaţie pe numele procurorului Bocşan Gheorghe, impunând efectuarea de către acesta, în dosarul penal nr.12/P/2008, a unor acte procedurale pe teritoriul unui stat străin (Turcia).
    În baza acestei delegaţii (dispoziţii), la data de 6 martie 2010 (într-o zi nelucrătoare – sâmbăta), procurorul Bocşan Gheorghe s-a deplasat la Istambul şi Izmir, unde pretinde că ar fi audiat personal trei „martori” de origine turcă (Cengiz Binali, Seker Serdar şi Seker Sefa), care s-ar fi autodenunţat (după începerea urmăririi penale în cauză), cu privire la faptul că, în zilele de 5-7 septembrie 2007, ar fi participat la săvârşirea unei infracţiuni de dare de mită (art.255 C.pen.), colectând şi oferind sume de bani „nedefinite” (cum spune procurorul) unor lucrători din cadrul PPF – Aeroroport Internaţional Bucureşti – Băneasa.
    Şi, tot în baza acestei delegaţii, s-a procedat la decontarea cheltuielilor de transport şi cazare ale procurorului Bocşan Gheorghe, precum şi la plata către acesta a indemnizaţiei de delegare în Republica Turcia – toate aceste sume de bani fiind achitate fără justificare legală şi reprezentând, în consecinţă, o pagubă cauzată Ministerului Public de către numitul PAPICI LUCIAN.
    Însă, prin emiterea acestei delegaţii, numitul PAPICI LUCIAN nu numai că a cauzat o pagubă Ministerului Public, dar a şi încălcat flagrant principiul teritorialităţii legii române, dreptul de jurisdicţie al Republicii Turcia asupra persoanelor aflate pe teritoriul său, prevederile art.13-17 şi art.160-162 din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală – în virtutea cărora era obligat să solicite procurorului şef al DNA formularea unei cereri de comisie rogatorie internaţională – precum şi principiul contradictorialităţii (art.6 paragraful 3 lit.d din Convenţia europeană a drepturilor omului), oferind subordonaţilor săi un model de comportament abuziv şi perturbator, de natură să afecteze grav imaginea României pe plan internaţional şi să o expună unor noi sancţiuni aplicate de organismele internaţionale, inclusiv de CEDO.
    Faptul că numitul PAPICI LUCIAN a pretins unui procuror din subordine să procedeze la ascultarea celor trei cetăţeni turci în condiţiile menţionate denotă sfidarea de către acesta a principiilor procesului echitabil şi a deciziilor deja pronunţate de CEDO împotriva României (publicate în Monitorul Oficial, Partea I), ca şi a prevederilor art.20 alin.2 din Constituţie, potrivit cărora „Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale”.
    În acest sens, chiar recent (cauza Tarău împotriva României – publicată în M. Of. nr.37 din 18 ianuarie 2010), CEDO a reafirmat, ţinând seama de susţinerea Agentului guvernamental că în România urmărirea penală nu ar fi contradictorie, faptul că orice excepţie de la principiul contradictorialităţii este admisibilă doar în măsura în care, în ansamblu, procedura îşi păstrează caracterul echitabil şi nu aduce atingere drepturilor apărării (paragrafele 69-71).
    O atare decizie se înscrie, de altfel, într-o practică unitară a CEDO, care a decis constant că, îndeosebi în materie penală, este necesar să se asigure acuzatului o „apărare concretă şi efectivă”, care să respecte atât principiul egalităţii armelor cât şi principiul contradictorialităţii: trebuie să se asigure acuzatului dreptul de a participa la propriul proces, de a interoga martorii, de a contesta o depoziţie în acuzare, şi de a i se asculta martorii în apărare „în aceleaşi condiţii” ca şi martorii în acuzare (a se vedea, de pildă, Kuopila c/Finlande, 27 aprilie 2000).
    După cum, tot constant, CEDO a decis că utilizarea depoziţiilor din faza de urmărire este admisibilă, numai dacă „acuzatul a avut o ocazie adecvată şi suficientă de a contesta o mărturie în acuzare şi de a adresa întrebări autorului acesteia” (Kostovski c/Pays Bas, 20 noiembrie 1989; Delta c/France, 19 decembrie 1990; Isgro c/Italie, 19 februarie 1991; Lüdi c/Elveţia, 15 iunie 1992; Van Mechelen şi alţii c/Olanda, 23 aprilie 1997 etc).
    Cu toate acestea, aşa cum a precizat procurorul Bocşan Gheorghe în şedinţa din data de 9 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia penală, în speţă, cei trei cetăţeni turci nu vor putea fi reaudiaţi, nici în cursul urmăririi penale şi nici în faza de judecată, deoarece aceştia nu vor veni niciodată de bunăvoie, şi este puţin probabil ca ei să poată fi aduşi în mod silit.
    De unde urmează, în concluzie, că, prin emiterea acestei delegaţii, numitul PAPICI LUCIAN şi-a depăşit atribuţiile sale de control ierarhic (art.62 alin.2 şi art.64-65 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară) asupra legalităţii urmăririi penale efectuate în cauză, cauzând, cu ştiinţă, o perturbare deosebit de gravă a activităţii Ministerului Public şi o pagubă patrimoniului acestuia.
    2. Infracţiunea de instigare la exercitarea fără drept a unei profesii constă în aceea că, în luna martie 2010, cu acelaşi prilej (trimiterea procurorului Bocşan Gheorghe în Turcia), numitul PAPICI LUCIAN a dispus chemarea şi folosirea în cauză, în calitate de interpret, a unei persoane cu numele de Stoica Mariana, care nu se află pe lista interpreţilor şi traducătorilor autorizaţi sau luaţi în evidenţă de Ministerul Justiţiei din România (o atare listă s-a comunicat de Ministerul Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie).
    În referatul din 10 martie 2010, procurorul Bocşan Gheorghe menţionează că susnumita ar fi traducător „autorizat de autorităţile Republicii Turcia”, însă, pe lângă faptul că nici un act depus la dosar nu atestă acest lucru, se impune a fi subliniat faptul certificatul de traducător obţinut într-o ţară străină nu are valabilitate în România, decât în măsura în care a fost recunoscut de autorităţile competente române, în condiţiile Legii nr.178/1997 privind autorizarea şi plata interpreţilor şi traducătorilor (cu modificările aduse prin OG nr.13/2010).
    În plus, potrivit Legii nr.178/1997, pentru desfăşurarea activităţii de interpret sau traducător pentru un organ judiciar, persoana în cauză trebuie să posede autorizaţie în specialitatea ştiinţe juridice.
    Or, numita Stoica Mariana nu a depus la dosar nici un document care să ateste că ar fi avut dreptul, potrivit prevederilor Legii nr.178/1997, să desfăşoare activităţi de interpret şi traducător în România – ceea ce conduce la concluzia că aceasta a exercitat fără drept această activitate, la instigarea numitului PAPICI LUCIAN.
    3. Infracţiunea de instigare la mărturie mincinoasă constă în aceea că, în luna martie 2010, numitul PAPICI LUCIAN a cerut persoanei cu numele de Stoica Mariana să semneze şi să-şi pună parafa, în calitate de interpret, pe traducerile depoziţiilor celor trei cetăţeni turci – deşi la dosar nu există declaraţiile originale, scrise şi semnate de martorii turci audiaţi, astfel că interpretul (Stoica Mariana) nu poate să justifice în nici fel declaraţiile sale (traducerile depuse la dosar – filele 92 şi urm., vol. I, d.u.p.).
    De asemenea, la dosar nu există dovada de citare a interpretului, nu există dovada că interpretul a fost întrebat asupra datelor de stare civilă şi asupra relaţiilor sale cu părţile în proces, nu există dovada că acesta a depus jurământul, nu există dovada că acestuia i s-a atras atenţia că, dacă nu spune adevărul, săvârşeşte infracţiunea de mărturie mincinoasă (art.85 alin.7 C.pr.pen.).
    De unde se poate desprinde concluzia că numitul PAPICI LUCIAN s-a îngrijit ca numita Stoica Mariana să nu cunoască faptul că, potrivit art.128 alin.3 C.pr.pen., îi erau aplicabile prevederile art.83-85 din Codul de procedură penală şi că, făcând afirmaţii mincinoase, săvârşeşte infracţiunea de mărturie mincinoasă prevăzută de art.260 C.pen.
    Pe de altă parte, însă, vinovăţia persoanei cu numele de Stoica Mariana rămâne în discuţie, atâta vreme cât procurorul de caz pretinde că i-ar fi audiat pe cei trei cetăţeni turci în Turcia, iar din actele dosarului nu rezultă că Stoica Mariana l-ar fi însoţit pe acest procuror, la data de 6 martie 2010, la Istambul şi Izmir (la dosar, nu există delegaţia emisă pe numele ei).
    În orice caz, numita Stoica Mariana nu-l putea însoţi pe procuror în Turcia şi nu putea participa la audierea celor trei cetăţeni turci, decât dacă numitul PAPICI LUCIAN ar fi emis, tot abuziv, şi o a doua delegaţie, pe numele acesteia.
    Or, în acest din urmă caz, numitul PAPICI LUCIAN trebuie să răspundă pentru un concurs de infracţiuni de abuz în serviciu, urmând a fi obligat, totodată, la restituirea cheltuielilor de transport şi cazare, precum şi a indemnizaţiei de delegare achitate numitei Stoica Mariana – sume care, în mod ilegal, au fost suportate de Ministerul Public, din vina numitului PAPICI LUCIAN.
    4. Infracţiunea de instigare la represiune nedreaptă constă în aceea că, în lunile martie-mai 2010, numitul PAPICI LUCIAN i-a impus procurorului care instrumentează dosarul nr.12/P/2008 al DNA – Secţia de combatere a corupţiei, să dispună reţinerea, să pună în mişcare acţiunea şi să propună arestarea unui număr de patru inculpaţi (Guiu Lucian, Micu Iustin, Barbor Bogdan şi Grama Dănuţ), iar actualmente să le prezinte materialul de urmărire penală şi să-i trimită pe aceştia în judecată – ştiind că aceştia sunt nevinovaţi şi că nu au săvârşit infracţiunea de luare de mită de care îi acuză.
    Astfel, din denunţul formulat de numitul Abdullah Kocatas în anul 2007 (depus iniţial la DGIPI, iar, ulterior, la DGA) şi înregistrat la DNA la data de 9 ianuarie 2008, sub nr.12/P/2008, rezultă următoarele:
    – în ziua de 5 septembrie 2007, după sosirea cursei de la Istambul (orele 1700), poliţişti (necunoscuţi) din cadrul PPF – Aeroport Internaţional Bucureşti-Băneasa au interzis, în mod ilegal, intrarea în ţară a 7 cetăţeni turci (aceşti 7 cetăţeni au rămas în aeroport până în ziua de 7 septembrie 2007, când au fost îmbarcaţi în cursa Bucureşti-Istambul şi au fost retrimişi în ţara de origine);
    – cu aceeaşi ocazie, poliţişti (necunoscuţi) din cadrul PPF – Aeroport Internaţional Bucureşti-Băneasa au întocmit, în mod ilegal, dosar penal unuia dintre cei 7 cetăţeni turci (Seker Serdar), pentru deţinerea ilegală a unui cartuş;
    – în noaptea de 5/6 septembrie 2007, traducătorul de limba turcă (Geambulat Fetin) le-a cerut celor 7 cetăţeni turci mai multe sume de bani, atât ca plată pentru serviciile sale de traducător, cât şi pentru ca poliţia să le permită acestora intrarea în ţară şi să nu întocmească dosar penal numitului Seker Serdar.
    Controlul efectuat de IGPF, în ziua de 6 septembrie 2007, a concluzionat însă, contrar celor susţinute de denunţător, că măsura de a nu se permite intrarea în ţară a celor 7 cetăţeni turci – dispusă de şeful de tură Marin Valentin, în ziua de 5 septembrie, orele 2000 – a fost corectă, la fel ca şi decizia aceluiaşi şef de tură de a chema ofiţerii de cercetare penală, de îndată ce a fost sesizat (inclusiv de lucrătorul vamal Oancea Doru) despre existenţa cartuşului, în bagajul cetăţeanului turc Seker Serdar.
    Cât priveşte faptele de corupţie semnalate de Abdullah Kocatas, DGA a efectuat verificări, în urma cărora a fost identificat şi audiat pe traducătorul de limba turcă, Geambulat Fetin, care a recunoscut că a pretins şi primit de la cei 7 cetăţeni turci o sumă de bani, pentru serviciile sale de interpret şi traducător, dar fără a tăia chitanţă.
    De asemenea, este aproape cert că, în această primă fază (când a fost audiat la DGA), Geambulat Fetin a relatat corect modul în care s-au desfăşurat faptele – ceea ce a ajutat la identificarea poliţiştilor (ori a poliţistului) care a pretins (primit) bani de la cetăţenii turci. În orice caz, doar aşa s-ar explica faptul că, deşi DGA a audiat aproape întreg personalul PPF – Aeroport Internaţional Bucureşti-Băneasa, totuşi, ulterior (în primăvara-vara anului 2008), au fost rechemaţi, pentru a fi audiaţi şi de către procuror (la sediul DNA) doar 4-5 poliţişti, între care numitul Topciu Aurel (adjunctul şefului unităţii) şi ofiţerii de cercetare penală (Niţoi Marius şi Băluş Cristian).
    Cu toate acestea, toate declaraţiile lui Geambulat Fetin, care se găsesc, actualmente, la dosarul cauzei, sunt confuze şi contradictorii.
    Într-o declaraţie, Geambulat Fetin pretinde că în noaptea de 5/6 septembrie 2007 (între orele 1000 – 1230) a stat de vorbă cu trei ofiţeri necunoscuţi (dintre care unul avea funcţie de comandă) şi că a tradus pentru aceştia declaraţiile lui Seker Serdar – ceea ce, în condiţiile în care s-a stabilit, cu certitudine, că Geambulat Fetin a fost chemat de Marin Valentin (şeful de tură), pentru a-i ajuta pe ofiţerii de cercetare penală, servindu-le drept interpret în dosarul penal, conduce la concluzia că, pe lângă cei doi ofiţeri de cercetare penală (Niţoi Marius şi Băluş Cristian), de faţă s-a aflat şi adjunctul şefului unităţii, numitul Topciu Aurel (care, la acea dată, se afla la comanda unităţii, înlocuindu-l pe Guiu Lucian, aflat în concediu de odihnă).
    Într-o altă declaraţie – singura luată în consideraţie de către procuror – Geambulat Fetin pretinde că nu ar fi stat de vorbă cu ofiţerii de cercetare penală, ci ar fi stat de vorbă cu cei patru inculpaţi (Guiu, Micu, Barbor şi Grama), pe care îi acuză că ar fi cerut bani de la cetăţenii turci, fie prin intermediul său, fie direct.
    Această din urmă declaraţie a lui Geambulat Fetin este însă infirmată de înregistrarea video şi ambientală datând din vara anului 2008, din care rezultă, în mod neîndoielnic, că, până la acel moment (vara anului 2008), Geambulat Fetin nu se mai întâlnise cu inculpatul Guiu Lucian şi deci nu-l cunoştea personal.
    Iar apoi, în afară de Geambulat Fetin, nimeni nu mai confirmă prezenţa în unitate, în noaptea de 5/6 septembrie 2007, a celor patru inculpaţi. Dimpotrivă, din ansamblul probelor administrate în cauză rezultă că inculpatul Guiu Lucian nici nu se afla în Bucureşti, fiind plecat în concediu de odihnă şi cazat, împreună cu familia, la Complexul Diana din Saturn al MAI, iar în ceea ce-i priveşte pe ceilalţi trei inculpaţi, din probe rezultă că aceştia au lucrat, toţi, în tura de zi (05/09/2007) şi au părăsit unitatea în jurul orelor 2030 – deci mai înainte de a se petrece faptele de care îi acuză.
    Cu o singură excepţie: Topciu Aurel care, în declaraţia dată în faţa procurorului, pretinde că şeful unităţii, inculpatul Guiu Lucian, deşi era oficial în concediu, ar fi venit totuşi la unitate, în una din zile.
    Însă, declaraţiile lui Topciu Aurel şi Geambulat Fetin, în sensul menţionat, sunt, indiscutabil, mincinoase.
    Pe de o parte, Topciu Aurel are interesul să ascundă implicarea sa, fără nici un drept, în dosarul penal întocmit lui Seker Serdar. Căci, după cum singur recunoaşte, Topciu Aurel a venit la unitate, în seara zilei de 5 septembrie 2007, în jurul orelor 20, după ce a fost informat telefonic de şeful de tură de măsurile dispuse (el nu indică însă şi momentul când a plecat).
    Pe de altă parte, Geambulat Fetin este dispus să declare orice i s-ar cere de către procuror, deoarece acesta i-a promis o soluţie de netrimitere în judecată, cu condiţia să colaboreze – ceea ce nu l-a împiedicat însă să se plângă apropiaţilor de tratamentul la care este supus de DNA (a se vedea înregistrarea discuţiei dintre soţia lui şi prietena acesteia), ca şi de faptul că a fost ameninţat de un general, care susţine că ar fi „unchiul lui Topciu Aurel” şi care i-ar fi spus că, dacă declară ceva împotriva nepotului său, îl distruge.
    Or, în condiţiile mai sus expuse, devine evident de ce numitul PAPICI LUCIAN a insistat ca procurorul de caz să se deplaseze singur în Turcia şi să aducă de acolo nişte declaraţii ce nu pot fi verificate.
    După cum devine evident de ce, în loc să infirme motivat (art.64 alin.3 din Legea nr.304/2004) actele procurorului de caz şi să ia în considerare, chiar din oficiu, nulitatea acestora (art.197 alin.4) – ceea ce era absolut necesar, pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei – în speţă, numitul PAPICI LUCIAN s-a preocupat, dimpotrivă, ca întreaga urmărire penală să se efectueze la întâmplare, în dispreţul total şi continuu al legii şi al adevărului, după cum urmează:
    – actele premergătoare s-au întins pe parcursul a aproape 3 ani – ceea ce contravine prevederilor art.64 alin.4 din Legea nr.304/2004, potrivit cărora procurorul nu poate lăsa o cauză în nelucrare în mod nejustificat mai mult de 30 de zile; şi, pe lângă aceasta, a condus la pierderea a numeroase probe (între timp, au fost distruse înregistrările video din aeroport, păstrate de SRI, martorii nu-şi mai amintesc cele petrecute etc.) ;
    – actele premergătoare nu s-au finalizat prin întocmirea unui proces-verbal – aşa cum prevede art.224 alin.3 C.pr.pen.;
    – actele premergătoare au constat în administrarea majorităţii probelor din dosar de către un organ necompetent (s-a folosit abuziv şi nejustificat delegarea) şi fără respectarea dispoziţiilor legale în materie – ceea ce încalcă prevederile art.213 şi atrage incidenţa art.64 alin.2 C.pr.pen., potrivit cărora „mijloacele de probă obţinute în mod ilegal nu pot fi folosite în procesul penal”;
    – actele de urmărire penală nu s-au efectuat în ordinea stabilită de lege, deşi ele sunt acte constitutive ale procesului penal, astfel că era obligatorie efectuarea lor în ordinea stabilită de lege (Gr. Theodoru, Tratat, 2008, p.551). Din contră, în speţă, ele s-au efectuat, aproape toate, într-o singură zi, anume în ziua de 9 martie 2010. În acea zi, fără nici o nejustificare, învinuiţii au fost ridicaţi silit şi aduşi cu mandat la sediul DNA, unde, în loc de a li se comunica, măcar atunci, rezoluţiile motivate de începere a urmăririi penale (aşa cum impune art.228 alin.6 C.pr.pen.), li s-au predat doar nişte procese-verbale, care nu sunt prevăzute de nici o lege (ceea ce arată că numitul PAPICI LUCIAN nu cunoaşte că are obligaţia de a întocmi şi semna o adresă, precum şi de a ataşa la aceasta rezoluţia motivată de începere a urmăririi penale). Şi, tot fără nici o justificare, în acea zi, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva acuzaţilor, aceştia au fost reţinuţi, fără a li se da posibilitatea să cunoască probele din dosar şi să se apere (aşa cum dispun art.66 alin.2 şi art.67 C.pr.pen.) şi s-au făcut propuneri de arestare preventivă a lor, fără ca aceştia să fie reaudiaţi (aşa cum prevede art.150 C.pr.pen.) şi, iarăşi, fără a le fi respectate drepturile de apărare (art.66 C.pr.pen.);
    – procedeul menţionat, sancţionat deja prin mai multe decizii CEDO, încalcă prezumţia de nevinovăţie. Întrucât punerea în mişcare a acţiunii penale reprezintă un prim pas pe calea răsturnării prezumţiei de nevinovăţie, o dispoziţie în acest sens se justifică doar atunci când urmărirea penală, care se efectuează in rem (strict cu privire la faptă), a avut o anumită durată, absolut necesară pentru a asigura respectarea drepturilor procesuale ale învinuitului şi pentru a-i oferi posibilitatea de a se apăra şi de a combate acuzaţiile ce i se i se aduc. Abia după ce s-au stabilit, aproape cu certitudine, toate circumstanţele faptei, se poate pune în mişcare acţiunea – care operează in personam şi constituie un prim act de contestare a prezumţiei de nevinovăţie.
    Iar apoi, în zilele de 11-14 mai 2010, când procurorul de caz i-a învederat faptul că probele existente la dosar nu justifică trimiterea inculpaţilor în judecată, numitul PAPICI LUCIAN a oferit subordonaţilor săi o nouă probă de comportament abuziv şi perturbator, interzicând categoric procurorului Bocşan Gheorghe să procedeze la confruntarea inculpaţilor cu cei doi martori principali ai acuzării, respectiv Topciu Aurel şi Geambulat Fetin. Nu numai atât, dar i-a impus procurorului Bocşan Gheorghe să respingă orice probă în apărare, fără a ţine seama de faptul că, în acest fel, se nesocoteau vădit prevederile art.250, art.252 şi art.3 C.pr.pen., potrivit cărora procurorul are obligaţia să completeze, chiar din oficiu, urmărirea penală, pentru a stabili adevărul şi pentru a lămuri numeroasele neconcordanţe existente între depoziţiile depuse la dosar; şi, mai ales, fără a ţine seama că, în această cauză, fiecare depoziţie a martorilor acuzării prezintă o variantă diferită a faptelor – ceea ce încalcă principiul convergenţei probelor şi echivalează cu o nemotivare a măsurilor de represiune dispuse deja, în această cauză.
    Mai mult, numitul PAPICI LUCIAN a respins, fără nici o motivare, toate plângerile formulate de inculpaţi, în temeiul art.278 C.pr.pen., pentru încălcarea drepturilor lor de apărare şi, unora dintre aceştia, a refuzat chiar să le comunice deciziile sale – nesocotind faptul că CEDO a decis constant că necomunicarea concluziilor ministerului public reprezintă o violare a art.6 din Convenţie şi o încălcare a principiului contradictorialităţii, deoarece este de natură să pună părţile în imposibilitate de a răspunde (partea nu se poate prevala de dreptul la egalitatea armelor de vreme ce concluziile nu sunt comunicate).
    În orice caz, acest refuz brutal al numitului PAPICI LUCIAN de a verifica legalitatea activităţii de urmărire penală desfăşurată în cauză dovedeşte, şi el, că acesta ştie că toate măsurile represive pe care le-a dispus în această cauză sunt nelegale şi netemeinice, îndreptându-se împotriva unor persoane nevinovate.
    5. Infracţiunea de instigare la reţinere sau distrugere de înscrisuri constă în aceea că numitul PAPICI LUCIAN a dispus nedepunerea la dosar a unor înscrisuri necesare soluţionării cauzei.
    Astfel, din dispoziţia numitului PAPICI LUCIAN nu au fost depuse la dosar declaraţiile luate, în anul 2008, de către procurorul de caz, care a audiat personal mai multe persoane (Topciu Aurel, Niţoi Marius ş.a.)
    Iar apoi, se mai poate vedea că dosarul a fost permanent renumerotat şi că, deşi procurorul de caz afirmă (în referatul din 10 martie 2010) că ar fi audiat toate persoanele aflate în tură în perioada 5-7 septembrie 2007, totuşi, la dosar nu există decât declaraţiile lucrătorilor dintr-o singură tură – tura de zi din data de 5 septembrie 2007.
    De asemenea, în timpul judecării recursului DNA la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, numitul PAPICI LUCIAN a dispus luarea dosarului transmis instanţei – care a fost readus abia în ziua procesului (8 aprilie 2010) – şi, pe lângă aceasta, a interzis să se comunice instanţei actele procedurale noi (declaraţii de martori) întocmite în perioada 11 martie – 8 aprilie 2010.
    În concluzie, întreaga atitudine a numitului PAPICI LUCIAN reflectă o gravă neînţelegere a exigenţelor procesului echitabil, ca şi o concepţie deformată asupra obligaţiilor ce-i revin – ceea ce îl face incompatibil cu foarte înalta funcţie pe care o deţine.
    Faţă de cele mai sus arătate, vă rog a dispune începerea urmăririi penale împotriva numitului PAPICI LUCIAN, pentru comiterea infracţiunilor mai sus arătate.

    Cu deosebită consideraţie,

Opinia ta

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s